Falsificatorul de artă ce i-a păcălit pe naziști - Noah Charney

Vezi lecția completă: https://ed.ted.com/lessons/the-art-forger-who-tricked-the-nazis-noah-charney

A fost unul din cele mai stranii procese din istoria olandeză. Inculpatul din cazul anului 1947 era un falsificator de artă ce a contrafăcut tablouri în valoare de milioane de dolari. Însă el nu-și susținea nevinovăția; de fapt, viața sa depindea de demonstrarea faptului că a comis frauda. Cine a fost acest pictor și de ce a fost judecat pentru viața lui? Noah Charney îl investighează pe pictorul notoriu Han van Meegeren.

Lecție de Noah Charney, regie de Hype CG.

A fost unul din cele mai stranii
procese din istoria olandeză.

În acest caz din 1947,
acuzatul era un falsificator de artă

care a contrafăcut tablouri
în valoare de milioane de dolari.

Însă el nu dorea
să-și demonstreze nevinovăția -

de fapt, și-ar fi salvat viața

dacă demonstra că săvârșise frauda.

Ca și alți falsificatori de artă,
Han van Meegeren era un pictor

ale cărui lucrări originale
nu i-au adus faimă.

Amărât de eșecurile sale artistice,

van Meegeren puse la cale
să-și păcălească defăimătorii.

El a studiat tot ce a putut
despre Marii Maeștri –

biografia, tehnica și materialele lor.

Artistul imitat pentru escrocheria sa
era pictorul baroc din secolul XVII

Johannes Vermeer –

o alegere ambițioasă pentru că Vermeer
a fost celebru pentru scenele interioare

virtuos executate și geniale
din punct de vedere tehnic.

Lucrând în secret timp de șase ani,
falsificatorul și-a perfecționat arta,

a făcut practică
copiind numeroase lucrări.

El a creat propriile sale vopseli
după ce a analizat materiile prime

și pigmenții disponibili
pe timpul lui Vermeer.

A cumpărat pânze din secolul XVII,
și-a creat propriile sale pensule

și a „învechit” lucrările
aplicând rășină sintetică,

punându-le în cuptor pentru a le usca
și a crăpa vopseaua.

Un test medico-legal
ar fi putut detecta rășina sintetică.

Dar în acea perioadă, astfel de teste
nu erau nici avansate nici răspândite,

chiar și în prezent, verificarea
autenticității tabloului

se bazează pe evaluarea
specialiștilor în artă.

Deci se bazează pe aprecierea subiectivă
și pe reputația lor.

Iată ceea ce i-a permis lui van Meegeren
să înșele lumea artei.

El știa că istoricii credeau
că Vermeer avuse o perioadă timpurie

de tablouri religioase
influențate de pictorul Caravaggio.

Autoritatea de necontestat
asupra lui Vermeer, Abraham Bredius,

era convins de această teorie,

deși nici una din lucrări ale perioadei
nu a ieșit la iveală.

Astfel, van Meegeren a decis să facă una.

El a numit-o „Cina la Emmaus”.

Bredius declarase falsul lui van Meegeren
capodopera creaţiei lui Vermeer.

Falsificarea lui van Meegeren
nu avea măiestria tehnică a lui Vermeer,

însă această incoerență putea fi explicată
prin faptul că era o operă timpurie,

pictată înainte ca pictorul
să ajungă la maturitatea sa tehnică.

Recunoscut ca autentic
de către lumea artei,

falsul a fost vândut în 1937

pentru patru milioane dolari
în banii de azi.

Acest succes l-a determinat
pe van Meegeren să falsifice

și să vândă mai multe lucrări
prin diferiți intermediari de artă.

Oricât de incredibil ar părea,

lumea de artă continua
să creadă în autenticitatea lor.

Când naziștii au ocupat Olanda
în cel de-al Doilea Război Mondial,

Hermann Göring, unul din generalii
cei mai influenți ai lui Hitler,

își dorea să adauge un Vermeer
în colecția sa de obiecte de artă,

furate de prin toată Europa.

Van Meegeren se grăbi să-i vândă
un tablou timpuriu fals de Vermeer

intitulat „Christ with the Adulteress”.

Cursul războiului s-a schimbat,
la fel și norocul lui van Meegeren.

După victoria aliaților, el a fost arestat
pentru că a livrat naziștilor

o piesă inestimabilă
din patrimoniul olandez;

un act de colaborare ce însemna trădare
și pentru care risca moartea.

Pentru a demonstra că tabloul
nu era o comoară națională,

el a explicat în detaliu
cum a falsificat-o.

Dar a întâmpinat un obstacol neașteptat:
însăși expertul care a permis înșelătoria.

Pentru a-și proteja reputația,
Bredius a apărat autenticitatea tabloului.

Neavând de ales, van Meegeren
a început să lucreze la un „nou” Vermeer.

Când a prezentat falsul în instanță,
ei au început să-l creadă.

A fost găsit nevinovat
pentru colaborarea cu naziștii

și a fost condamnat la un an
de închisoare pentru fraudă.

Deși există dovezi că van Meegeren
a colaborat într-adevăr cu naziștii,

el a reușit să convingă publicul
că l-a păcălit intenționat pe Göring,

transformând imaginea sa

într-un erou popular
ce a înșelat naziștii.

Datorită acestei notorietăți
recent descoperite,

lucrările sale au devenit
atât de valoroase

încât mai târziu
au fost falsificate de propriul său fiu.

Aceleași picturi au trecut
de la statutul de clasici venerați

la falsuri disprețuite, la lucrări de artă

respectate pentru îndemânarea
și notorietatea falsificatorului.