Dacă adulții nu vor salva planeta, o vom face noi

Într-o scrisoare profund emoționantă adresată bunicii sale, Xiye Bastida reflectă la ceea ce a determinat-o să devină o voce de frunte pentru activismul climatic global - de la mobilizarea grevelor climatice școlare până la discursul de la Summitul Națiunilor Unite privind clima, alături de Greta Thunberg - și spune de unde provin hotărârea, rezistența și iubirea ei profundă față de Pământ. „Îți mulțumesc că m-ai invitat să iubesc lumea încă din momentul în care m-am născut”, spune ea.

Dragă Abuelita (n.t. bunicuță)

știu că nu am fost acasă o perioadă.

Tu ești în casa noastră dragă, în Mexic,

și eu sunt aici în SUA,

luptând pentru viitorul nostru.

Tu probabil că uzi trandafirii,

ai grijă de piersici

și-ți hrănești bine țestoasele.

Acesta e unul din lucrurile
de care îmi e cel mai dor de casă,

să petrecem timpul cu florile

în timp ce tu îmi povestești
istorisiri din copilăria ta.

Știi că noi trăim în New York din 2015.

Dar viața s-a schimbat mult
pe parcursul anului trecut.

La început, New York era despre muzee

parcuri,

școală și prieteni.

Acum este o rețea

care mă conectează cu alți oameni

care organizează salvarea planetei.

Știi cum a început pentru mine?

A fost tata și înțelepciunea lui.

Tot ce l-ai învățat,
a învățat și pe alții.

Toate cuvintele sale despre
responsabilitatea pe care o avem ca oameni

să trăim în echilibru cu natura,

mi-au fost transmise și mie.

Am observat deconectarea universală
de planetă și mi-am amintit

ce mi-ai spus odată:

„Lasă totul mai bine decât ai găsit”.

Știu că vorbeai despre vase,

dar asta se aplică și în cazul planetei.

Nu știam ce să fac la început.

Lumea este atât de mare

și are atâtea obiceiuri proaste.

Nu știam cum cineva de 15 ani
ar putea să schimbe ceva,

dar a trebuit să încerc.

Pentru a pune în practică filosofia,

m-am alăturat clubului de mediu
de la liceul meu.

Dar am observat că colegii mei
vorbeau despre reciclare

și vizionau filme despre ocean.

Era o viziune a ecologismului

orientată către un mod ineficient
de activism climatic,

una care dă vina pe consumator
pentru criza climatică

și ne învață că temperaturile cresc

pentru că am uitat să aducem cu noi
o sacoșă reutilizabilă la magazin.

M-ai învățat că grija de Mama Pământ

este despre fiecare decizie
pe care o luăm la nivel colectiv.

Mă bucur să îți spun, Abuelita,

că am schimbat mentalitatea acelui club.

În loc să vorbim despre reciclare,

am început să le scriem
politicienilor noștri

să interzică cu totul plasticul moale.

Și apoi, s-a întâmplat ceva neașteptat:

am început să facem greve la școală.

Știu că probabil ai văzut la știri,

și poate că nu mai este
atât de neobișnuit.

Dar la acea vreme,
a fost ceva foarte important, Abuelita.

Imaginează-ți că nu am mers la școală

pentru că vrem ca oamenii
să salveze lumea.

(Video) Mulțime: O schimbare e posibilă!
Suntem de neoprit!

Xiye Bastida: Pentru prima
greva climatică globală,

care a fost condusă de Greta Thunberg,

am convins 600 de colegi de clasă
să iasă în stradă cu mine.

Greta Thunberg este o adolescentă
care a început să lupte pentru climă.

Îndrăzneala ei m-a inspirat,

și am fost șocată când am realizat

că tineretul ar putea schimba
opinia publică despre problemele sociale.

Mișcarea a explodat.

(Video) Mulțime: Închide-l!

XB: Și am devenit unul
dintre principalii organizatori

din New York, din SUA și din lume.

(Video) XB: Ce vrem?
Mulțime: Justiție climatică!

XB: Când o dorim?
Mulțime: Acum!

XB: Am început să vorbesc despre
justiția climatică și drepturi indigene

și cooperarea între generații.

Totuși, acesta a fost doar începutul.

Cea mai grea săptămână din viața mea

va fi pentru totdeauna săptămâna
din 20 septembrie 2019.

Eu și prietenii mei avem 300.000 de oameni
în grevă pentru climă în New York.

Mi-aș dori să fi putut fi și tu acolo.

Am mers pe Wall Street,
cerând justiție climatică.

(Video) Mulțime: Gata cu cărbunele,
gata cu petrolul!

XB: În aceeași lună, am mers
la Summitul Climatic al ONU.

Am vorbit de la tribună cu Al Gore.

I-am cunoscut pe Jay Inslee, Naomi Klein
Bill McKibben

și pe președintele Națiunilor Unite.

A fost cea mai uimitoare săptămână
din viața mea,

pentru că toată lumea
pe care o știam s-a reunit,

toți profesorii mei, toți colegii mei...

Și chiar și unele dintre magazinele mele
preferate au închis pentru această cauză.

Dacă m-ai fi întrebat
de ce am făcut toate acestea,

singurul meu răspuns ar fi:

„Cum să nu o fac?"

A trecut un an
de când a început totul pentru mine,

și devine puțin obositor uneori.

Dar un lucru învățat
de la tine e rezistența.

Îmi amintesc că ai mers în Mexico
în fiecare zi timp de 30 de ani

pentru a obține bani pentru familie.

Și știu că Abuelito (n.t. bunicul)
a protestat 20 de ani

pentru a proteja pământul sacru
de marile companii care voiau să îl ia.

Un an este nimic

comparativ cu luptele
prin care a trecut familia noastră.

Și dacă luptele noastre
au făcut lumea un loc mai bun,

ne vor face și oameni mai buni.

Au fost unele greutăți, Abuelita.

În lume,

oamenii se așteaptă
ca noi, copiii, să știm totul,

sau cel puțin așa vor.

Ei pun întrebări și eu dau răspunsuri,

de parcă aș ști cu adevărat
cum funcționează lumea.

Ei vor speranță, și noi o dăm.

Am organizat, am scris, am vorbit
și citit despre climă și politici

aproape în fiecare zi din ultimul an.

Și sunt puțin îngrijorată

că nu voi putea să fac destul, Abuelita.

Pentru mine, având 18 ani
și încercând să salvez lumea

înseamnă să fiu activist pentru climă.

Înainte, poate însemna
să studiez pentru a fi doctor

sau politician sau cercetător.

Dar nu pot să aștept să cresc și
să îmbrățișez una dintre aceste profesii.

Planeta suferă

și nu mai avem luxul timpului.

Salvarea lumii ca adolescent
înseamnă să te pricepi la cuvinte,

să înțelegi știința
din spatele crizei climatice,

să aduci o perspectivă unică
ca problema să iasă în evidență

și să uiți de aproape orice altceva.

Dar uneori vreau să-mi pese
din nou despre alte lucruri.

Vreau să pot cânta,
dansa și să fac gimnastică.

Simt cu adevărat că dacă toți
am avea grijă de Pământ

făcându-ne un obicei din asta,

ca o normă culturală,

niciunul dintre noi nu ar trebui
să fie activist climatic.

Când afacerile vor devin durabile,

când rețeaua electrică
va funcționa cu energie regenerabilă,

când programa școlară ne va învăța

că îngrijirea Pământului
face parte din umanitatea noastră,

poate voi putea face iar gimnastică.

Nu crezi, Abuelita?

Putem face asta.

Tot ce încerc să fac cu munca mea

e să ofer și altora
această mentalitate optimistă.

Dar a fost puțin greu.

Există lăcomie,

există orgoliu,

bani

și materialism.

Oamenii mă ajută să le vorbesc,

dar nu îmi permit să îi învăț.

Vreau să aibă încredere
să facă întotdeauna tot ce pot.

Vreau să aibă îndrăzneala și curajul

să iubească lumea,

la fel cum m-ai învățat.

Am scris această scrisoare
pentru a-ți mulțumi.

Mulțumesc că m-ai invitat să iubesc lumea

din momentul în care m-am născut.

Mulțumesc că râzi din orice.

Îți mulțumesc ca mă înveți

că speranța și optimismul sunt cele
mai puternice instrumente pe care le avem

pentru a aborda orice problemă.

Fac această muncă pentru că mi-ai arătat

că rezistența, dragostea și cunoașterea

sunt suficiente pentru a face diferența.

Vreau să mă întorc în Mexic
și să te vizitez.

Vreau să îți arăt pozele
lucrurilor pe care le-am făcut.

Vreau să îți arăt legislația climatică

pe care am reușit să o adoptăm.

Vreau să miros florile

și să lupt pentru justiția climatică
alături de tine.

Te quiero mucho!

Te iubesc!

Xiye.

[Te quiero mucho. Xiye.]