Cum să ai conversații politice mai bune

Robb Willer studiază forțele ce ne unesc și ne separă. Ca psiholog social, el studiază valorile morale - de obicei o sursă de divizare - poate de asemenea fi folosită să aducă oamenii împreună. Willer împărtășește perspectiva sa asupra modului în care putem trece peste separarea ideologică și oferă câteva sfaturi intuitive despre cum să fim mai convingători atunci când vorbim despre politică.

Probabil aveți sentimentul,
așa cum îl au și ceilalți,

că polarizarea se agravează
în țara noastră,

că separarea dintre stânga și dreapta

este la fel de rea ca oricare
din momentele vieții noastre.

Dar probabil vă întrebați
dacă cercetările vă susțin intuiția.

Pe scurt, răspunsul este da, din păcate.

Studiu după studiu, aflăm

că liberalii și conservatorii
sunt în continuare separați.

S-au îngrădit
în acele silozuri ideologice,

consumă știri diferite,
vorbesc doar cu oameni cu aceleași idei

și aleg să trăiască
în diferite locuri ale țării.

Și consider că ceea ce e cel mai alarmant

e să vezi cum crește
dușmănia în ambele părți.

Liberalii și conservatorii,

democrații și republicanii

nu se plac din ce în ce mai mult.

Se poate observa în multe moduri.

Nu vor să se împrietenească,
nu vor să se întâlnească.

Dacă totuși o fac și află apoi,
se consideră mai puțin atractivi,

și nu-și doresc ca urmașii lor
să se căsătorească cu cineva

care susține tabăra opusă,

o statistică foarte șocantă.

În laboratorul meu,

cu studenții cu care lucrez vorbim
despre un fel de model social.

Sunt un iubitor de filme
și de multe ori mă întreb

în ce fel de film apărem
dacă aplicăm acest model?

Deci în ce fel de film suntem noi
cu polarizarea politică?

Adică, ar putea fi un film dezastruos.

Arată sigur ca un dezastru.

Ar putea fi un film de război.

De asemenea se potrivește.

Dar ce continui să cred este că noi
suntem într-un film apocaliptic cu zombi.

(Râsete)

Corect? Știți genul.

Sunt oameni care circulă în grupuri,

fără o logică,

stăpâniți de o mentalitate de turmă

cu care încearcă să infesteze
și să distrugă societatea.

Și probabil credeți, ca și mine,

ca tu ești tipul bun
din acest gen de filme cu zombi

și că toată această ură și polarizare
a fost propagată de alți oameni,

pentru că noi suntem Brad Pitt, corect?

Suntem oamenii liberi, corecți,

care doar încearcă să protejeze
ceea ce le este drag,

și nu doar niște soldați de rând
din armata morților vii.

Nu suntem așa.

Niciodată.

Dar chestia e următoarea:

în ce film credeți că se cred ei?

Corect?

Cu siguranță cred că sunt tipii buni
în filmul apocaliptic cu zombi, corect?

Și ați face bine să credeți
că ei cred că sunt Brad Pitt

și că noi, noi suntem zombi.

Și cine poate spune că nu sunt ei
cei care au dreptate?

Cred că adevărul este
că noi suntem cu toții parte din asta.

Și partea bună este că noi
putem fi parte din soluție.

Deci ce avem de gând să facem?

Ce putem face ca să terminăm
cu polarizarea din viața de zi cu zi?

Cum putem relaționa și comunica

cu cei din opoziție?

Acestea au fost întrebările de care
eu și colegul meu, Matt Feinberg,

am devenit fascinați cu câțiva ani în urmă

și am început să facem
cercetare pe acest subiect.

Și printre primele lucruri
pe care le-am descoperit,

care cred că sunt de ajutor
pentru a înțelege polarizarea,

este să înțelegem

că diviziunea politică în țara noastră
e strâns legată de o sciziune morală.

Una din cele mai mari descoperiri
din istoria psihologiei politicii

este modelul identificat
de Jon Haidt și Jesse Graham,

psihologi,

că liberalii și conservatorii
tind să aibă diferite valori

la diferite niveluri.

De exemplu, liberalii tind
să susțină valori ca egalitatea

și dreptatea, îngrijirea
și protecția împotriva daunelor,

mai mult decât o fac conservatorii.

Și conservatorii tind să susțină valori
ca loialitatea, patriotismul,

respectul pentru autoritate
și puritatea morală,

mai mult decât o fac liberalii.

Matt și eu ne gândeam
că poate această dezbinare morală

poate fi de ajutor pentru a înțelege

cum se poate ca liberalii
și conservatorii să-și vorbească

și de ce adesea par să vorbească
fiecare despre altceva.

Noi am realizat un studiu

unde am recrutat liberali
pentru un studiu

unde li s-a propus să scrie
un eseu persuasiv,

convingător pentru un conservator

și în favoarea căsătoriei de același sex.

Ce am descoperit a fost că liberalii
aveau tendința de a argumenta

în termenii valorilor liberale
de egalitate și dreptate.

Spuneau lucruri de genul:

„Oricine are dreptul
să iubească pe oricine doresc”,

unde „ei”- ei fiind
homosexualii americani -

„merită egalitate de drepturi
ca toți ceilalți americani.”

În total am găsit că 69% din liberali

au invocat o valoare morală
în scrierea eseului lor,

și doar 9% au invocat una din celelalte
valori ale conservatorilor,

chiar dacă se presupunea că trebuiau
să încerce să-i convingă pe conservatori.

Și când am studiat conservatorii
și i-am pus să aducă argumente persuasive

în sprijinul limbii engleze
ca limbă oficială în SUA,

o poziție politică conservatoare clasică,

am aflat că nici ei nu erau
mai buni la asta.

59% dintre ei au adus argumente

sprijinite pe una din valorile morale
ale conservatorilor,

și doar 8% au invocat
o valoare morală liberală,

chiar dacă trebuiau să se adreseze
liberalilor pentru a-i convinge.

Puteți să vedeți singuri
că suntem într-o belea. Corect?

Valorile morale ale oamenilor
sunt cele mai profunde credințe.

Oamenii sunt dispuși să lupte
și să moară pentru valorile lor.

De ce să renunțe
doar ca să fie de acord cu tine

în legătură cu ceva cu care nici nu vor
să fie de acord?

Dacă acel recurs persuasiv
pe care îl adresezi unchiul tău republican

înseamnă nu doar că el trebuie
să-și schimbe părerea,

ci trebuie să-și schimbe
și valorile de bază.

Asta nu poate să aibă prea mult succes.

Ce ar funcționa mai bine?

Noi credem că există o tehnică
numită reîncadrare morală,

și am studiat-o
într-o serie de experimente.

În unul din aceste experimente,

am recrutat liberali
și conservatori pentru un studiu

unde citesc un eseu din trei

înainte să se măsoare atitudinea lor
asupra mediului înconjurător.

Și primul din aceste eseuri

a fost unul relativ convențional
în favoarea mediului

și invoca valorile liberale de îngrijire
și protecție împotriva daunelor.

Spunea lucrurile de genul:
„În multe aspecte importante

cauzăm daune reale locurilor unde trăim”,

și, „Este esențial să luăm măsuri acum

pentru prevenirea unor viitoare distrugeri
asupra planetei noastre”.

Un alt grup de participanți

a fost desemnat să citească
un eseu diferit,

creat pe baza valorilor
conservatoare de puritate morală.

A fost de asemenea
un eseu în favoarea mediului,

și spunea lucruri de genul:

„Protejarea pădurilor,
a apei potabile și a mediului

este de o importanță vitală”.

„Ar trebui să considerăm poluarea

locurilor unde trăim
drept ceva dezgustător”.

Și: „Reducerea poluării ne poate ajuta

să păstrăm puritatea și frumusețea
locurilor unde trăim”.

Și am avut și al treilea grup

care trebuia
să citească un eseu non-politic.

Era doar un grup de comparare
ca să avem referințe.

Și ce am aflat

atunci când am observat opiniile
oamenilor asupra mediului,

am descoperit că pentru liberali
nu contează ce eseu au citit.

Aveau oricum o atitudine favorabilă.

Liberalii susțin protecția
mediului înconjurător.

În schimb, conservatorii

sprijineau mai puternic
politicile progresive în favoarea mediului

și a protecției mediului,

dacă citeau eseul de puritate morală

decât dacă citeau
unul din celeilalte două eseuri.

Chiar am descoperit că acei conservatori
care au citit eseul asupra purității

erau mai înclinați să spună
că ei cred în încălzirea globală

și erau preocupați de încălzirea globală,

chiar dacă acest eseu nici nu o menționa.

Asta e doar o problemă legată de mediu.

Dar atât de puternic a fost
efectul încadrării morale.

Am studiat aceste diferențe pe o mulțime
întreagă de diferite probleme politice.

Deci dacă vreți să convingeți conservatori
pe probleme de căsătorie de același sex

sau asigurare de sănătate națională,

ajută dacă legi aceste probleme liberale
de valorile conservatoare

ca patriotismul și puritatea morală.

Și am studiat aceste lucruri
și din cealaltă perspectivă.

Dacă doriți să atrageți liberalii
în favoarea politicilor conservatoare

precum cheltuielile militare și stabilirea
englezei ca limbă oficială în SUA,

veți fi mai credibili

dacă legați acele dispute de politici
conservatoare cu valorile morale liberale

de genul egalității și dreptății.

Toate aceste studii au același mesaj clar

dacă vreți să convingeți pe cineva
despre o politică,

este bine să legați acea politică
cu valorile lor fundamentale.

Și când o spui în felul ăsta,

este chiar evident. Corect?

De exemplu, de ce am venit aici astăzi?

De ce?

(Râsete)

Este incredibil de intuitiv.

Și chiar dacă este, este ceva
cu care ne luptăm să facem.

Se pare că atunci când încercăm
să convingem pe cineva

legat de o problema politică,
vorbim într-o oglindă.

Nu convingem așa de mult
pe cât repetăm motivele noastre

în legătură cu ceea ce credem noi
asupra unei poziții politice.

Repetăm și spunem atunci
când creăm aceste argumente morale:

„Empatie și respect, empatie și respect”.

Dacă le accesăm,

putem realționa

și probabil vom fi capabili
să convingem pe cineva în această țară.

Deci, gândindu-ne din nou

la genul de film în care ne aflăm

poate că am fost dus de val înainte.

Poate nu este un film
apocaliptic cu zombi.

Poate este un film polițist.

(Râsete)

Și haideți,
concentrați-vă pe asta vă rog.

(Râsete)

Știi tipul de film:
cu un polițist alb și unul negru,

sau poate un polițist
dezordonat și unul organizat.

Orice ar fi, nu se înțeleg

datorită acestei diferențe.

Dar în sfârșit, când trebuie să fie
împreună și să coopereze,

solidaritatea pe care o simt,

este mai mare datorită prăpastiei
pe care au trebuit să o treacă, nu?

Și aduceți-vă aminte că în aceste filme

de obicei e mai rău în alt doilea act,

unde conducătorii noștri
sunt mai separați ca niciodată.

Și așa e situația în țara noastră,

mai târziu, în al doilea act
al unui film polițist.

(Râsete)

Despărțiți doar ca să se reîntâlnească.

Sună bine,

dar dacă vrem ca asta să aibă loc,

cred că responsabilitatea
acestui act începe cu noi.

Deci ăsta e apelul meu către voi:

haideți să punem țara noastră
la loc cum era.

Haideți să o facem
împotriva politicienilor,

a mass media-ei,
a Facebook-ului și Twitter-ului

a congresului divizat

și a tuturor lucrurilor care ne separă.

Hai să o facem pentru că așa e corect.

Hai să o facem pentru că această ură
și dispreț care există între noi

în fiecare zi,

ne face urâți și ne corupe,

și ne amenință fiecare parte
a societății noastre.

Suntem datori celorlați și țării noastre

să câștigăm și să încercăm să relaționăm.

Nu ne mai permitem să urăm

și nu ne permitem
să îi lăsăm să ne urască.

Empatie și respect.

Empatie și respect.

Dacă vă gândiți la asta,

este minimum din ce datorăm
concetățenilor noștri.

Mulțumesc.

(Aplauze)