Mitul celor doi războinici măreți ai Irlandei - Iseult Gillespie

Vizionează lecția completă: https://ed.ted.com/lessons/the-myth-of-ireland-s-two-greatest-warriors-iseult-gillespie

Cú Chulainn, erou din Ulster, stătea la vad la Cooley, pregătit să înfrunte o întreagă armată de unul singur – totul pentru un singur taur. Armata în cauză aparținea reginei Meadhbh din Connaught. Furioasă pe strașnicul taur alb deținut de soțul ei, aceasta și-a propus să captureze faimosul taur maro din Ulster cu orice preț. Iseult Gillespie detaliază mitul irlandez Táin Bò Cuailnge.

Lecție realizată de Iseult Gillespie, regizată de Paper Panther

Cú Chulainn, erou al provinciei Ulster,
stătea la vad la Cooley,

gata să înfrunte o armată întreagă
de unul singur,

totul pentru un singur taur.

Armata în cauză aparținea
reginei Meadhbh din Connaught.

Furioasă pe strașnicul taur alb,
deținut de soțul ei,

ea și-a propus să captureze
faimosul taur maro din Ulster

cu orice preț.

Din păcate, regele din Ulster
a ales acest moment

ca să o oblige pe zeița Macha
să concureze gravidă la o cursă de care.

Ca răzbunare, Macha i-a îmbolnăvit
pe rege și armata sa cu crampe stomacale,

ciudat asemănătoare cu durerile nașterii,
pe toți, cu excepția lui Cú Chulainn.

Deși era cel mai bun războinic din Ulster,

Cú Chulainn știa că nu poate înfrunta
întreaga armată a reginei Meadhbh deodată.

El a invocat ritualul sacru al duelului

pentru a se lupta
cu fiecare intrus în parte.

Dar pe măsură ce armata reginei
se apropia,

un lucru l-a îngrijorat mai mult decât
încercarea istovitoare care urma.

Cu ani în urmă,
Cú Chulainn călătorise în Scoția

pentru a se antrena cu renumita
războinică Scáthach.

Acolo, a cunoscut un tânăr războinic
din Connaught pe nume Ferdiad.

Au trăit și s-au antrenat cot la cot,
devenind repede prieteni apropiați.

Când s-au întors la casele lor,

Cú Chulainn și Ferdiad s-au trezit
în taberele opuse ale războiului.

Cú Chulainn știa că Ferdiad
făcea parte din armata reginei Meadhbh

și dacă reușea să se apere de trupele ei,

în cele din urmă, s-ar fi întâlnit.

Zi după zi, Cú Chulainn
a apărat Ulster de unul singur.

A trimis capetele unor adversari
înapoi la taberele reginei Meadhbh,

în timp ce altele au fost duse
de apele curgătoare ale vadului.

Uneori, intra într-o transă
și nimicea sute de soldați la rând.

De câte ori o vedea pe regină în zare,
arunca cu pietre după ea,

nereușind să o lovească,

dar odată fiind destul de aproape
să doboare o veveriță de pe umărul ei.

La tabara Connaught,
Ferdiad stătea ascuns,

făcând tot ce îi stătea în putință
să evite momentul

când urma să își înfrunte
cel mai bun prieten în luptă.

Dar regina era nerăbdătoare
să pună mâinile pe trofeu

și știa că Ferdiad era cea mai bună șansă
de a-l învinge pe Cú Chulainn.

Așa că l-a provocat
și i-a pus la îndoială onoarea,

până când acesta nu a mai avut de ales.

Cei doi s-au înfruntat la vad,
egalându-se în forță și îndemânare

indiferent de arma folosită.

Apoi, în a treia zi a luptei,
Ferdiad a început să obțină un avantaj

în fața lui Cú Chulainn care era extenuat.

Dar Cú Chulainn a avut un ultim truc
în mânecă:

maestra lor împărtășise un secret
numai cu el.

I-a spus cum să invoce Gáe Bulg,

o suliță magică, făurită
din oasele monștrilor marini

care zăceau la fundul oceanului.

Cú Chulainn a invocat sulița,
l-a înjunghiat pe Ferdiad și s-a prăbușit.

Meadhbh a profitat de șansa ei
și s-a năpustit cu restul armatei sale

pentru a captura taurul maro.

În cele din urmă, oamenii din Ulster
se vindecau de boala magică

și au pornit în căutare.

Dar a fost prea târziu: regina Meadhbh
a trecut frontiera nevătămată,

târând cu ea taurul maro.

Odată ajunsă acasă, Meadhbh
a solicitat o altă luptă,

de data aceasta între taurul maro
și taurul alb al soțului ei.

Taurii erau egali
și s-au luptat până în noapte,

prin toată Irlanda.

În cele din urmă,
taurul maro a ucis taurul alb

și regina Meadhbh
a fost în final satisfăcută.

Dar victoria taurului maro
nu a însemnat nimic pentru el.

Era obosit, rănit și devastat.

Curând după, a murit de inimă rea,
lăsând în urmă un ținut

care urma să fie distrus
de războiul reginei în anii următori.