Stephen Coleman: Pericolele morale ale armelor neletale

Spray-urile lacrimogene şi pistoalele cu electroșocuri sunt folosite din ce în ce mai mult atât de către poliţie cât şi de către armată, iar alte arme neletale, mai exotice, cum ar fi razele de căldură, sunt în lucru. La TEDxCanberra, specialistul în etică, Stephen Coleman, explorează consecinţele neaşteptate ale introducerii acestora şi pune câteva întrebări provocatoare.

Vreau să vă vorbesc azi

despre unele probleme cu care se confruntă forţele militare ale tărilor vestice --

Australia, Statele Unite, Anglia şi aşa mai departe --

în unele desfăşurări de forţe

cu care se ocupă în războiului modern la acest moment.

Dacă ne gândim la faptul că

am trimis personal militar australian în ultimii ani,

în locuri evidente ca Irak sau Afganistan,

dar avem de asemenea şi locuri cum ar fi Timorul de Est

şi Insulele Solomon şi aşa mai departe.

Şi o mulţime din aceste intervenții

în care trimitem personal militar zilele acestea

nu sunt războaie tradiţionale.

De fapt, o mulţime dintre lucrurile

pe care trebuie să le facă personalul militar în aceste situaţii

sunt unele care, în ţările lor, în Australia, Statele Unite şi aşa mai departe,

în realitate ar fi făcute de ofiţeri de poliţie.

Şi aşa apar o grămadă de probleme

pentru personalul militar în aceste situaţii,

pentru că fac lucruri pentru care nu au fost instruiţi,

şi fac lucruri

pe care cei ce le fac în propriile ţări

sunt instruiţi într-un mod foarte diferit pentru a le face

şi sunt echipaţi într-un mod foarte diferit pentru asta.

Acum, există o mulţime de motive pentru care

trimitem mai degrabă personal militar

decât poliţe să facă aceste lucruri.

Dacă Australia ar trebui să trimită o mie de oameni mâine

în Papua de vest, de exemplu,

nu avem o mie de ofiţeri de poliţie disponibili

care ar putea pleca mâine,

dar avem o mie de soldaţi care ar putea pleca.

Aşa că atunci când trebuie să trimitem pe cineva, trimitem soldaţi --

pentru că sunt acolo, sunt disponibili

şi la naiba, sunt obişnuiţi să plece şi să facă aceste lucruri

şi să trăiască singuri

şi să nu aibă tot acest suport suplimentar.

Aşa că sunt capabili să o facă în sensul acesta.

Dar nu sunt instruiţi în acelaşi mod în care sunt poliţiştii

şi cu siguranţă nu sunt echipaţi în acelaşi fel în care sunt poliţiştii.

Şi asta a ridicat o serie de probleme pentru ei

când se confruntă cu acest tip de probleme.

Un anumit lucru care a apărut

de care sunt interesat în mod special

este întrebarea dacă,

atunci când trimitem personal militar să facă acest tip de muncă,

ar trebui să îi echipăm în mod diferit,

şi în particular, dacă ar trebuie să le dăm acces

la anumite tipuri de arme neletale la care au acces poliţiştii.

Din moment ce fac aceleaşi lucruri,

poate ar trebui să aibă unele dintre aceleaşi lucruri.

Şi bineînţeles, există o serie de locuri

în care ai crede că acele lucruri ar fi cu adevărat folositoare.

De exemplu, când ai puncte de control militare.

Dacă oamenii se apropie de acele puncte de control

şi personalul militar de acolo nu este sigur

dacă persoana este ostilă sau nu.

Să zicem că persoana se apropie,

şi ei îşi zic, "Ei bine, este un sinucigaş cu bombă sau nu?"

Are ceva scuns sub haine? Ce se se va întâmpla?"

Şi nu ştiu dacă această persoană este ostilă sau nu.

Dacă această persoană nu urmează instrucţiunile,

pot ajunge să o împuşte

şi să descopere după asta

fie că, da, am împuşcat persona potrivită,

fie că, nu, era o persoană nevinovată,

care nu a înţeles ce se întâmpla.

Aşa că dacă ar avea arme neletale

atunci ar putea spune, "Ei bine le putem folosi în aceste situaţii.

Dacă împuşcăm pe cineva care nu era ostil,

cel puţin nu l-am omorât."

Altă situaţie.

Această poză este dintr-una din misiunile

din Balcani de la sfârşitul anilor 1990.

Situaţia este puţin diferită

unde probabil ştiau pe cineva care era ostil,

în care aveau pe cineva care trăgea în ei,

sau care făcea ceva care era în mod clar ostil, arunca cu pietre sau altceva.

Dar dacă răspund, există o mulţime de oameni în preajmă,

oameni nevinovaţi care ar putea fi de asemenea răniţi --

pot fi daune colaterale, despre care adesea forţele militare nu vor să vorbească.

Deci, din nou ar spune, "Ei bine, dacă am avea acces la arme neletale,

dacă întâlnim pe cineva despre care ştim că este ostil,

putem face faţă situaţiei

şi ştim că dacă lovim pe altcineva din jur,

cel puţin, din nou, nu îl vom omorî."

O altă sugestie a fost,

dacă tot folosim aşa mulţi roboţi în acțiuni,

întrezărim acele vremuri

când vom trimite roboţi autonomi în acțiuni.

Aceştia vor decide singuri către cine să tragă

fără să fie implicat vreun om.

Aşa că sugestia este, ei bine,

dacă urmează să trimitem roboţi şi o să le permitem să facă asta,

poate ar fi o idee bună, din nou,

dacă ar fi înarmaţi cu arme neletale,

aşa că dacă robotul ia o decizie proastă şi împuşcă persoana greşită,

din nou, de fapt nu îl omoară.

Acum, există o serie de diverse tipuri de arme neletale,

o parte din ele sunt disponibile acum,

altele sunt în curs de dezvoltare.

Deci aveţi lucruri tradiţionale, cu ar fi spray-ul lacrimogen,

spray-ul O.C. fiind în capul listei,

sau arme cu electroşocuri, Taser, de aici.

Cea din vârf, de aici este de fapt un laser orbitor

făcut doar să orbească temporar persoana

şi să o dezorienteze.

Aveţi arme neletale cu muniție

care conţine gloanţe de cauciuc

în locul celor tradiţionale de metal.

Şi acesta din mijloc, camionul mare,

se numeşte "Sistemul de negare activ" --

ceva la care armata SUA lucrează în acest moment.

Este în esenţă un uriaş emiţător de microunde.

Este un fel de idee clasică de unde fierbinţi.

Ţinteşte la o distanţă cu adevărat mare,

în comparaţie cu oricare dintre dintre lucrurile acestea.

Şi oricine este lovit

simte o expozie bruscă de căldură

şi doreşte doar să se dea la o parte.

Este cu mult mai sofisticată decât un cuptor cu microunde,

dar de fapt fierbe moleculele de apă

chiar la nivelul pielii.

Aşa că dacă simţi această căldură intensă,

spui, "Vreau să mă dau de o parte."

Se gândesc, ei bine asta va fi cu adevărat folositor

în locuri în care vrem să eliberăm o anumită zonă de mulţime,

dacă mulţimea este ostilă.

Dacă vrem să ţinem oamenii departe de o anumită zonă,

putem face asta cu asemenea dispozitive.

Deci evident există o serie de tipuri diferite

de arme neletale pe care le putem da personalului militar

şi există o serie de situaţii

în care aceste lucruri pot fi cu adevărat utile.

Dar, aşa cum am zis,

forţele militare şi poliţia

sunt foarte diferite.

Da, nu trebuie să priveşti foarte atent la asta

ca să recunoști faptul că pot fi foarte diferite.

In particular,

atitudinea pentru utilizarea forţei

şi modul în care sunt instruiţi să utilizeze forţa

este foarte diferită.

Poliţia --

ştiu pentru că am contribuit la instruirea poliţiei ---

poliţia, în particular jurisdicţiile din vest cel puţin,

sunt instruite să de-escaladeze forţa,

să încerce să evite utilizarea forţei

când este posibil,

şi să utilizeze forţa letală

doar în utima instanţă.

Personalul militar este instruit pentru război,

aşa că sunt intruiţi ca de îndată ce lucrurile se înrăutăţesc,

prima reacţie este forţa letală.

În momentul în care materiile fecale lovesc tubina în rotaţie,

poţi începe să tragi în oameni.

Aşa că atitudinile lor

privind utilizarea forţei letale sunt foarte diferite,

şi cred că este destul de evident

că atitudinea lor privind utilizarea armelor non-letale

este foarte diferită faţă de cea a poliţiei.

Şi deoarece am avut deja atât de multe probleme

cu utilizarea de către poliţie a armelor neletale în diverse moduri,

cred că ar fi o idee cu adevărat bună să privim la unele dintre aceste lucruri

şi să încercăm să le introducem în contextul militar.

Şi am fost cu adevărat surprins când am început să fac asta,

să văd că de fapt,

chiar şi acei oameni care militau pentru utilizarea armelor neletale de către forţele militare

nu făcuseră de fapt asta.

Credeau în general,

"Ei bine, de ce ar trebuie să ne pese ce s-a întâmplat cu poliţia?

Ne uităm la ceva diferit,"

şi nu păreau să recunoască că de fapt

se uitau cam la aceleaşi lucruri.

Aşa că am început să investighez unele din acele probleme

şi să mă uit la modul în care

poliţia utilizează armele neletale atunci când sunt introduse

şi unele dintre problemele care ar putea apărea

din acele situații

atunci când sunt într-adevăr introduse.

Şi bineînţeles, fiind australian,

am început să mă uit la lucruri din Australia,

ştiind, din nou, din experienţa proprie despre diversele momente

în care au fost introduse în Australia armele neletale.

Deci unul dintre lucrurile la care m-am uitat în mod particular

a fost utilizarea spay-ului O.C.,

spay-ul paralizant, spray-ul oleoresin capsicum,

de către poliţia australiană

şi am studiat când a fost introdus, ce s-a întâmplat

şi asemenea tipuri de probleme.

Şi un studiu pe care l-am găsit,

unul interesant în mod particular,

a fost în Queensland,

pentru că aveau o perioadă de probă pentru utilizarea spay-ului paralizant

înainte de utilizarea lui pe scară largă.

Şi m-am dus să arunc o privire la câteva cifre de acolo.

Acum, când au introdus spray-ul O.C. în Queensland,

au fost cu adevărat expliciţi.

Ministrul poliţiei a făcut o grămadă de declaraţii publice despre asta.

Spuneau, "Este în mod explicit intenţionată

să ofere poliţiei o opţiune

între a striga şi a trage.

Este ceva ce pot folosi în locul unei arme de foc

în acele situaţii în care înainte ar fi trebuit să împuşte pe cineva."

Aşa că m-am dus şi m-am uitat la toate acele cifre ale poliţiei referitoare la focurile trase.

Şi de fapt nu le poţi găsi foarte uşor

pentru fiecare stat Australian.

Le-am putut găsi doar pe acestea.

Asta e dintr-un raport al Institutului Australian pentru Criminologie.

Aşa cum puteţi vedea din această copie, dacă puteţi citi în vârf:

"Decese ca urmare a împuşcăturilor poliţiei" înseamnă nu doar oameni care au fost împuşcaţi de poliţie,

dar şi oameni care s-au împuşcat în prezenţa poliţiei.

Dar acestea sunt cifrele din toată ţara.

Şi săgeata roşie reprezintă punctul

în care Queensland a spus de fapt,

"Da, de aici încolo le vom da tuturor ofiţerilor de poliţie din tot statul

acces la spay-urile O.C."

Deci puteţi vedea acolo, şase decese pe an, pentru câţiva ani

au condus la asta.

Acolo a fost un vârf, bineânţeles, câţiva ani înainte,

dar ăsta nu a fost de fapt Queensland.

Ştie cineva unde a fost asta? Nu a fost Port Arthur, nu.

Victoria? Da, corect.

Acest vârf a fost doar în Victoria.

Deci nu Queensland a avut o anume problemă

cu decesele survenite ca urmare a împuşcăturilor poliţiei şi aşa mai departe.

Deci şase împuşcături în toată țara,

aproximativ constant în decursul anilor anteriori.

Deci următorii doi ani au fost anii pe care i-au studiat -- 2001, 2002.

Vrea cineva să ghicească de câte ori,

având în vedere cum a fost introdus spray-ul,

de câte ori poliţia din Queensland a folosit spay-ul paralizant în acea perioadă?

De sute de ori? O dată, de trei ori.

O mie se apropie.

Introdus explicit

ca altenativă la utilizarea forţei letale --

o alternativă între a avertiza şi a trage.

Am să mă aventurez puţin aici

şi am să zic că dacă poliţia din Queensland nu ar fi avut spray O.C.,

nu ar fi împuşcat 2.226 de oameni

în aceşti doi ani.

De fapt, dacă ne uităm

la studiile la care se uitau şi ei,

la materialele pe care la strângeau şi le examinau,

poţi vedea că în doar 15% din cazurile

în care s-a folosit spray-ul O.C.

suspecţii erau înarmaţi.

În acea perioadă era utilizat în mod regulat,

si bineînţeles, este în continuare utilizat de rutină --

pentru că nu au fost făcute plângeri referitoare la el,

nu în contextul acestui studiu oricum --

a fost utilizat continuu

pentru a face faţă oamenilor cu comportament violent,

care erau potenţial violenţi,

şi de asemenea era destul de frecvent folosit

pentru a face faţă oamenilor care erau pur şi simplu

ne-cooperanţi în mod pasiv.

Această persoană nu face nimic violent,

dar nu vrea să facă ceea ce vrem noi să facă.

Nu respectă indicaţiile pe ce le dăm,

aşa că le dăm o doză de spray O.C.

Asta o să îi grăbească. Totul va merge mai bine aşa.

Asta a fost ceva introdus în mod explicit

ca să fie o alternativă la armele de foc,

dar este folosit de rutină

pentru a trata o întreagă gamă

de probleme de alt tip.

Acum, unul dintre aspectele particulare care apare

cu utilizarea militară a armelor neletale --

şi cu oamenii care spun de fapt, "Ei bine, ar putea fi ceva probleme" --

există două probleme speciale pe care se pune accentul.

Una dintre aceste probleme

este că armele neletale pot fi folosite fără discriminare.

Unul dintre principiile fundamentale ale utilizării militare a forţei

este acela că trebuie să fie discriminatorie.

Trebuie să fi foarte atent către cine tragi.

Aşa că una dintre problemele care a fost sugerată în legătură cu armele neletale

este aceea că ar putea fi folosite nediscriminat --

că le foloseşti asupra unei game largi de oameni

pentru că nu trebuie să-ţi mai faci atâtea probleme.

Şi de fapt, un exemplu

unde cred că s-a întâmplat cu adevărat, unde poți vedea asta,

a fost asediul de la teatrul Dubrovka din Moscova din 2002,

despre care, probabil mulţi dintre voi

sunteţi destul de în vârstă să vă amintiţi.

Deci, cecenii au intrat şi au preluat controlul în teatru.

Ţineau aproximativ 700 de oameni ostatici.

Au eliberat o mulţime de oameni,

dar tot ţineau aproximativ 700 de oameni ostatici.

Şi poliţia specială militară rusească,

forţele speciale, Spetsnaz,

au intrat şi au luat cu asalt teatrul.

Şi modul în care au făcut-o, a fost să inunde totul cu gaz anestezic.

Şi s-a dovedit

că mulţi dintre ostatici au murit

ca rezultat al inhalării gazului.

A fost folosit fără discriminare.

Au inundat tot teatrul cu gaz.

Şi nu este o surpriză că oamenii au murit,

pentru că nu se ştie cât gaz

urmează să inhaleze fiecare persoană,

în ce poziţie urmează să cadă

când devin inconştienţi şi aşa mai departe.

De fapt doar câțiva oameni au fost împuşcaţi

în acest episod.

Aşa că atunci când au aruncat o privire după,

erau doar câțiva oameni

care se părea că fuseseră împuşcaţi de către cei care au luat ostatici

sau de către forţele de poliţie,

care intrau şi încercau să facă faţă situaţiei.

Practic toţi cei care fuseseră omorâţi

au murit de la gazul inhalat.

Pierderea finală de vieți pentru ostatici

este puţin neclară,

dar cu siguranţă e ceva mai mult decât atât,

pentru că au fost şi alţi oameni care au murit în următoarele zile.

Aceasta a fost una din problemele despre care au vorbit,

că poate fi folosit fără discriminare.

A doua problemă despre care uneori se discută

privind utilizarea militară a armelor neletale,

şi este de fapt motivul pentru care în convenţia privind armele chimice,

este foarte clar că nu poţi utiliza agenţi pentru controlul răzmeriţelor

ca armă de război,

problema cu asta e că s-a văzut că uneori

armele neletale pot fi utilizate, nu ca o altenativă la forţa letală,

dar ca un multiplicator al forţei letale --

că utilizezi mai întâi arme neletale

pentru ca armele tale letale să fie mai eficiente.

Oamenii spre care vei trage

nu vor fi capabili să se dea la o parte.

Nu îşi vor da seama ce se întâmplă şi îi poţi ucide mai bine.

Şi de fapt, asta este exact ce s-a întâmplat aici.

Cei care au luat ostatici şi au fost lăsaţi inconştienti de gaz

nu au fost reţinuţi,

au fost pur şi simplu împuşcaţi în cap.

Aşa că această armă neletală

a fost utilizată, de fapt, în acest caz,

ca un multiplicator letal de forţă

ca să facă uciderea mai eficientă

în acestă situaţie particulară.

O altă problemă pe care doar vreau să o menţionez rapid

este că există o grămadă de probleme

cu modul în care oamenii sunt de fapt învăţaţi

să utilizeze armele neletale

şi să fie instruiţi despre ele şi apoi să fie testate şi aşa mai departe.

Pentru că sunt testate în medii delicate, sigure.

Şi oamenii sunt instruiţi să le utilizeze în medii delicate, sigure

ca acesta, în care poţi vedea exact ce se petrece.

Persoana care pulverizează spray-ul O.C. poartă mănuşi de cauciuc

ca să fie sigur că nu se contamineză şi aşa mai departe.

Dar nu sunt niciodată utilizate aşa.

Sunt utilizate în lumea reală,

cum ar fi în Texas, aşa.

Mărturisesc, acest caz particular

a fost de fapt ceea ce mi-a stârnit interesul în domeniul acesta.

S-a întâmplat în timp ce lucram ca cercetător la Academia Navală a S.U.A.

Şi au început să vină rapoate de ştiri privind această situaţie

în care această femeie discuta în contradictoriu cu ofiţerul de poliţie.

Nu era violentă.

De fapt, el era probabil cu 15 cm mai înalt decât mine,

şi ea era cam atât de înaltă.

Şi în final ea i-a spus lui

"Ei bine, am să mă întorc în maşina mea."

Şi el a spus, "Dacă vă întoarceţi în maşina, am să folosesc arma cu electroşocuri."

Şi ea a spus, "O, dă-i drumul. Foloseşte-o." Şi aşa a făcut.

Şi totul este capturat de camera video

ce filmează din faţa mașinii de poliţie.

Deci ea are 72 de ani,

şi se pare că este metoda cea mai potrivită de a o trata.

Şi alte exemple ale unor asemenea lucruri

cu alţi oameni, în care te gândeşti:

"Este asta modul potrivit ca să foloseşti arme neletale?"

"Şeful poliţiei trage cu electroşocuri în capul unei fete de 14 ani."

"Fugea. Ce altceva ar fi trebuit să fac?"

(Râsete)

Sau în Florida:

"Poliţia foloseste electroşocurile asupra unui băiat de şase ani la o şcoală primară"

Şi în mod sigur au învăţat o mulţime din asta

pentru că în acelaşi cartier,

"Poliţia îsi revizuieşte politica după ce a electrocutat un copil:

al 2-lea copil asupra căruia s-a folosit Taser-ul în câteva săptămâni."

Acelasi cartier.

Un alt copil în căteva săptămâni de la utilizarea armei cu electroșocuri la copilul de şase ani.

Dacă vă gândiţi că

se întâmplă doar în Statele Unite,

s-a întâmplat şi în Canada.

Şi un coleg de-al meu

mi-a trimis asta de la Londra.

Dar favoritul meu personal dintre acestea, mărturisesc,

provine din Statele Unite:

"Ofiţer foloseşte arma cu electroşocuri asupra unei femei de 86 de ani, invalidă la pat."

Am verificat raportul referitor la asta.

M-am uitat la el. Am fost cu adevărat surprins.

Se pare că a luat o poziţie mai ameninţătoare în pat.

(Râsete)

Nu glumesc. Asta este exact ce s-a spus.

"A luat o poziţie mai ameninţătoare în pat."

În regulă.

Dar vă reamintesc că vorbesc despre,

vorbesc despre utilizarea militară a armelor neletale.

Deci de ce e asta relevant?

Pentru că poliţia este de fapt mai restricţionată să utilizeze forţa

decât militarii.

Sunt instruiţi să se abţină mai mult de la utilizare forţei decăt militarii.

Sunt instruiţi să gândescă mai mult, să încerce să detensioneze.

Aşa că dacă ai aceste probleme cu ofiţerii de poliţie cu armele neletale,

ce naiba te-ar putea face să gândeşti

că va fi mai bine cu personal militar?

Ultimul lucru pe care aş vrea să îl spun,

când vorbesc cu poliţia

despre cum ar arăta o arma neletală perfectă,

aproape inevitabil spun acelaşi lucru.

"Ei bine, va fi ceva suficient de neplăcut

astfel încât oamenii nu vor să fie loviţi cu acestă armă.

Deci dacă ameninţi să o foloseşti

oamenii vor se vor supune,

dar va fi de asemenea ceva

care nu lasă nici un efect care să dureze."

Cu alte cuvinte, arma perfectă neletală

este ceva ce este perfect pentru abuz.

Ce ar fi făcut aceşti băieţi

dacă ar fi avut acces la Tasere

sau la o variantă portabilă

a Sistemului activ de negare --

o mică rază de căldură care să o poţi folosi asupra oamenilor

şi să nu-ţi faci probleme.

Deci cred, da, pot fi modalităţi

astfel încât armele neletale să fie minunate în aceste situaţii,

dar există şi o grămadă de probleme

care trebuie să fie de asemenea luată în considerare.

Mulţumesc mult.

(Aplauze)