Problema urgentă a animalelor crescute folosind antibiotice

ONU preconizează că rezistența microbiană va fi cel mai mare ucigaș până în 2050. „Asta ar trebui să sperie la culme pe toți", spune inginerul Leon Marchal. El lucrează la o soluție necesară urgent: transformarea industriei masive și globale a nutrețurilor. Aflați de ce folosirea excesivă a antibioticelor în produse animale, de la șeptel la mâncarea animalelor de companie, a urcat vertiginos pe plan global, și cum putem să luăm măsuri de bun simț pentru a înlătura o potențială epidemie.

Cândva infecțiile simple erau letale,

dar azi, mulțumită marii
disponibilități a antibioticelor,

sunt doar o relicvă a trecutului.

Dar ar trebui să spun „erau”,

pentru că acum,
folosim atât de mult antibioticele,

încât bacteriile care cauzează
aceste infecții

devin rezistente.

Iar aceasta ar trebui
să ne îngrozească foarte tare.

Dacă nu ne schimbăm comportamentul
şi nu renunțăm la antibiotice,

ONU prezice că până în 2050,

rezistența microbiană va deveni
cel mai mare ucigător al nostru.

Aşa că trebuie să începem să acționăm.

Dar „Cu ce să începem?”
e o întrebare interesantă

pentru că nu doar noi, oamenii,
folosim antibioticele.

În lume, între 50 și 80 la sută
din antibiotice sunt folosite pe animale.

Nu toate acestea sunt importante
pentru sănătatea oamenilor,

dar dacă nu le ținem acum sub control,

putem avea un viitor înfiorător
pentru oameni și animale.

Pentru început, hai să vorbim
despre cum am ajuns aici.

Folosirea pe scară largă a antibioticelor
a început în anii '50 ai secolului trecut.

În occident, creștea prosperitatea,

iar oamenii voiau să mănânce
mai multe proteine animale.

Când se îmbolnăveau animalele,
acum puteau fi tratate cu antibiotice

așa că nu mureau, ci creșteau.

Însă de curând s-a descoperit

că adăugând în mâncare cantități mici
și regulate de antibiotice

mențineau animalele sănătoase,

creșteau mai repede

și le făcea să mănânce mai puțin.

Deci aceste antibiotice funcționau bine,

de fapt, foarte bine.

Astfel, împreună cu creșterea
producției de animale,

folosirea antibioticelor la nivel mondial
a crescut exponențial.

Din păcate, așa a fost
și cu rezistența la antibiotice.

Motivul pentru care doctorul îți spune
să termini cutia de antibiotice,

e că dacă iei o doză mai mică,
nu vei ucide toate bacteriile.

Iar cele care rămân
devin rezistente la antibiotice.

E la fel și cu administrarea de doze mici
și regulate de antibiotice animalelor:

unele bacterii periculoase mor,
însă nu toate.

Extrapolând la întreaga industrie,

puteți înțelege cum am format din greșeală

un mare rezervor de bacterii
rezistente la antibiotice.

Însă, îmi pare rău să o spun,

problema nu se sfârșește aici.

Știți cine mai ia antibiotice?

Fluffy, pisica voastră,
și Rover, cățelul vostru.

(Râsete)

Animalele de companie iau
mult mai multe antibiotice,

și folosesc antibiotice

care sunt mult mai periculoase
pentru sănătatea oamenilor.

Combinați asta cu apropierea pe care
o avem față de animalele noastre

și veți înțelege riscul

de a contracta bacterii rezistente
la antibiotice de la propriul animal.

Dar cum vă afectează aceste bacterii
rezistente la antibiotice,

prezente în animalele de fermă?

Să vă dau un exemplu
despre care avem și informații.

Nivelul de salmonela rezistentă
la antibiotice în porcii din Europa

la diferite tipuri de antibiotice

este între 1 la sută și 60 la sută.

Asta înseamnă că în majoritatea cazurilor,

acest antibiotic nu mai reușește
să ucidă această salmonelă.

Și este o strânsă legătură

între salmonela rezistentă
la antibiotice de la porc

și produsul final.

Fie că e cotlet de porc,

coaste sau carne tocată.

Din fericire, de obicei
mai puțin de un procent

din toată carnea crudă, pește sau ouă

va conține salmonela.

Iar aceasta reprezintă un risc
doar când nu e tratată corespunzător.

Totuși, sunt peste 100.000 de cazuri
de salmonela la om în UE

și peste un milion de cazuri în SUA.

În SUA, acestea duc la 23.000 de internări

și 450 de morți în fiecare an.

Odată cu creșterea salmonelei
rezistentă la antibiotice,

numărul de morți e probabil să crească.

Dar nu se rezumă la consumul personal.

Anul acesta, mai mult de 100 de oameni
au fost infectați

cu salmonela rezistentă
la mai multe antibiotice,

după ce au dat câinilor lor
urechi de porc ca gustare.

Așadar trebuie să reducem folosirea
antibioticelor în producția animală.

Și din fericire,
acest lucru începe să se întâmple.

UE a fost prima regiune care a interzis

folosirea de antibiotice în doze mici
în mâncare.

Din 1999, în câțiva pași,

cantitatea diferitelor antibiotice
permise a fost redusă,

și în 2006 au fost interzise complet.

Antibioticele erau permise

doar când un veterinar hotăra
că un animal e bolnav.

Sună grozav, nu?

Problemă rezolvată.

Nu, stați un pic, să nu ne pripim.

Imediat ce a început programul de reducere

s-a descoperit rapid

că antibioticele mascau perfect

multe practici rele din ferme.

Din ce în ce mai multe
animale se îmbolnăveau

și aveau nevoie de antibiotice
să se vindece.

Așa că în loc să se micșoreze
cantitatea totală,

aceasta de fapt a crescut.

Cu siguranță, nu așa trebuie procedat.

Din fericire,
acesta nu e finalul poveștii.

Întregul sector agricol din Europa
a pornit pe un drum

din care eu cred
că avem cu toții de învățat.

În acest moment am intrat și eu în scenă.

M-am alăturat unui mare grup
de preparatori europeni.

Un compozitor de furaje face întreaga
dietă pentru animalele unui fermier

și adesea dă sfaturi

despre cum să crească
animalele cât mai bine.

Eram foarte motivat să lucrez
împreună cu colegii mei,

veterinarii și, desigur, cu fermierii

ca să ne dăm seama cum să menținem
animalele sănătoase și fără antibiotice.

Există trei lucruri majore
ce trebuie îndeplinite

pentru o producție fără antibiotice.

Dați-mi voie să vă spun pașii.

Pentru început, și pare foarte evident,

trebuie să începem cu igiena.

Să curățăm mai bine grajdurile
și liniile de adăpare

pentru a îngreuna apariția
și răspândirea bolilor în grajduri.

Asta e foarte important,

dar partea care m-a interesat cel mai mult

era îmbunătățirea hranei animalelor,

o nutriție mai bună.

O dietă echilibrată este importantă.

Gândiți-vă așa:

când voi nu mâncați destule fibre,
nu vă simțiți bine.

O parte din mâncarea pe care o mâncați
nu este digerată de voi,

ci fermentată de bacterii
în intestinul gros.

Așa că hrăniți acei microbi
cu o parte din dieta voastră.

Inițial, majoritatea animalelor tinere
primeau fibre puține,

mult amidon și proteine,

măcinate mărunt și furaje ușor digerabile.

Ca și cum voi ați avea o dieta de chifle,

orez, napolitane și batoane de proteine.

Am schimbat dieta
cu una cu proteine mai puține,

plină de fibre, mâncare mai dură.

Ca și cum am avea o dietă de cereale
integrale, salată cu carne sau fasole.

Asta a modificat flora intestinală
a animalelor

către una mai benefică

și a redus riscul ca patogenii
să se înmulțească.

Ați fi surprinși,

dar nu doar compoziția dietei
ci și structura acesteia joacă un rol.

Simplu fapt că aceeași dietă e mai aspră

va conduce la un tract digestiv
mai dezvoltat,

și astfel la un animal mai sănătos.

Dar cea mai bună parte e că fermierii
au început și ei să cumpere asta.

Spre deosebire de alte părți ale lumii,

fermierii vest-europeni vor mai putea face
deciziile lor de cumpărare independent:

de la cine să cumpere mâncarea
și cui să vândă animalele.

Așa că ce vindeți de fapt în final

reflectă nevoile locale
al acestor fermieri.

De exemplu,

conținutul de proteine
în dietele purceilor

în țări care au mai multă grijă
să reducă consumul de antibiotice,

precum Germania sau Olanda,

erau cu 10-15% mai scăzut

decât în țări precum Regatul Unit,
unde asta s-a materializat mai greu.

Dar, precum o igienă mai bună,
o nutriție mai bună ajută,

dar nu va preveni în totalitate
îmbolnăvirea.

Așa că sunt necesare mai multe.

Și de asta ne-am îndreptat
atenția spre microbiom.

Făcând mâncarea cu apă mai acidă

ajută la creerea unui mediu

de care beneficiază bacteriile bune

și inhibă agenți patogeni.

Precum mâncărurile fermentate,

fie că e iaurt, varză murată sau salam,

toate acestea se strică
mai repede, de asemenea.

Acum, cu tehnici moderne,

precum cele bazate pe teste ADN,

putem vedea că sunt prezente
mai multe microorganisme diferite.

Iar acest ecosistem
pe care îl numim microbiom,

e mult mai complex.

Se pare că sunt cam de opt ori mai multe
microorganisme în intestine

decât celule în țesuturi.

Și în cazul animalelor impactul e la fel.

Așa că dacă vrem să lucrăm
fără antibiotice în producția de animale,

trebuie să facem animalele
mult mai robuste.

Așa că atunci când vine o boală,

animalele sunt mult mai rezistente.

Și această abordare segmentată

alcătuită din gazdă, nutriția și microbiom

este soluția.

Practica de a crește animale
folosind o dietă ce conține antibiotice

sau una ce se bazează pe antibiotice
e puțin mai ieftină la nivel de fermă.

Dar la final vorbim de câteva procente
la nivel de consumator.

Asta e de fapt foarte accesibil

pentru populația mondială de mijloc
și cu venituri mari.

Și un preț mic de plătit

când propria noastră sănătate
sau a celor dragi nouă e la mijloc.

Ce credeți, în ce direcție să mergem?

Să lăsăm rezistența microbiană
să devină cel mai mare ucigaș al nostru,

cu un cost financiar și personal uriaș?

Sau pe lângă reducerea consumului
uman de antibiotice,

să începem să adoptăm
creșterea de animale fără antibiotice?

Pentru mine, alegerea e evidentă.

Dar pentru a face asta,

trebuie să setăm ținte de reducere

și să ne asigurăm
că sunt respectate peste tot în lume.

Pentru că fermierii
concurează unul cu celălalt.

Și la nivel de țară,

bloc comercial sau pe piața globală,

costurile sunt foarte importante.

De asemenea trebuie să fim realiști.

Fermierii trebuie să aibă posibilitățile

să investească în administrare
și nutrețuri mai bune

pentru a atinge această reducere.

Și pe lângă limite legale,
piața poate juca un rol,

prin oferirea de produse fără antibiotice
sau cu conținut antibiotic redus.

Și odată cu creșterea conștientizării
consumatorilor,

aceste forțe ale pieței
vor crește în intensitate.

Tot ce am spus până acum
pare a fi grozav pentru noi.

Dar cum rămâne cu animalele?

Să vedeți, viețile lor
se îmbunătățesc și ele.

Sănătate mai bună, stres mai puțin,
viață mai sănătoasă.

Așa că acum știți.

Avem cunoștințele
să producem carne, ouă și lapte

fără sau cu cantități
foarte mici de antibiotice,

și cred că este un preț mic de plătit

pentru a evita un viitor
în care infecțiile bacteriene

devin din nou cel mai mare ucigaș.

Vă mulțumesc!

(Aplauze)