Return to Video

Cum e să fii părinte într-o zonă de război

  • 0:01 - 0:06
    În întreaga lume, peste 1,5 miliarde
    de oameni trec printr-un conflict armat.
  • 0:07 - 0:10
    Ca răspuns, oamenii sunt forțați
    să-și părăsească țara,
  • 0:10 - 0:13
    ajungându-se la 15 milioane de refugiați.
  • 0:14 - 0:18
    Fără îndoială, copiii sunt victimele
    cele mai inocente și vulnerabile,
  • 0:19 - 0:21
    dar nu doar datorită
    pericolelor fizice evidente,
  • 0:21 - 0:25
    ci datorită efectelor nespuse
    ale războiului asupra familiei.
  • 0:26 - 0:29
    Experiența războiului
    prezintă un risc înalt pentru copii
  • 0:30 - 0:34
    în ce privește dezvoltarea problemelor
    emoționale și de comportament.
  • 0:34 - 0:36
    Copiii, după cum ne putem doar imagina,
  • 0:36 - 0:38
    se vor simți neliniștiți, amenințați
    și în pericol.
  • 0:39 - 0:40
    Dar există și vești bune.
  • 0:40 - 0:44
    Calitatea îngrijirii pe care copiii
    o primesc în familie
  • 0:44 - 0:48
    poate avea un efect mai semnificativ
    asupra bunăstării lor
  • 0:48 - 0:51
    decât efectul experienței războiului
    la care au fost expuși.
  • 0:52 - 0:55
    Așa că de fapt copiii pot fi protejați
  • 0:55 - 1:00
    printr-o grijă parentală caldă și sigură,
    pe durata conflictului și după acesta.
  • 1:02 - 1:05
    În 2011,
    eram studentă în primul an la doctorat
  • 1:05 - 1:09
    la Facultatea de Stiințele Psihologiei
    a Universității din Manchester.
  • 1:09 - 1:10
    Ca mulți dintre voi,
  • 1:11 - 1:14
    am văzut criza din Siria
    desfășurandu-se în fața mea la televizor.
  • 1:15 - 1:17
    Familia mea e originară din Siria,
  • 1:17 - 1:18
    și nu cu mult timp în urmă,
  • 1:18 - 1:21
    am pierdut câțiva membri ai familiei
    în moduri cumplite.
  • 1:22 - 1:25
    Obișnuiam să stau cu familia mea,
    uitându-ne la televizor.
  • 1:25 - 1:27
    Cu toții am văzut acele scene:
  • 1:27 - 1:29
    bombe distrugând clădiri,
  • 1:29 - 1:30
    haos, distrugere
  • 1:31 - 1:33
    și oameni țipând și fugind.
  • 1:33 - 1:37
    Întotdeauna oamenii ce țipau și fugeau
    au fost cei care m-au pus pe gânduri,
  • 1:37 - 1:40
    în mod special acei copii înspăimântați.
  • 1:41 - 1:45
    Eram mamă a doi copii curioși din fire.
  • 1:45 - 1:47
    Aveau cinci și șase ani atunci,
  • 1:47 - 1:50
    o vârstă la care de obicei
    copiii pun o grămadă de întrebări
  • 1:50 - 1:52
    și așteaptă răspunsuri reale,
    convingătoare.
  • 1:53 - 1:56
    Așa că am început să mă întreb
    cum ar fi să fiu părinte
  • 1:56 - 1:59
    într-o zonă de război
    și o tabără de refugiați.
  • 2:00 - 2:02
    S-ar schimba copiii mei?
  • 2:03 - 2:06
    Și-ar pierde strălucirea
    ochii senini și voioși a fiicei mele?
  • 2:07 - 2:10
    S-ar schimba firea destinsă
    și lipsită de griji a fiului meu,
  • 2:10 - 2:13
    într-una retrasă și temătoare?
  • 2:13 - 2:14
    Cum aș face față?
  • 2:15 - 2:17
    M-aș schimba oare?
  • 2:19 - 2:21
    Ca psihologi și consilieri parentali,
  • 2:21 - 2:25
    știm că înarmarea părinților cu abilități
    privind grija față de copiii lor
  • 2:25 - 2:27
    pot avea un efect uriaș
    asupra bunăstării lor,
  • 2:28 - 2:30
    iar noi numim asta educație parentală.
  • 2:31 - 2:33
    Întrebarea pe care o aveam era:
  • 2:33 - 2:36
    este posibil ca educația parentală
    să fie utilă pentru familii
  • 2:36 - 2:39
    care încă erau într-o zonă de război
    sau o tabără de refugiați?
  • 2:39 - 2:42
    Putem oare ajunge la ei
    prin sfaturi și consiliere
  • 2:42 - 2:44
    care i-ar ajuta în timpul acestor lupte?
  • 2:46 - 2:49
    Am luat legătura
    cu conducătorul doctoratului meu,
  • 2:49 - 2:50
    profesorul Rachel Calam,
  • 2:50 - 2:54
    vrând să-mi folosesc abilitățile academice
    pentru a face o schimbare în lume.
  • 2:55 - 2:57
    Nu eram foarte sigură
    de ce anume voiam să fac.
  • 2:58 - 3:00
    M-a ascultat cu grijă și răbdare,
  • 3:00 - 3:01
    și mi-a spus, spre fericire mea:
  • 3:02 - 3:04
    „Dacă asta vrei să faci,
    și înseamnă așa de mult pentru tine,
  • 3:04 - 3:06
    atunci să o facem.
  • 3:06 - 3:09
    Hai să găsim moduri de a afla
    dacă consilierea parentală
  • 3:09 - 3:12
    poate fi utilă pentru familii
    în aceste contexte.”
  • 3:12 - 3:15
    Așa că, în ultimii cinci ani,
    eu și colegii mei -
  • 3:15 - 3:17
    Prof. Calam și Dr. Kim Cartwright -
  • 3:17 - 3:20
    am încercat să găsim
    căi de a sprijini familiile
  • 3:20 - 3:22
    care au trecut prin război și relocare.
  • 3:23 - 3:27
    Ei bine, pentru a afla cum putem ajuta
    familii ce au experimentat conflictul
  • 3:27 - 3:28
    în a-și sprijini copiii,
  • 3:28 - 3:32
    primul pas este, bineînțeles,
    de a-i întreba cu ce se confruntă,
  • 3:32 - 3:33
    nu-i așa?
  • 3:34 - 3:35
    Vreau să zic, pare evident.
  • 3:35 - 3:37
    Însă, de multe ori, cei vulnerabili,
  • 3:37 - 3:39
    pe care încercăm să-i ajutăm,
  • 3:39 - 3:40
    sunt cei pe care nu-i întrebăm.
  • 3:40 - 3:43
    De câte ori nu am presupus
    că știm exact de ce are nevoie cineva
  • 3:43 - 3:47
    fără măcar a-l întreba întâi?
  • 3:47 - 3:51
    Așa că am călătorit către taberele
    de refugiați din Siria și Turcia,
  • 3:51 - 3:53
    unde am stat cu familiile și am ascultat.
  • 3:54 - 3:57
    I-am ascultat vorbind
    despre provocările parentale,
  • 3:57 - 3:59
    străduința parentală,
  • 3:59 - 4:01
    și strigătele lor de ajutor.
  • 4:02 - 4:04
    Câteodată, timpul se oprea în loc,
  • 4:04 - 4:06
    și nu făceam decât să-i țin de mâini
  • 4:06 - 4:07
    și să mă alătur lor
  • 4:07 - 4:09
    într-un plânset tăcut și în rugăciune.
  • 4:09 - 4:11
    Mi-au spus despre strădania lor,
  • 4:11 - 4:15
    despre condițiile neplăcute și aspre
    din taberele de refugiați
  • 4:15 - 4:18
    care i-au forțat să dea atenție
    doar sarcinilor practice
  • 4:18 - 4:20
    precum colectarea apei potabile.
  • 4:21 - 4:23
    Mi-au spus cum și-au văzut copiii
    devenind retrași;
  • 4:24 - 4:27
    tristețea, depresia, furia,
  • 4:27 - 4:30
    urinatul în pat, suptul degetului,
    frica de zgomote stridente,
  • 4:30 - 4:32
    frica de coșmaruri -
  • 4:32 - 4:34
    coșmaruri înfiorătoare, cumplite.
  • 4:35 - 4:39
    Aceste familii au experimentat
    ceea ce noi văzuserăm la televizor.
  • 4:39 - 4:40
    Mamele -
  • 4:40 - 4:43
    aproape jumătate
    erau acum văduve de război,
  • 4:43 - 4:45
    sau nu știau nici măcar dacă soții lor
    erau morți sau vii -
  • 4:45 - 4:48
    descriau cât de rău cred
    că fac față acestei situații.
  • 4:49 - 4:54
    Și-au văzut copiii schimbâdu-se,
    fără a ști cum să-i ajute.
  • 4:54 - 4:57
    Nu știau cum să răspundă
    la întrebările copiilor.
  • 4:57 - 5:01
    Ceea ce mi s-a părut uimitor
    și atât de motivațional,
  • 5:01 - 5:06
    a fost măsura în care aceste familii
    doreau să-și sprijine copiii.
  • 5:06 - 5:08
    În ciuda acestor provocări
    cu care se luptau
  • 5:08 - 5:10
    încercau să-și ajute copiii.
  • 5:10 - 5:14
    Încercau să găsească sprijin
    în angajații de la ONG-uri,
  • 5:14 - 5:16
    în dascălii din taberele de refugiați,
  • 5:16 - 5:17
    în medici,
  • 5:17 - 5:18
    și în alți părinți.
  • 5:19 - 5:22
    Am întâlnit o mamă care era în tabără
    de doar patru zile,
  • 5:22 - 5:24
    însă încercase deja de două ori
  • 5:24 - 5:26
    să caute sprijin pentru fiica ei de 8 ani
  • 5:26 - 5:28
    care avea coșmaruri cumplite.
  • 5:30 - 5:33
    Din păcate, aceste încercări
    sunt cel mai adesea inutile.
  • 5:34 - 5:36
    Doctorii din tabere, când se află acolo,
  • 5:36 - 5:38
    sunt de cele mai multe ori ocupați,
  • 5:38 - 5:42
    ori nu au cunoștințele sau timpul
    pentru a-i consilia elementar pe părinți.
  • 5:42 - 5:45
    Dascălii din tabere sau alți părinți
    sunt la fel ca ei -
  • 5:46 - 5:50
    o parte a unei noi comunități de refugiați
    care se confruntă cu noi nevoi.
  • 5:51 - 5:53
    Așa că am început să ne gândim.
  • 5:54 - 5:56
    Cum am putea ajuta aceste familii?
  • 5:57 - 6:01
    Lucrurile cu care se confruntau
    erau mai mult decât puteau duce.
  • 6:01 - 6:03
    Criza siriană a dovedit
  • 6:03 - 6:08
    cât de imposibil ar fi să putem ajunge
    la familii la nivel individual.
  • 6:08 - 6:10
    Cum altfel i-am putea ajuta?
  • 6:10 - 6:14
    Cum am putea ajunge la familii
    la nivel de populație
  • 6:14 - 6:16
    și cu costuri reduse
  • 6:17 - 6:20
    în aceste perioade cumplite, teribile?
  • 6:21 - 6:23
    După ore întregi de discuții
    cu angajații din ONG-uri,
  • 6:23 - 6:26
    unul dintre ei a avut
    o idee foarte inovatoare
  • 6:26 - 6:31
    de a distribui părinților
    o broșură informativă odată cu lipiile -
  • 6:31 - 6:35
    lipii ce erau livrate familiilor
    din zona de conflict din Siria
  • 6:35 - 6:37
    de către angajați.
  • 6:37 - 6:39
    Iar asta am și făcut.
  • 6:39 - 6:42
    Lipiile nu și-au schimbat deloc
    înfățișarea,
  • 6:42 - 6:44
    cu excepția adăugării celor două hârtii.
  • 6:45 - 6:50
    Una era o broșură informativă ce conținea
    sfaturi elementare și informații
  • 6:50 - 6:53
    ce le aduceau la cunoștință
    ceea ce poate că simțeau
  • 6:53 - 6:55
    cât și ceea ce poate
    că simțeau copiii lor.
  • 6:55 - 6:59
    Și informații despre cum se puteau
    ajuta atât pe ei înșiși cât și pe copii,
  • 6:59 - 7:03
    informații precum petrecerea timpului
    vorbind cu copilul tău,
  • 7:03 - 7:05
    demonstrarea afecțiunii față de el,
  • 7:05 - 7:07
    un grad mai mare de răbdare cu acesta,
  • 7:07 - 7:09
    comunicare cu copiii tăi.
  • 7:09 - 7:12
    Cealaltă hârtie era
    un chestionar de feedback
  • 7:12 - 7:14
    și exista, desigur, și un pix.
  • 7:14 - 7:18
    Așadar, este asta
    o simplă distribuire de broșuri,
  • 7:18 - 7:21
    sau o cale posibilă de a acorda
    primul ajutor psihologic,
  • 7:22 - 7:25
    ce asigură o grijă parentală
    caldă, ocrotitoare și blândă?
  • 7:25 - 7:29
    Am reușit să împărțim 3.000 din acestea
    în doar o săptămână.
  • 7:30 - 7:34
    A fost incredibil faptul că am avut
    o rată de răspuns de 60%.
  • 7:34 - 7:38
    Au răspuns 60% din cele 3.000 de familii.
  • 7:38 - 7:41
    Nu știu câți cercetători
    se află astăzi aici,
  • 7:41 - 7:43
    însă acea rată de răspuns
    este extraordinară.
  • 7:43 - 7:46
    O asemenea rată ar fi o realizare uriașă
    în Manchester,
  • 7:46 - 7:49
    darămite într-o zonă de conflict
    din Siria -
  • 7:49 - 7:53
    iar asta evidențiază importanța
    unor asemenea mesaje pentru familii.
  • 7:55 - 7:59
    Îmi amintesc cât de entuziaști și dornici
    eram de înapoierea chestionarelor.
  • 7:59 - 8:02
    Familiile au lăsat o mulțime de mesaje -
  • 8:02 - 8:04
    majoritatea fiind pozitive și stimulative.
  • 8:04 - 8:06
    Însă preferatul meu a fost:
  • 8:06 - 8:09
    „Vă mulțumesc că nu ați uitat
    de noi și de copiii noștri.”
  • 8:10 - 8:12
    Asta înfățișează potențialul rezultat
  • 8:12 - 8:15
    al acordării primului ajutor psihologic
    familiilor,
  • 8:15 - 8:17
    cât și al primirii unui feedback.
  • 8:17 - 8:20
    Imaginați-vă dacă am repeta gestul,
    într-un mod diferit,
  • 8:20 - 8:24
    distribuind lapte pentru copii,
    truse de igienă personală pentru femei,
  • 8:24 - 8:26
    sau chiar coșuri cu alimente.
  • 8:28 - 8:30
    Dar să vedem cum ne afectează asta,
  • 8:30 - 8:31
    deoarece criza refugiaților
  • 8:31 - 8:34
    ne influențează într-o anumită măsură
    pe fiecare dintre noi.
  • 8:35 - 8:39
    Suntem bombardați zilnic
    cu statistici și fotografii,
  • 8:39 - 8:41
    însă nu e surprinzător,
  • 8:41 - 8:42
    pentru că până luna trecută,
  • 8:42 - 8:45
    mai mult de un milion de refugiați
    ajunseseră în Europa.
  • 8:45 - 8:46
    Un milion.
  • 8:47 - 8:50
    Refugiații fac parte
    din comunitățile noastre,
  • 8:50 - 8:52
    devin vecinii noștri,
  • 8:52 - 8:54
    copiii lor frecventează
    școlile copiilor noștri.
  • 8:55 - 8:59
    Așa că am adaptat broșurile
    conform nevoilor refugiaților din Europa,
  • 9:00 - 9:02
    iar ele există online, la liber acces,
  • 9:02 - 9:05
    în regiuni cu valuri mari de refugiați.
  • 9:05 - 9:08
    Spre exemplu, serviciul medical suedez
    a încărcat-o pe website-ul lor,
  • 9:08 - 9:10
    iar în primele 45 de minute,
  • 9:10 - 9:13
    a fost descărcată de 343 de ori -
  • 9:13 - 9:15
    accentuând cât de important este
  • 9:15 - 9:18
    pentru voluntari, specialiști sau părinți,
  • 9:18 - 9:21
    să aibă liber acces la informații
    despre primul ajutor psihologic.
  • 9:23 - 9:29
    În 2013, stăteam pe podeaua rece,
    într-un cort din tabăra de refugiați,
  • 9:29 - 9:33
    înconjurată de mame,
    în timp ce conduceam o întâlnire de grup.
  • 9:33 - 9:36
    Vizavi de mine
    stătea o doamnă mai în vârstă,
  • 9:36 - 9:39
    iar lângă ea,
    o fată ce părea să aibă 13 ani,
  • 9:39 - 9:42
    stând cu capul rezemat
    pe genunchii doamnei.
  • 9:42 - 9:45
    Fata a rămas tăcută
    peparcursul întâlnirii de grup,
  • 9:45 - 9:46
    fără a vorbi deloc,
  • 9:46 - 9:48
    ținându-și genunchii strânși la piept.
  • 9:49 - 9:51
    Spre sfârșitul întâlnirii,
  • 9:51 - 9:54
    în timp ce le mulțumeam mamelor
    pentru timpul acordat,
  • 9:54 - 9:57
    acea doamnă în vârstă m-a privit,
    arătând cu degetul spre fată,
  • 9:57 - 9:59
    și mi-a spus: „Ne-ai putea ajuta cu...?”
  • 10:00 - 10:02
    Nu știam ce se aștepta să fac.
  • 10:02 - 10:04
    M-am uitat la acea tânără, am zâmbit
  • 10:04 - 10:06
    și i-am spus în arabă,
  • 10:06 - 10:08
    „As-salāmu ʿalaykum. Shu ismak?”
  • 10:08 - 10:09
    „Cum te numești?”
  • 10:10 - 10:12
    M-a privit confuză și reticentă,
  • 10:12 - 10:14
    dar apoi a spus: „Halul”.
  • 10:15 - 10:19
    Halul e un nume de alint
    pentru numele de origine arabă Hala,
  • 10:19 - 10:22
    și este folosit doar pentru fetițe
    la o vârstă fragedă.
  • 10:23 - 10:27
    Atunci am realizat că Hala avea probabil
    mai mult de 13 ani.
  • 10:28 - 10:32
    Ea avea de fapt 25 de ani
    și era mamă a trei copii.
  • 10:33 - 10:37
    Hala fusese o mamă sigură de sine,
    veselă, plină de viață, iubitoare și grijulie
  • 10:37 - 10:38
    cu copiii ei,
  • 10:38 - 10:40
    însă războiul schimbase totul.
  • 10:41 - 10:45
    A trăit înconjurată de bombe
    aruncate în orașul ei;
  • 10:45 - 10:48
    a trăit înconjurată de explozii.
  • 10:48 - 10:51
    Când avioanele de luptă
    zburau deasupra casei lor,
  • 10:51 - 10:52
    lansând bombe,
  • 10:52 - 10:55
    copiii ei țipau îngroziți
    din pricina zgomotului.
  • 10:55 - 10:58
    Hala lua frenetic pernele
    și acoperea urechile copiilor săi,
  • 10:58 - 10:59
    pentru a bloca zgomotul,
  • 10:59 - 11:01
    în timp ce ea însăși țipa.
  • 11:02 - 11:04
    Când a ajuns în tabăra refugiaților
  • 11:04 - 11:07
    și a văzut că se află
    într-o oarecare siguranță,
  • 11:07 - 11:10
    s-a autoizolat, purtându-se ca atunci
    când era doar un copil.
  • 11:11 - 11:13
    Și-a respins complet familia -
  • 11:14 - 11:16
    copiii, soțul.
  • 11:17 - 11:19
    Hala pur și simplu nu mai putea face față.
  • 11:21 - 11:23
    Aceasta este o provocare parentală
    cu un sfârșit greu,
  • 11:24 - 11:25
    însă din păcate, comună.
  • 11:25 - 11:28
    Cei ce trec printr-un conflict armat
    și relocare,
  • 11:28 - 11:31
    se vor confrunta
    cu serioase probleme emoționale.
  • 11:32 - 11:34
    Iar asta e ceva
    ce cu toții putem înțelege.
  • 11:35 - 11:38
    Dacă ai trecut
    printr-un moment devastator în viață,
  • 11:39 - 11:42
    dacă ai pierdut pe cineva,
    sau ceva la care țineai,
  • 11:43 - 11:45
    cum ai putea continua să faci față?
  • 11:47 - 11:50
    Ai putea în continuare să ai grijă de tine
    și de familia ta?
  • 11:51 - 11:55
    Dat fiind că primii ani
    din viața unui copil sunt cruciali
  • 11:55 - 11:58
    pentru sănătatea fizică
    și dezvoltarea emoțională,
  • 11:58 - 12:03
    și că 1,5 miliarde de oameni
    experimentează conflictul armat -
  • 12:03 - 12:06
    mulți dintre ei alăturându-se
    comunităților noastre -
  • 12:06 - 12:08
    nu ne permitem să ne facem că nu vedem
  • 12:08 - 12:11
    nevoile celor ce experimentează
    războiul și relocarea.
  • 12:13 - 12:15
    Trebuie să dăm prioritate
    nevoilor acestor familii -
  • 12:15 - 12:20
    celor care sunt deportați intern,
    cât și refugiaților din restul lumii.
  • 12:21 - 12:26
    Angajații din ONG-uri, politicienii
    trebuie să dea prioritate,
  • 12:26 - 12:30
    cei din WHO, UNHCR,
    la fel și fiecare dintre noi,
  • 12:30 - 12:34
    cât de mult ne stă în putere.
  • 12:36 - 12:41
    Când începem să recunoaștem
    fiecare chip al conflictului,
  • 12:41 - 12:45
    când începem să remarcăm
    acele emoții încurcate pe chipurile lor,
  • 12:45 - 12:47
    îi vedem ca fiind și ei oameni.
  • 12:48 - 12:51
    Începem să vedem
    nevoile acestor familii,
  • 12:51 - 12:52
    acestea fiind nevoile umane reale.
  • 12:54 - 12:57
    Când nevoile acestor familii
    vor fi prioritare,
  • 12:57 - 13:00
    intervențiile pentru copiii
    din mediile caritabile
  • 13:00 - 13:05
    vor oferi prioritate și vor recunoaște
    rolul familiei în sprijinirea copiilor.
  • 13:06 - 13:08
    Tulburările mintale familiale
    se vor face auzite
  • 13:08 - 13:10
    în agenda internațională și globală.
  • 13:11 - 13:15
    Iar copiii au mai puține șanse de a intra
    în grija serviciilor de asistență socială
  • 13:15 - 13:16
    din alte țări,
  • 13:16 - 13:19
    pentru că familiile lor
    le vor fi oferit deja sprijinul.
  • 13:21 - 13:23
    Iar noi vom fi mai receptivi,
  • 13:23 - 13:25
    mai primitori, mai prudenți
  • 13:25 - 13:29
    și mai încrezători în cei ce se alătură
    comunităților noastre.
  • 13:30 - 13:32
    Trebuie să oprim războaiele.
  • 13:33 - 13:37
    Trebuie să construim o lume în care copiii
    pot visa la avioane ce aruncă daruri
  • 13:37 - 13:39
    și nu bombe.
  • 13:39 - 13:43
    Până nu oprim conflictele armate
    dezlănțuite în lume,
  • 13:43 - 13:46
    familiile vor continua să fie relocate,
  • 13:46 - 13:48
    iar copiii vor deveni vulnerabili.
  • 13:48 - 13:51
    Însă dacă îmbunătățim munca
    de a fi părinte și solidaritatea,
  • 13:51 - 13:56
    vom putea să diminuăm legăturile
    dintre război și dificultățile psihologice
  • 13:56 - 13:58
    ale copiilor și familiilor.
  • 13:59 - 14:00
    Mulțumesc.
  • 14:00 - 14:02
    (Aplauze)
Title:
Cum e să fii părinte într-o zonă de război
Speaker:
Aala El-Khani
Description:

Cum își protejează părinții copiii și cum îi ajută să se simtă iarăși în siguranță, când locuințele le sunt distruse de război? În acest discurs emoționant, psihologul Aala El-Khani împărtășește cum munca ei sprijină - și învață de la - familiile de refugiați afectate de războiul civil din Siria. Ea întreabă: Cum îi putem ajuta pe acești părinți iubitori să le ofere copiilor lor siguranța și afecțiunea de care au atâta nevoie?

more » « less
Video Language:
English
Team:
TED
Project:
TEDTalks
Duration:
14:16

Romanian subtitles

Revisions