-
Title:
Cum să devii mai bun la lucrurile la care ții cu adevărat
-
Description:
Munceşti din greu, dar nu devii mai bun? Nu eşti singurul. Eduardo Briceño dezvăluie o cale simplă care să-ți permită să devii mai bun în ceea ce faci, fie că e vorba de muncă, de a fi părinte sau de hobby-uri creative. El vorbeşte despre tehnici utile pentru a continua să înveţi şi să simţi întotdeauna că progresezi.
-
Speaker:
Eduardo Briceño
-
Mulţi dintre noi ne străduim să dăm
ce avem mai bun în noi în orice facem,
-
fie că e vorba de muncă, familie, şcoală
-
sau orice altceva.
-
Eu așa simt. Mă străduiesc din greu.
-
Dar acum ceva timp, mi-am dat seama
-
că nu deveneam mai bun
la lucrurile la care țineam cel mai mult,
-
de la a fi soț sau prieten
-
până la a fi profesionist sau coleg,
-
şi nu deveneam mai bun
la lucrurile acestea
-
deși petreceam mult timp
-
muncind din greu la ele.
-
De atunci, mi-am dat seama
din conversaţii şi studii de cercetare
-
că stagnarea aceasta,
în ciuda muncii asidue,
-
e, de fapt, destul de comună.
-
Deci, aş vrea să vă dezvălui
câteva cauze ale acestei stagnări
¶
-
și ce am putea face cu toţii.
-
Am învățat că cei mai eficienți oameni
-
și echipe din orice domeniu
-
fac ceva ce noi toți putem imita.
-
Își trăiesc viața alternând
în mod voit între două zone:
-
zona învățării și zona prestației.
-
Ne aflăm în zona învățării
când scopul nostru e optimizarea.
¶
-
Atunci facem activități de îmbunătățire,
-
concentrându-ne pe ce nu stăpânim încă.
-
Asta înseamnă că trebuie
să ne așteptăm la greșeli,
-
știind că vom învăța din ele.
-
Asta e foarte diferit de ce facem
când suntem în zona prestaţiei,
-
adică atunci când scopul e să facem ceva
cât de bine posibil, să executăm.
-
Apoi ne concentrăm
pe ce am stăpânit deja
-
și încercăm să minimalizăm greșelile.
-
Ambele zone ar trebui
să facă parte din vieţile noastre,
¶
-
dar știind exact
în ce zonă ne dorim să fim,
-
cu ce scop, viziune și așteptări,
-
ne ajută să avem o prestație mai bună
şi să ne optimizăm.
-
Zona prestaţiei maximizează
performanţa noastră imediată.
-
Zona învățării ne maximizează creșterea
-
și prestațiile viitoare.
-
Mulți dintre noi nu devenim mai buni
-
în ciuda muncii asidue
-
fiindcă tindem să stăm aproape tot timpul
în zona performanţei
-
Asta ne afectează creşterea,
-
şi, ironic, în timp, şi prestaţia.
-
Deci cum arată zona învăţării?
¶
-
Să-l luăm ca exemplu pe Demostene,
un lider politic
-
şi cel mai mare orator şi avocat
din Grecia Antică.
-
Pentru a excela,
el nu şi-a petrecut timpul
-
fiind doar un orator sau un avocat,
-
adică în zona sa de prestaţie.
-
A făcut, în schimb,
activităţi specifice de optimizare.
-
Bineînţeles, a studiat mult.
-
A studiat drept şi filosofie,
îndrumat de mentori,
-
dar a și realizat că avocatura
înseamnă convingerea altor oameni,
-
deci a studiat discursuri puternice
-
şi actorie.
-
Ca să scape de obiceiul ciudat
de a-şi ridica involuntar umărul,
-
şi-a exersat discursurile
în faţa unei oglinzi
-
şi a suspendat o sabie de tavan,
-
astfel încât dacă şi-ar fi ridicat umărul,
-
l-ar fi durut.
-
-
Ca să vorbească mai clar
în ciuda bâlbâielii,
¶
-
a repetat discursurile cu pietre în gură.
-
Şi-a făcut o cameră la subsol
-
unde putea exersa fără întreruperi
-
şi fără să deranjeze pe alții.
-
Şi cum tribunalele erau prea zgomotoase,
-
exersa şi lângă ocean,
-
proiectându-și vocea
peste sunetul valurilor.
-
Activităţile lui din zona învăţării
¶
-
erau foarte diferite
de activităţile din tribunal
-
din zona prestaţiei lui.
-
În zona învăţării,
-
făcea ceea ce Dr. Anders Ericsson
numește practică voită.
-
Asta implică separarea abilităţilor
în componente,
-
știind exact la care dintre ele
lucrăm pentru optimizare,
-
cum ar fi menținerea poziției umerilor,
-
concentrarea deplină într-o provocare mare
din afara zonei noastre de confort.
-
chiar peste ce putem face actualmente,
-
folosind feedback frecvent
cu repetiții şi ajustări,
-
și, în mod ideal,
sub îndrumarea unui antrenor
-
fiindcă activitățile de optimizare
-
sunt specifice fiecărui domeniu,
-
iar profesorii şi antrenorii buni
știu exact care sunt acestea
-
și ne pot da feedback profesionist.
-
Tocmai genul acesta de practică
din zona învățării
-
duce la ameliorări substanțiale,
-
nu e vorba doar de timpul
dedicat prestării unei sarcini.
-
De exemplu, studiile de cercetare
arată că după primii ani
-
de lucru într-o profesie,
-
performanța, de regulă, stagnează.
-
Acest lucru s-a dovedit
în învăţământ, în medicina generală,
-
asistență medicală și alte domenii,
-
Stagnarea apare când credem
că am devenit destul de buni,
-
apți,
-
atunci nu mai petrecem timp
în zona învățării.
-
Ne concentrăm tot timpul
să ne facem treaba,
-
să prestăm,
-
ceea ce nu pare să fie
calea ideală de optimizare.
-
Oamenii care continuă să petreacă timp
în zona învăţării
-
chiar continuă mereu să se îmbunătățescă.
-
Cei mai buni oameni de vânzări
fac măcar săptămânal
-
activităţi cu scopul de a se optimiza.
-
Citesc ca să se cultive,
-
consultă colegi sau experţi în domeniu,
-
testează noi strategii,
cer feedback şi reflectează.
-
Cei mai buni jucători de şah
-
petrec mult timp nejucând şah,
-
adică în afara zonei prestaţiei,
-
încercând să anticipeze mişcările
marilor maeştri şi să le analizeze.
-
Fiecare dintre noi petrecem probabil
multe, multe, multe ore
-
tastând la un calculator
-
fără a deveni mai rapizi,
-
dar dacă am petrece 10-20 de minute zilnic
-
concentrându-ne să tastăm
cu 10-20% mai repede
-
decât viteza noastră actuală,
-
am deveni mai rapizi,
-
mai ales dacă am afla şi ce greşeli facem
-
şi am exersa tastând acele cuvinte.
-
Asta e practica voită.
-
În ce alte părţi ale vieţii noastre
¶
-
de care ne pasă poate mai mult
-
muncim din greu, dar fără a excela
-
pentru că suntem mereu în zona prestaţiei?
-
Nu spun că zona prestaţiei e fără valoare.
-
Dimpotrivă.
-
Când mă operau la genunchi,
nu i-am zis chirurgului:
-
„Scormonește pe ici pe acolo
şi concentrează-te pe ce nu ştii."
-
(Râsete)
-
„Vom învăţa din greşelile tale".
¶
-
Am căutat un chirurg care am simţit
că o să facă o treabă bună,
-
şi am vrut ca ea să presteze bine.
-
Statul în zona prestaţiei
-
ne permite să acţionăm cât de bine putem.
-
Poate fi şi motivant.
-
şi ne indică pe ce să ne concentrăm
mai târziu,
-
când ne întoarcem în zona învăţării.
-
Deci calea spre performanţa înaltă
-
e să alternezi între cele 2 zone,
-
clădind în mod voit
abilităţi în zona învăţării,
-
aplicându-le apoi în zona prestaţiei.
-
Când Beyoncé e în turneu,
¶
-
în timpul concertului e în zona prestaţiei
-
dar în fiecare noapte,
când se întoarce la hotel,
-
revine exact în zona învăţării.
-
Vede un clip al concertului abia încheiat.
-
Identifică oportunităţi de îmbunătăţire,
-
pentru ea însăşi, dansatori şi cameramani.
-
Şi în dimineaţa următoare,
-
toţi primesc pagini de notiţe
cu ce să ajusteze,
-
urmând să fie puse în practică în acea zi,
înainte de următorul spectacol.
-
E o spirală
-
a capabilităţilor mereu crescânde,
-
dar trebuie să ştim când căutăm
să învăţăm şi când căutăm să prestăm.
-
Deşi vrem să le facem pe ambele,
-
cu cât mai mult timp
stăm în zona învăţării,
-
cu atât ne vom îmbunătăți.
-
Deci cum petrecem mai mult timp
în zona învăţării?
¶
-
Mai întâi, trebuie să credem
şi să înţelegem
-
că putem îmbunătăți
ceea ce numim mentalitatea de creştere.
-
În al doilea rând, trebuie să vrem
să optimizăm acea abilitate.
-
Trebuie să fie un scop de care ne pasă,
-
pentru că necesită timp şi efort.
-
În al treilea rând, trebuie să avem o idee
despre cum să optimizăm,
-
ce putem face să optimizăm,
-
nu așa cum obişnuiam să exersez
la chitară în adolescenţă,
-
repetând aceleaşi melodii,
-
ci prin exersare deliberată.
-
În al patrulea rând, trebuie să fim
într-o situaţie cu mize mici,
-
pentru că dacă ne aşteptăm la greşeli,
-
atunci consecinţele comiterii lor
nu pot fi catastrofale,
-
nici măcar semnificative.
-
Un acrobat pe sârmă nu încearcă exerciţii
noi fără plasă de siguranţă
-
şi un atlet nu ar face o mişcare nouă
pentru prima dată
-
în timpul campionatului.
-
Un motiv pentru care de-a lungul vieții
¶
-
petrecem aşa mult timp în zona prestaţiei
-
e faptul că mediile noastre adesea conțin,
fără a fi necesar, mize mari.
-
Creăm riscuri sociale unul celuilalt,
-
chiar şi în şcoli
unde ar trebui doar să se învețe,
-
şi nu mă refer la testele standardizate.
-
Vreau să spun că în fiecare minut din zi,
-
mulţi elevi din şcoala primară
până la universitate
-
cred că dacă fac o greşeală,
ceilalţi îi vor desconsidera.
-
Nu e de mirare că sunt mereu stresaţi
-
şi că nu îşi asumă riscurile
necesare învăţării.
-
În schimb, învaţă că greşelile
sunt de nedorit
-
fără să-și dea seama,
-
când profesorii sau părinţii vor să audă
doar răspunsuri corecte,
-
şi refuză greşelile
în loc să le accepte, să le examineze,
-
și să înveţe din ele,
-
Sau când vrem răspunsuri uşoare
fără a încuraja
-
o gândire exploratorie
-
din care am putea învăţa.
-
Când orice temă şi lucrare e notată
-
şi asta contribuie la nota finală,
-
în loc să fie folosite pentru practică,
greşeli, feedback şi revizii,
-
sugerăm că şcoala e o zonă a performanţei.
¶
-
Acelaşi lucru e valabil la locul de muncă.
-
Firmele cu care lucrez
au o cultură a executării
-
pe care liderii o ocrotesc
ca să încurajeze munca.
-
Dar asta opreşte angajaţii
-
din a încerca lucruri noi,
-
iar firmele vor să inoveze
-
-
Putem crea mai multe spaţii de creştere
-
începând conversaţii între noi
-
despre când vrem să fim în fiecare zonă.
-
La ce vrem să devenim mai buni şi cum?
-
Şi când vrem să executăm
şi să minimizăm greşeli?
-
Astfel, ne e mai clar ce e succesul,
-
unde şi cum să ne ajutăm între noi.
¶
-
Dar dacă ne aflăm într-o situaţie
cu miză uriaşă
-
şi simţim că nu putem începe
acele discuţii încă?
-
Iată 3 lucruri pe care le putem
face ca indivizi.
-
Întâi creăm insule cu mize
reduse în marea de mize uriaşe
-
Acestea sunt spaţii unde greşelile
au consecinţe minime.
-
De exemplu, putem găsi mentori
sau colegi de încredere
-
cu care să schimbăm idei, să vorbim
sau chiar să facem schimb de roluri.
-
Am putea cere feedback
pe măsură ce proiectele progresează.
-
Sau să ne facem timp pentru citit.
Sau să facem cursuri online.
-
Sunt doar câteva exemple.
-
Doi, putem executa şi performa
după aşteptări,
-
dar reflectând la ce am putea
face mai bine,
-
cum face Beyoncé
-
şi putem observa şi imita experţii.
-
Observarea, gândirea, ajustarea
se găsesc în zona de învăţare.
-
În ultimul rând, putem conduce şi reduce
-
mizele altora, vorbind despre
ce vrem să îmbunătățim,
-
punând întrebări despre ce nu ştim,
-
cerând feedback, discutând greşeli
-
şi ce am învăţat din ele,
-
ca ceilalţi să se simtă încrezători
să facă la fel.
¶
-
Încrederea reală e despre modelarea
învăţării constante.
-
Ce-ar fi dacă în loc să facem,
facem, facem,
-
sau să prestăm, prestăm, prestăm,
-
am petrece timpul explorând.
-
punând întrebări,
-
ascultând,
-
experimentând, reflectând,
-
străduindu-ne şi devenind?
-
Ce-ar fi dacă fiecare am avea
-
un lucru la care am lucra
pentru a-l optimiza?
-
Ce ar fi dacă am crea
mai multe insule
-
cu mize joase şi ape?
-
Şi dacă ne-am clarifica,
-
nouă înşine şi între colegi,
-
când să căutăm să învăţăm,
şi când să căutăm să prestăm,
-
pentru ca eforturile noastre
să devină mai semnificative,
-
evoluţia noastră să progreseze continuu
-
şi ce avem mai bun în noi
să devină și mai bun?
-
Vă mulţumesc.