Neil MacGregor: 2600 de ani de istorie într-un singur obiect

Un cilindru din argilă acoperit cu scriere cuneiformă Akkadiană, deteriorat şi spart: Cilindrul Cyrus, este un simbol puternic al toleranţei religioase şi al multiculturalismului. În această prezentare captivantă, Neil McGregor, director al British Museum, ilustrează prin intermediul acestui obiect, 2600 de ani de istorie a Orientului Mijlociu.

Lucrurile pe care le facem

au calitatea unică

de a trăi mai mult decât noi.

Noi murim, ele supravieţuiesc;

noi avem o singură viaţă, ele au mai multe,

şi în fiecare viaţă pot avea altă semnificaţie.

În timp ce noi toţi avem o biografie,

ele au mai multe.

Azi vreau să vă vorbesc

despre povestea, sau mai degrabă despre biografiile,

unui obiect special,

un obiect remarcabil.

Sunt de acord,

nu arată cine ştie cum.

E de mărimea unei mingi de rugby.

E făcut din lut,

are

formă cilindrică,

e acoperit cu o scriere fină

şi fost uscat la soare.

După cum puteţi vedea,

a fost ciobit puțin,

dar nu e de mirare -

a fost făcut acum 2500 de ani

și a fost dezgropat

în 1879.

Însă astăzi,

cred că acest obiect

joacă un rol important

în politica Orientului Mijlociu.

E un obiect

cu povești fascinante

care nu s-au terminat nici pe departe.

Povestea începe

cu războiul dintre Iran și Irak

și seria de evenimente

care au culminat

cu invazia Irakului

de către trupele străine,

înlăturarea dictatorului

și schimbarea imediată a regimului.

Vreau să încep

cu un episod din acea serie de evenimente,

pe care majoritatea îl cunoașteți,

e vorba de sărbătoarea lui Belșațar -

vorbim de războiul irano-irakian

din 539 î.H.

Asemănările

dintre evenimentele

din perioada 539 î.H. și 2003

sunt izbitoare.

Acesta e un tablou de Rembrandt,

aflat în Galeria Națională din Londra,

ce ilustrează un text al profetului Daniel

din scripturile evreiești.

Știți cu toții povestea.

Belșațar e fiul lui Nabucudonosor,

cel care cucerise Israelul, prădase Ierusalimul

și capturase oamenii,

ducându-i pe evrei înapoi în Babilon.

Nu i-a luat doar pe evrei, ci și vasele din templu.

A jefuit, a pângărit templul.

Și minunatele vase din aur ale templului din Ierusalim

au fost duse în Babilon.

Belșațar, fiul lui,

decide să țină un ospăț.

Ca să fie și mai interesant,

a adăugat un sacrilegiu ospățului,

ducând afară vasele templului.

El e deja în război cu iranienii,

cu regele Persiei.

În acea noapte, ne spune Daniel,

în mijlocul ospățului,

a apărut o mână și a scris pe perete:

„Ești cântărit și ești găsit nedemn,

iar regatul tău e dat

mezilor și perșilor.”

Și în acea noapte,

Cyrus, regele perșilor, a intrat în Babilon

și regimul lui Belșațar a căzut.

Desigur, e un moment măreț

în istoria

poporului evreu.

E o poveste minunată. O cunoaștem.

„Scrierea de pe perete”

e parte din limbajul curent.

Ce s-a întâmplat apoi

a fost remarcabil

și acum cilindrul nostru

intră în scenă.

Cyrus, regele perșilor

a intrat în Babilon fără să lupte -

marele imperiu al Babilonului,

ce se întindea din sudul Irakului central

până la Mediteraneeană,

cade în mâinile lui.

Cyrus face o declarație.

Pe cilindru e scrisă

declarația făcută de conducătorul inspirat de D-zeu,

care l-a răsturnat pe dictatorul irakian

și avea să elibereze poporul.

În babiloniana pură -

textul e în babilioniană -

el spune: „Eu sunt Cyrus, regele universului,

marele rege, regele măreț,

regele Babilonului, al celor 4 colțuri ale pământului.”

Nu se sfiesc să folosească hiperbole.

E probabil

prima declarație de presă

a unei armate victorioase

din istorie.

Și e scrisă, după cum se vede,

de niște consultanți P.R. pricepuți.

Deci, hiperbola nu e surprinzătoare.

Și ce va face marele rege,

regele celor 4 colțuri ale pământului?

După ce a cucerit Babilonul,

va elibera imediat toate popoarele

pe care babilonienii

- Nabucudonosor și Belșațar -

le-au cucerit și înrobit.

Le va lăsa să meargă în țările lor.

Și mai important,

le va lăsa să își ia

zeii, statuiele,

vasele templelor

care fuseseră confiscate.

Toate popoarele pe care babilonienii le înrobiseră

se vor întoarce acasă

și își vor lua zeii cu ei.

Și vor putea să își reconstruiască altarele

și să se închine zeilor lor

în felul lor, în țara lor.

Acesta e decretul,

acest obiect e dovada

că evreii,

după exilul din Babilon,

după anii petrecuți pe malul râului Babilon,

plângând când se gândeau la Ierusalim,

au putut să se întoarcă acasă.

Li s-a permis să revină în Ierusalim

și să își reconstruiască templul.

E documentul central

din istoria evreiască.

Și Cartea Cronicilor, Cartea lui Ezra din scripturile evreiești

au relatat evenimentul.

Iată versiunea evreiască

a evenimentului.

„Așa spus-a Cyrus, regele Persiei,

'Domnul cerurilor v-a dat toate regatele pământului'

și mi-a dat misiunea

de a-I ridica o casă în Ierusalim.

Cine dintre voi se trage din poporul Lui?

Fie ca Domnul Dumnezeul să fie cu el,

și să se ridice.”

„Să se ridice” - Alia.

Iată,

noțiunea de întoarcere,

e elementul central

din viața iudaismului.

Întoarcerea din Exil,

al doilea templu,

a remodelat iudaismul.

Și acea schimbare,

acel moment istoric

a fost posibil datorită lui Cyrus, regele Persiei,

relatat în ebraică, în scripturi

și în babilioneană, pe lut.

Două texte mărețe,

dar cum rămâne cu politica?

Evenimentul era

o schimbare majoră în istoria Orientului Mijlociu.

Imperiul iranian, mezii și perșii,

uniți sub Cyrus,

au devenit primul mare imperiu al lumii.

Domnia lui Cyrus începe în 530 î.H.

Și până la domnia fiului său, Darius,

întreaga zonă a Mediteranei de Est

era sub controlul perșilor.

Imperiul e, de fapt,

Orientul Mijlociu așa cum îl știm,

și e ceea ce modelează Orientul Mijlociu așa cum îl știm.

Era cel mai mare imperiu al lumii atunci.

Și mai important,

era primul stat

multicultural, plurireligios

la scară mare.

Și trebuia condus complet diferit,

în limbi diferite.

Faptul că decretul e in babiloniană spune ceva.

Diferitele obiceiuri, popoare, religii, credințe

trebuiau recunoscute,

iar Cyrus le respectă pe toate.

Cyrus a stabilit un model

despre cum să conduci

o societate plurinațională, plurireligioasă și multiculturală.

Și rezultatul

a fost un imperiu care a cuprins zonele de pe ecran

și a trăit 200 de ani

până când l-a distrus Alexandru.

A lăsat în urmă visul unui Orient Mijlociu unit,

unde oamenii de credințe diferite

pot trăi împreună.

Invazia greacă a spulberat visul.

Desigur, guvernul lui Alexandru nu a putut fi susținut

și s-a dizolvat.

Dar imaginea lui Cyrus

a rămas un punct central.

Istoricul grec, Xenofon,

a scris „Cyropedia”,

promovându-l pe Cyrus ca un mare lider.

Cyrus a rămas un model

în cultura europeană.

Iată o imagine din sec.XVI

care arată cât de apreciată

era figura lui.

Cartea lui Xenofon despre Cyrus,

dspre cum să conduci o societate diversă

a fost una dintre marile cărți

care i-au inspirat pe Părinții Fondatori

ai Revoluției Americane.

Jefferson a fost un mare admirator -

idealurile lui Cyrus

au rezonat cu cele din sec. XVIII

în privința obținerii toleranței religioase

într-un stat nou.

Între timp, în Babilon,

lucrurile nu mergeau bine.

După Alexandru și celelalte imperii,

Babilonul decade, se prăbușește în ruine

și toate urmele marelui imperiu babilonian sunt pierdute

până în 1879

când cilindrul e descoperit de o echipă

British Museul care efectua săpături în Babilon.

Acum se naște o altă poveste.

Apare o dezbatere

la mijlocul sec. XIX:

oare ne putem încrede în aceste scrieri?

Despre întoarcerea evreilor

și decretul lui Cyrus nu știam decât

din scripturile evreiești.

Nu existau alte dovezi.

Deodată, apare cilindrul.

Cei care credeau

în scripturi, a căror credință în creație

fusese slăbită de evoluție,

de geologie,

aveau acum dovada

că, istoric, scripturile erau adevărate.

E un moment important din sec. XIX.

Dar aici lucrurile se complică -

dacă faptele sunt adevărate,

e un succes arheologic,

dar interpretarea e mai complicată.

Relatarea de pe cilindru și cea din Biblia evreiască

diferă într-un punct important.

Cilindrul babilonian

e scris de preoții

marelui zeu babilonian, Marduk.

Nu e surprinzător

că totul se învârte în jurul lui Marduk.

„Marduk l-a strigat pe Cyrus pe nume”.

Marduk l-a luat pe Cyrus de mână,

l-a chemat să îi păstorească poporul

și l-a numit conducătorul Babilonului.

Marduk îi spune lui Cyrus

că va realiza lucruri mărețe,

va elibera oamenii.

De aceea ar trebui să fim recunoscători

și să îl venerăm pe Marduk.

Autorii evrei

ai Vechiului Testament,

nu veți fi mirați,

au alt punct de vedere.

Pentru ei, e imposibil ca Marduk

să fi făcut toate acestea.

Doar Iehova era capabil.

Astfel, în Isaia,

avem niște texte minunate

care pun acest lucru

nu pe seama lui Marduk,

ci a Dumnezeului lui Israel -

Domnul Dumnezeul al lui Israel,

care l-a chemat pe Cyrus pe nume,

l-a luat de mână și

îi spune să Îi păstorească poporul.

E un exemplu remarcabil

despre cum preoții își însușesc același eveniment,

două religii diferite preiau

un eveniment politic.

Știm că de obicei,

Dumnezeu e de partea batalioanelor mai mari.

Dar despre care dumnezeu e vorba?

Dezbaterea îi neliniștește

pe toți în sec. XIX,

ei realizează că Scripturile evreiești

sunt parte a unei religii mult mai extinse.

E destul de clar

că acel cilindru e mai vechi decât textul lui Isaia,

și totuși, Iehova folosește

aproape aceleași cuvinte

ca și Marduk.

E un indiciu subtil că Isaia știa asta,

fiindcă spune,

iată vorbele lui Dumnezeu:

„Te-am chemat pe nume,

deși tu nu M-ai cunoscut”.

Cred că e acceptat

că Cyrus nu realizează

că acționează la ordinul lui Iehova.

Dar ar fi fost surprins să știe că acționează la ordinul lui Marduk.

Interesant e că

Cyrus, ca un bun iranian,

se închină altor zei,

care nu sunt menționați în niciunul din texte.

(Râsete)

Asta era în 1879.

Peste 40 de ani,

în 1917,

cilindrul naște altă poveste.

Acum politica

lumii contemporane -

anii Declarației Balfour,

când noua putere imperială din Orientul Mijlociu, Anglia,

decide să stabilească

un teritoriu național evreiesc

și să permită

evreilor să se întoarcă.

Răspunsul

populației evreiești din Europa de Est e declamator.

În Europa de Est,

evreii afișează imagini cu Cyrus,

și cu George V

unul lângă altul -

cei doi mari lideri

care le-au permis să revină în Ierusalim.

Iar cilindrul lui Cyrus revine în atenția publică,

iar textul demonstrează

de ce întoarcerea va avea loc

după terminarea războiului din 1918,

ca parte a planului divin.

Știți cu toții ce s-a întâmplat.

Statul Israel e creat

și la sfârșitul anilor '60,

e clar că puterea imperială a Angliei s-a terminat.

Și se naște altă poveste.

Marea Britanie și SUA decid că regiunea

trebuie apărată de comunism,

iar superputerea creată să facă asta

va fi Iranul, Șahul.

Și așa a fost inventat Șahul în istoria iraniană,

sau e o întoarcere la istoria iraniană

care îl pune în centrul unei tradiții mărețe

și produce monede

cu el

și cilindrul Cyrus.

Când are loc celebrarea din Persepolis,

el face referire la cilindru,

iar British Museum trimite cilindrul la Teheran,

și devine un element al festivităților

dinastiei Pahlavi.

Cilindrul lui Cyrus: garantul Șahului.

Zece ani mai târziu, altă poveste:

Revoluția Iraniană din 1979.

Revoluția Islamică, Cyrus nu mai apare;

nu ne interesează acea parte din istorie,

ci doar Iranul Islamic -

până când Irakul,

noua superputere pe care am pus-o în regiune,

atacă.

Urmează alt război irano-irakian.

Pentru iranieni, e vital

să își aducă aminte de trecut,

de trecutul lor glorios,

când au învins Irakul.

Devine vital să găsească un simbol

care să adune laolaltă toți iranienii -

musulmani și non-musulmani,

creștini, zoroaștri, evreii din Iran,

credincioșii, necredincioșii.

Și emblema evidentă e Cyrus.

Când British Museum și Muzeul Național din Teheran

au cooperat, așa cum se întâmplă și azi,

iranienii au cerut să împrumute

un singur obiect.

E singurul obiect pe care îl vor.

Vor să împrumute cilindrul lui Cyrus.

Anul trecut,

cilindrul lui Cyrus a ajuns în Teheran

pentru a doua oară.

Cilindrul e pus în vitrina lui

de directorul Muzeului Național din Teheran,

una dintre multele femei iraniene în poziții înalte,

d-na. Ardakani.

A fost un eveniment important.

Iată cealaltă parte a cilindrului.

A fost văzut în Teheran

de circa două milioane de persoane

în câteva luni.

A depășit orice recorduri ale expozițiilor

din Occident.

Există o mare dezbatere asupra

semnificației cilindrului, a lui Cyrus

și mai ales a prezenței lui Cyrus prin acest cilindru -

Cyrus, apărătorul țării sale,

învingătorul și, desigur, identitatea

poporului iranian,

tolerantă față de toate credințele.

În Iranul de azi,

zoroaștrii și creștinii au locuri garantate

în Parlamentul Iranian, lucru de care sunt foarte mândri.

Pentru a vedea cilindrul,

mii de evrei din Iran

au venit în Teheran.

A devenit o emblemă,

subiect de dezbateri

despre ce reprezintă Iranul aici și în străinătate.

Iranul mai e apărătorul celor oprimați?

Va elibera Iranul oamenii

înrobiți și exploatați de tirani?

E o discuție naționalistă

declanșată

de bucuria

revenirii cilindrului.

Aici vedeți imaginea mărită a cilindrului,

alături de figuri emblematice din istoria iraniană,

puse laolaltă

ca moștenire a Iranului.

Povestea a fost spusă

de însuși președintele Iranului.

Pentru mine,

permițându-mi-se să duc

acest obiect în Teheran,

mi s-a dat voie să particip

la o dezbatere extraordinară

la cel mai înalt nivel

despre identitatea Iranului,

despre varietățile lui

și despre cum diversele evenimente din Iran

modelează lumea de azi.

Dezbaterea continuă

și va continua

fiindcă acest obiect

e una dintre marile declarații

ale idealurilor umane.

Rezonează cu Constituția Americană.

Spune mai multe despre adevăratele libertăți

decât Magna Carta.

E un document foarte bogat în semnificații

pentru Iran și regiunea din jur.

O copie a cilindrului

se află la Națiunile Unite.

În această toamnă, va fi la New York,

când vor avea loc dezbaterile

despre viitorul Orientului Mijlociu.

Termin întrebându-vă

care va fi următoarea poveste

în care va apărea cilindrul.

Cu siguranță, va apărea

în multe povești din Orientul Mijlociu.

Ce poveste a Orientului Mijlociu,

a lumii,

vreți să reflecte

ce e spus,

ce e scris pe acest cilindru?

Dreptul popoarelor

de a trăi împreună în același stat,

de a închina liber altor zei -

un Orient Mijlociu, o lume

în care religia nu separă și nu e subiect

de dezbatere.

În prezent, în Orientul Mijlociu,

dezbaterea e aprinsă.

Dar cred că e posibil

ca cel mai puternic și mai înțelept glas

să fie glasul

acestui obiect mut,

cilindrul lui Cyrus.

Vă mulţumesc!

(Aplauze)