Romanian subtitles

← Ce este un „squillo” și de ce soliștii de operă au nevoie de el? - Ming Luke

Get Embed Code
23 Languages

Showing Revision 10 created 03/25/2020 by Mirel-Gabriel Alexa.

  1. Cuprinsă de o pasiune răzbunătoare,
  2. Regina nopții își varsă lacrimile
    de-a lungul scenei.
  3. Ea începe să-și cânte aria sa titulară,
  4. una din cele mai renumite părți
    ale operei îndrăgitului Mozart,
  5. „Flautul fermecat”.
  6. Orchestra învăluie holul cu muzică,
  7. însă vocea reginei se avântă
    deasupra instrumentelor.
  8. Melodia sa răsună peste mii de spectatori,
  9. ajungând la 40 de metri depărtare –
  10. fără ajutorul unui microfon.
  11. Cum e posibil ca o voce
    să fie auzită atât de clar,
  12. peste acordurile zecilor de instrumente?
  13. Răspunsul se află în fizica vocii umane
  14. și tehnica perfecționată
    a unui solist de operă expert.
  15. Muzica din clădirea operei provine
    de la vibrațiile create de instrumente –

  16. fie că sunt corzile unei viori
    sau faldurile vocale ale unui interpret.
  17. Aceste vibrații trimit în aer unde,
    pe care creierul le consideră drept sunet.
  18. Frecvența acestor vibrații –
  19. mai exact, numărul undelor pe secundă –
  20. e modul în care creierul
    determină nivelul fiecărei note.
  21. De fapt, fiecare notă pe care o auzim
  22. e o combinație de mai multe vibrații.
  23. Imaginați-vă vibrarea corzii de chitară
    la cea mai joasă frecvență.
  24. Acesta e numit acord fundamental,
  25. iar acest nivel jos e ceea ce urechea
    consideră drept notă muzicală.
  26. Dar această vibrație joasă duce la alte
    frecvențe numite armonii superioare,
  27. ce se așează peste acordul fundamental.
  28. Aceste armonii superioare
    se descompun în frecvențe specifice
  29. numite parțialele tonului fundamental
    sau tonuri fundamentale,
  30. iar prin mânuirea lor
    soliștii de operă fac minuni.
  31. Fiecare notă are un set de frecvențe
    ce include seriile armonice.

  32. Primul ton fundamental
    vibrează la o frecvență
  33. de două ori mai mare
    decât acordul fundamental.
  34. Următorul ton fundamental e de trei ori
    mai mare și tot așa mai departe.
  35. În mod virtual toate instrumentele
    acustice produc serii armonice,
  36. însă forma și materialul instrumentului
  37. modifică echilibrul
    tonurilor sale fundamentale.
  38. De exemplu, un flaut pune accent
    pe primele tonuri fundamentale,
  39. însă registrul de jos al clarinetului,
  40. tonurile fundamentale impare
    răsună mai puternic.
  41. Puterea variatelor tonuri fundamentale
  42. e ceea ce face ca sunetul
    instrumentului să fie unic.
  43. Acestea afectează și abilitatea
    instrumentului de a ieși în evidență,
  44. fiindcă urechea e mai adaptată
    la unele frecvențe decât la altele.
  45. Aceasta e cheia puterii de proiecție
    a unui solist de operă.

  46. O soprană de operă –
  47. cea mai înaltă dintre cele patru
    categorii de voci standard –
  48. poate produce note
    cu frecvențe fundamentale
  49. cuprinse între 250 și 1.500 de vibrații/s.
  50. Urechea umană
    e mai sensibilă la frecvențele
  51. cuprinse între 2.000 și 5.000
    de vibrații pe secundă.
  52. Dacă o solistă poate emite
    tonuri fundamentale în această gamă,
  53. ea poate ținti poziția senzorială optimă
    unde e cel mai probabil să fie auzită.
  54. Tonurile fundamentale mai înalte
    sunt și ele avantajoase,
  55. deoarece întrecerea cu orchestra
    e mai redusă,
  56. ale cărei armonii superioare
    sunt mai slabe la acele frecvențe.
  57. Rezultatul accentuării
    acelor tonuri fundamentale
  58. e un timbru răsunător distinctiv
    numit „squillo-ul” solistului.
  59. Soliștii de operă exersează
    decenii pentru a-și crea „squillo-ul”.

  60. Ei pot produce frecvențe mai înalte
  61. prin modificarea formei și tensiunii
    în faldurile vocale și tractul vocal.
  62. Iar prin schimbarea poziției
    limbii și buzelor,
  63. ei accentuează unele armonii superioare
    în timp ce pe altele le reduc.
  64. Soliștii măresc și diapazonul
    tonurilor fundamentale cu „vibrato” –
  65. un efect muzical în care o notă
    oscilează ușor în înălțimea tonului.
  66. Aceasta creează un sunet mai plin
  67. ce răsună peste instrumente
    în comparație cu un „vibrato” mai limitat.
  68. Odată ce ating cele mai potrivite
    tonuri fundamentale

  69. ei aplică alte tehnici
    pentru a mări volumul acestora.
  70. Soliștii își extind capacitatea plămânilor
    și își perfecționează postura
  71. pentru un flux de aer consistent
    și controlat.
  72. Sala de concert contribuie și ea,
  73. cu o suprafață rigidă ce reflectă
    undele de sunet spre public.
  74. Toți soliștii profită de aceste tehnici,

  75. însă amprentele vocale diverse
    cer o anumită pregătire fizică.
  76. Un solist wagnerian trebuie
    să-și dezvolte rezistența
  77. pentru a avea puterea de a trece
    prin epopeile de patru ore.
  78. În timp ce soliștii de „bel canto”
    necesită falduri vocale versatile
  79. pentru a sări printre ariile acrobatice.
  80. Chiar și biologia impune unele limite –
  81. nu orice tehnică e posibilă
    pentru fiecare set de mușchi,
  82. iar vocile se schimbă odată cu vârsta.
  83. Dar fie într-o sală de operă
    sau într-o cabină de duș,

  84. aceste tehnici pot transforma
    vocile neamplificate
  85. în capodopere muzicale colosale.