Return to Video

Ce este un „squillo” și de ce soliștii de operă au nevoie de el? - Ming Luke

  • 0:07 - 0:09
    Cuprinsă de o pasiune răzbunătoare,
  • 0:09 - 0:12
    Regina nopții își varsă lacrimile
    de-a lungul scenei.
  • 0:12 - 0:14
    Ea începe să-și cânte aria sa titulară,
  • 0:14 - 0:18
    una din cele mai renumite părți
    ale operei îndrăgitului Mozart,
  • 0:18 - 0:19
    „Flautul fermecat”.
  • 0:19 - 0:22
    Orchestra învăluie holul cu muzică,
  • 0:22 - 0:25
    însă vocea reginei se avântă
    deasupra instrumentelor.
  • 0:25 - 0:29
    Melodia sa răsună peste mii de spectatori,
  • 0:29 - 0:31
    ajungând la 40 de metri depărtare –
  • 0:31 - 0:34
    fără ajutorul unui microfon.
  • 0:34 - 0:38
    Cum e posibil ca o voce
    să fie auzită atât de clar,
  • 0:38 - 0:41
    peste acordurile zecilor de instrumente?
  • 0:41 - 0:44
    Răspunsul se află în fizica vocii umane
  • 0:44 - 0:49
    și tehnica perfecționată
    a unui solist de operă expert.
  • 0:49 - 0:53
    Muzica din clădirea operei provine
    de la vibrațiile create de instrumente –
  • 0:53 - 0:58
    fie că sunt corzile unei viori
    sau faldurile vocale ale unui interpret.
  • 0:58 - 1:03
    Aceste vibrații trimit în aer unde,
    pe care creierul le consideră drept sunet.
  • 1:03 - 1:05
    Frecvența acestor vibrații –
  • 1:05 - 1:08
    mai exact, numărul undelor pe secundă –
  • 1:08 - 1:11
    e modul în care creierul
    determină nivelul fiecărei note.
  • 1:11 - 1:14
    De fapt, fiecare notă pe care o auzim
  • 1:14 - 1:17
    e o combinație de mai multe vibrații.
  • 1:17 - 1:21
    Imaginați-vă vibrarea corzii de chitară
    la cea mai joasă frecvență.
  • 1:21 - 1:23
    Acesta e numit acord fundamental,
  • 1:23 - 1:27
    iar acest nivel jos e ceea ce urechea
    consideră drept notă muzicală.
  • 1:27 - 1:32
    Dar această vibrație joasă duce la alte
    frecvențe numite armonii superioare,
  • 1:32 - 1:36
    ce se așează peste acordul fundamental.
  • 1:36 - 1:39
    Aceste armonii superioare
    se descompun în frecvențe specifice
  • 1:39 - 1:42
    numite parțialele tonului fundamental
    sau tonuri fundamentale,
  • 1:42 - 1:46
    iar prin mânuirea lor
    soliștii de operă fac minuni.
  • 1:46 - 1:50
    Fiecare notă are un set de frecvențe
    ce include seriile armonice.
  • 1:50 - 1:53
    Primul ton fundamental
    vibrează la o frecvență
  • 1:53 - 1:55
    de două ori mai mare
    decât acordul fundamental.
  • 1:55 - 2:00
    Următorul ton fundamental e de trei ori
    mai mare și tot așa mai departe.
  • 2:00 - 2:04
    În mod virtual toate instrumentele
    acustice produc serii armonice,
  • 2:04 - 2:06
    însă forma și materialul instrumentului
  • 2:06 - 2:08
    modifică echilibrul
    tonurilor sale fundamentale.
  • 2:08 - 2:14
    De exemplu, un flaut pune accent
    pe primele tonuri fundamentale,
  • 2:15 - 2:18
    însă registrul de jos al clarinetului,
  • 2:18 - 2:21
    tonurile fundamentale impare
    răsună mai puternic.
  • 2:21 - 2:23
    Puterea variatelor tonuri fundamentale
  • 2:23 - 2:27
    e ceea ce face ca sunetul
    instrumentului să fie unic.
  • 2:27 - 2:31
    Acestea afectează și abilitatea
    instrumentului de a ieși în evidență,
  • 2:31 - 2:37
    fiindcă urechea e mai adaptată
    la unele frecvențe decât la altele.
  • 2:37 - 2:41
    Aceasta e cheia puterii de proiecție
    a unui solist de operă.
  • 2:41 - 2:42
    O soprană de operă –
  • 2:42 - 2:45
    cea mai înaltă dintre cele patru
    categorii de voci standard –
  • 2:45 - 2:48
    poate produce note
    cu frecvențe fundamentale
  • 2:48 - 2:53
    cuprinse între 250 și 1.500 de vibrații/s.
  • 2:53 - 2:56
    Urechea umană
    e mai sensibilă la frecvențele
  • 2:56 - 3:00
    cuprinse între 2.000 și 5.000
    de vibrații pe secundă.
  • 3:00 - 3:04
    Dacă o solistă poate emite
    tonuri fundamentale în această gamă,
  • 3:04 - 3:08
    ea poate ținti poziția senzorială optimă
    unde e cel mai probabil să fie auzită.
  • 3:08 - 3:11
    Tonurile fundamentale mai înalte
    sunt și ele avantajoase,
  • 3:11 - 3:14
    deoarece întrecerea cu orchestra
    e mai redusă,
  • 3:14 - 3:17
    ale cărei armonii superioare
    sunt mai slabe la acele frecvențe.
  • 3:17 - 3:19
    Rezultatul accentuării
    acelor tonuri fundamentale
  • 3:19 - 3:25
    e un timbru răsunător distinctiv
    numit „squillo-ul” solistului.
  • 3:25 - 3:28
    Soliștii de operă exersează
    decenii pentru a-și crea „squillo-ul”.
  • 3:28 - 3:30
    Ei pot produce frecvențe mai înalte
  • 3:30 - 3:35
    prin modificarea formei și tensiunii
    în faldurile vocale și tractul vocal.
  • 3:35 - 3:39
    Iar prin schimbarea poziției
    limbii și buzelor,
  • 3:39 - 3:43
    ei accentuează unele armonii superioare
    în timp ce pe altele le reduc.
  • 3:43 - 3:47
    Soliștii măresc și diapazonul
    tonurilor fundamentale cu „vibrato” –
  • 3:47 - 3:51
    un efect muzical în care o notă
    oscilează ușor în înălțimea tonului.
  • 3:51 - 3:53
    Aceasta creează un sunet mai plin
  • 3:53 - 3:57
    ce răsună peste instrumente
    în comparație cu un „vibrato” mai limitat.
  • 3:57 - 3:59
    Odată ce ating cele mai potrivite
    tonuri fundamentale
  • 3:59 - 4:02
    ei aplică alte tehnici
    pentru a mări volumul acestora.
  • 4:02 - 4:06
    Soliștii își extind capacitatea plămânilor
    și își perfecționează postura
  • 4:06 - 4:08
    pentru un flux de aer consistent
    și controlat.
  • 4:08 - 4:10
    Sala de concert contribuie și ea,
  • 4:10 - 4:14
    cu o suprafață rigidă ce reflectă
    undele de sunet spre public.
  • 4:14 - 4:17
    Toți soliștii profită de aceste tehnici,
  • 4:17 - 4:21
    însă amprentele vocale diverse
    cer o anumită pregătire fizică.
  • 4:21 - 4:24
    Un solist wagnerian trebuie
    să-și dezvolte rezistența
  • 4:24 - 4:28
    pentru a avea puterea de a trece
    prin epopeile de patru ore.
  • 4:28 - 4:32
    În timp ce soliștii de „bel canto”
    necesită falduri vocale versatile
  • 4:32 - 4:34
    pentru a sări printre ariile acrobatice.
  • 4:34 - 4:37
    Chiar și biologia impune unele limite –
  • 4:37 - 4:40
    nu orice tehnică e posibilă
    pentru fiecare set de mușchi,
  • 4:40 - 4:43
    iar vocile se schimbă odată cu vârsta.
  • 4:43 - 4:46
    Dar fie într-o sală de operă
    sau într-o cabină de duș,
  • 4:46 - 4:49
    aceste tehnici pot transforma
    vocile neamplificate
  • 4:49 - 4:51
    în capodopere muzicale colosale.
Title:
Ce este un „squillo” și de ce soliștii de operă au nevoie de el? - Ming Luke
Speaker:
Ming Luke
Description:

Vezi lecția completă: https://ed.ted.com/lessons/what-s-a-squillo-and-why-do-opera-singers-need-it-ming-luke

O orchestră învăluie clădirea operei în muzică, însă vocea solistei se avântă deasupra instrumentelor. Melodia ei răsună peste mii de spectatori — toate astea fără ajutorul unui microfon. Cum e posibil ca o voce să fie auzită atât de clar? Răspunsul se găsește în fizica vocii umane. Ming Luke ne explică tehnica bine perfecționată a unui solist de operă expert.

Lecție de Ming Luke, regie de Franz Palomares.

more » « less
Video Language:
English
Team:
TED
Project:
TED-Ed
Duration:
04:52

Romanian subtitles

Revisions