Farmece, ameninţări şi dragoni: Mesajul secret al pietrelor runice ale vikingilor - Jesse Byock

Vezi lecția completă: https://ed.ted.com/lessons/spells-threats-and-dragons-the-secret-messages-of-viking-runestones-jesse-byock

Datorită abilităților de navigare și corăbiile dezvoltate, vikingii au menținut navigația lor pe mare timp de peste 300 de ani. Dar în ciuda puterii lor, ei au lăsat puține monumente. Printre acestea se numără bucăți de piatră, scoarță și os găsite pe teritoriile așezărilor antice, ce ne dezvăluie secretele culturii lor. Multe din aceste obiecte sunt inscripționate cu litere runice în limba veche norvegiană. Jesse Byock explorează această limbă antică.

Lecție de Jesse Byock, regie de Lisa LaBracio.

În secolul VIII e.n., vikingii făceau
valuri peste mările cețoase.

Ei proveneau din Scandinavia
în nordul Europei,

însă călătoreau în lung și în lat.

Unii jefuiau și se stabileau
în Insulele Britanice și în Franța;

alții se încumetau să exploreze Articul

sau creau noi căi ingenioase de comerț
spre Orientul Mijlociu.

Cu abilitățile lor cizelate de navigare,
corăbii dezvoltate și tactici fioroase,

vikingii și-au menținut navigația
timp de peste 300 de ani.

În ciuda puterii lor,
ei au lăsat puține monumente.

În schimb, bucăți de piatră, scoarță și os
ne dezvăluie secretul culturii lor.

Găsite în morminte, mlaștini
și terenuri ale așezărilor antice,

multe din aceste obiecte sunt gravate

cu mesaje în limba veche norvegiană
scrise cu litere runice.

Însă vikingii scriau rune
și pe obiecte casnice,

bijuterii, arme și chiar pe încălțăminte.

Descifrarea acestor mesaje
nu e deloc ușoară.

Runele sunt linii scurte,
drepte și diagonale

ce alcătuiesc un alfabet numit „futhark”.

Oameni din toate categoriile sociale
vorbeau și scriau această limbă,

în diferite dialecte.

Nu era o ortografie standard,
ei scriau literele runice

pronunțând sunetele accentelor regionale.

Unele din aceste inscripții aveau
și influența altor culturi

cu care vikingii interacționau –

spre exemplu, inscripția runică
„iubirea învinge mereu”

era inițial o frază latină
a poetului Virgiliu.

Multe, ca enigmatica piatră runică Rok,
erau sculptate în vers,

subliniind tradiția poeziei
limbii norvegiene vechi.

Deși runologii moderni pot citi runele,

înțelesul lor nu întotdeauna e clar.

Totuși, în ciuda misterelor nedezvăluite,

multe inscripții ce comemorează morții

și înregistrează istoriile locale
au fost descifrate –

împreună cu unele
ce conțin incantații magice.

Runele Ramsund din Suedia sunt cioplite
pe un loc stâncos lângă un pod

pe unde drumeții traversează
un teren mlăștinos.

Acest drum pietruit a fost comandat
de o doamnă de seamă numită Sigríðr.

Ea și-a proclamat atât importanţa sa
cât și puterea familiei sale

prin cioplirea numelor lor în piatră

și chiar s-a asociat pe sine
și pe familia ei cu un eroism legendar

prin sculptarea ilustrațiilor lui Sigurd
ucigașul de dragoni.

În orașul Jelling din Danemarca,

două pietre verticale din secolul X

comemorează diverse generații
ale unei familii regale.

Prima a fost înălțată
de regele Gorm cel Bătrân

în memoria reginei sale Thyrvi,

iar a doua de către fiul lor,
Harald Bluetooth, după moartea lui Gorm.

Pietrele declară puterea
acestei dinastii ale erei vikinge,

și ele sunt printre documentele istorice
cele mai timpurii ale Danemarcei.

Ele arată că Danemarca era cel mai mare
regat vechi din era vikingă,

spunând că Harald deținea controlul
asupra sudului Norvegiei

și că s-a convertit la creștinism.

Astăzi, inițialele lui Harald Bluetooth
au creat logotipul Bluetooth-ului.

Poetul războinic Egil al secolului X
era un sculptor de rune renumit.

Potrivit relatărilor poetice,
el a cioplit odată un corn plin de otravă,

provocând distrugerea cornului.

Într-o altă povestire,

Egil salvează viaţa unei tinere
punând sub perna ei

o bucată de os de balenă
sculptat cu rune vindecătoare.

Poezia norvegiană narează
despre farmecele runice

aruncate pentru a asigura mări calme,
nașteri sigure și bătălii triumfătoare.

Însă natura exactă a acestor farmece
nu e înțeleasă pe deplin –

multe din inscripțiile de pe săbii,
topoare și sulițe sunt indescifrabile.

Alte obiecte, precum talismanul Lindholm,

au inscripții ce pot fi incantații,
ghicitori sau mesaje religioase.

În timp ce e greu să identificăm
sfârșitul erei vikinge,

până în anul 1100 e.n.
expansiunea lor maritimă luase sfârșit.

Totuși, oamenii continuau să vorbească

versiuni ale limbii vechi norvegiene
prin toată Scandinavia;

iar runele au rămas în folosință
în zonele rurale până în secolul XIX.

Astăzi, multe pietre runice
rămân în picioare în zonele lor originale.

Inscripția pe piatra daneză Glavendrup

a declarat într-un mod fioros
pentru mii de ani:

„Un vrăjitor va fi cel
ce va distruge această piatră

sau o va muta în memoria altuia!”