-
Title:
Misterul orei 4 a.m.
-
Description:
Poetul Rives face un origami liric de 8 minute, împăturind istoria într-o serie de coincidenţe înconjurând una din cele mai suprarealiste ore, 4 dimineaţa.
-
Speaker:
Rives
-
Aceasta e o bandă desenată recentă
din Los Angeles Times.
-
Poanta?
-
„Pe de altă parte,
nu trebuie să mă trezesc
-
la patru dimineața în fiecare zi
să-mi mulg labradorul.”
-
Asta e o copertă recentă
din New York Magazine.
-
Cele mai bune spitale în care medicii
spun că merg pentru tratarea cancerului,
-
naşteri, infarcte, boli de inimă,
operaţii de şold, urgenţe la 4 a.m.
-
Şi ăsta e un cântec
pe care l-am încropit --
-
-
Aţi observat vreodată că patru dimineaţa
¶
-
a devenit un fel de prescurtare?
-
E ca şi cum eşti treaz
la cea mai groaznică oră posibilă.
-
-
O oră pentru inconvenienţe,
belele, dorinţe.
¶
-
O oră pentru complotarea
omorârii şefului poliţiei,
-
ca în această scenă clasică din „Nașul”.
-
Scenariul lui Coppola descrie aceşti tipi
ca fiind „extenuaţi cu mânecile răsucite.
-
E patru dimineaţa.”
-
-
O oră pentru lucruri şi mai macabre,
¶
-
ca autopsii şi îmbălsămări
în „The House of the Spirits”
-
a lui Isabel Allende.
-
După ce copleşitoarea Rosa
cea cu păr verde e ucisă,
-
medicii o conservă cu unguente
la pompe funebre.
-
Au lucrat până la patru dimineaţa.
-
O oră pentru lucruri şi mai macabre,
¶
-
ca în revista New Yorker
din aprilie anul trecut,
-
această scurtă povestire
de Martin Amis începe așa:
-
„Pe 11 septembrie 2001 şi-a deschis ochii
-
la 4 a.m. în Portland, Maine,
-
şi ultima zi a lui Mohamed Atta începuse.”
-
Pentru o oră pe care o găsesc
a fi cel mai paşnică
-
şi monotonă din zi,
-
ora 4 a.m. primeşte o grămadă
de publicitate negativă.
-
-
În multe medii de la multe nume mari,
¶
-
și astfel am devenit suspicios.
-
M-am gândit: sigur cele mai creative
minţi artistice ale lumii,
-
nu se opresc toate
la această simplă figură de stil
-
ca şi cum ar fi inventat-o ele.
-
Ar putea fi vorba de mai mult?
-
Ceva intenţionat, ceva secret,
-
şi cine a pornit faima negativă
a lui patru dimineaţa?
-
Aş zice că tipul ăsta --
Alberto Giacometti, arătat aici
-
cu câteva din sculpturile sale
pe bancnota de 100 de franci elveţieni.
-
A făcut-o cu această bucată vestită
-
de la Muzeul de Artă Modernă din New York.
-
Titlul: „Palatul la Patru Dimineaţa”.
-
-
-
Nu doar cea mai timpurie
referinţă criptică
-
la patru dimineaţa pe care am găsit-o.
-
Cred că această aşa-numită
prima sculptură suprarealistă
-
ar putea oferi o cheie incredibilă
pentru aproape
-
toate descrierile artistice
ale lui 4 dimineaţa ce vor urma.
-
Numesc asta Codul lui Giacometti,
exclusiv la TED.
-
Acum, sunteţi liberi să mă urmăriţi
pe Blackberries
-
sau pe iPhone dacă le aveţi.
-
Funcţionează cam aşa --
asta e o căutare recentă pe Google
¶
-
pentru patru dimineaţa.
-
Rezultatele variază, desigur.
Ăsta e un rezultat tipic.
-
Primele 10 rezultate vă dau
-
patru rezultate cu cântecului
lui Faron Young, „E patru dimineaţa”.
-
Trei rezultate pentru filmul
lui Judi Dench, „Patru dimineaţa”,
-
unul pentru poezia lui Wislawa Szymborska,
„Patru dimineaţa”.
-
Dar ce au în comun un poet polonez,
-
o doamnă britanică,
un faimos cântăreţ de country,
-
în afară de această căutare Google?
-
Ei bine, hai să începem cu Faron Young --
care s-a născut, întâmplător,
¶
-
în 1932.
-
-
În 1996, s-a împuşcat în cap
pe 9 decembrie --
¶
-
care întâmplător e ziua de naştere
a lui Judi Dench.
-
-
Dar nu a murit de ziua lui Dench.
¶
-
A suferit până în după-amiaza următoare
când a murit în sfârşit
-
din cauza unei aşa-zise răni de pistol
provocate de el la vârsta de 64 de ani --
-
care, întâmplător, e vârsta
la care a murit Alberto Giacometti.
-
Unde era Wislawa Szymborska
în tot acest timp?
¶
-
Ea are cel mai bun alibi din lume.
-
În aceeaşi zi, pe 10 decembrie 1996,
în timp ce domnul patru-dimineaţa,
-
Faron Young,
murea în Nashville, Tennessee,
-
doamna patru-dimineaţa --
sau una dintre ele -- Wislawa Szymborska
-
era în Stockholm, Suedia,
acceptând Premiul Nobel pentru literatură.
-
Fix 100 de ani după moartea
lui Alfred Nobel.
-
Coincidenţă? Nu, e înfiorător.
-
-
Coincidenţa pentru mine
are o magie mult mai simplă.
¶
-
E ca şi cum v-aş spune:
-
„Hei, ştiţi că premiul Nobel
a fost înfiinţat în 1901,
-
care întâmplător e anul naşterii
lui Alberto Giacometti?”.
-
Nu, nu se potriveşte totul
atât de bine în paradigmă,
-
dar asta nu înseamnă
că nu se întâmplă ceva
-
la cele mai înalte niveluri.
-
De fapt, sunt oameni în această sală
-
care ar putea să nu vrea să vă arăt
filmuleţul pe care-l vom vedea imediat.
-
-
Video: Avem un teren de tenis,
o piscină, o sală de cinema --
¶
-
Vrei să spui că dacă vreau cotlete de porc
chiar în mijlocul nopţii,
-
tipul tău o să le prăjească?
-
Desigur, de-asta e plătit.
¶
-
Dacă ai nevoie de prosoape,
spălătorie, servitoare...
-
Stai, stai, stai, stai --
stai să văd dacă am înţeles.
¶
-
E noaptea de Crăciun, 4 a.m.
-
E o chiorăială în burta mea.
-
-
Stai, stai, stai, stai, stai.
¶
-
Stai să văd dacă am înţeles bine, Matt.
-
-
Când Homer Simpson vrea să-şi imagineze
¶
-
momentul cel mai neverosimil
nu doar din punctul de vedere al timpului,
-
dar din tot calendarul, vine cu ora 4
-
în ziua de naştere a micului Iisus.
-
Şi nu, nu ştiu cum intră asta
-
în marea schemă a lucrurilor,
dar în mod evident,
-
recunosc un mesaj codificat când văd unul.
-
-
Spun, recunosc un mesaj codificat
când văd unul.
¶
-
Şi, oameni buni, puteţi cumpăra
cartea „Viaţa mea” de Bill Clinton
-
de la librăria de aici de la TED.
-
Să o analizaţi complet
pentru toate referinţele ascunse.
-
Sau puteţi merge pe website-ul
Random House unde există acest fragment.
-
Şi cât de mult trebuie să citești
-
pentru a da de biletul de aur?
-
M-aţi crede, aproape 12 paragrafe?
-
Asta e pagina 474 în cărţile voastre,
dacă mă urmăriţi:
-
„Deşi devenea mai bun,
nu eram încă satisfăcut
-
cu discursul inaugural.
-
Scriitorilor mei probabil le ieșiseră
peri albi
-
pentru că deşi lucrasem
între 1 şi 4 dimineaţa
-
în ziua inaugurării,
încă îl mai schimbam.”
-
Sigur așa a fost, pentru că s-a pregătit
întreaga sa viaţă
¶
-
pentru acest eveniment istoric
ce a venit neanunțat.
-
Şi apoi --
-
-
trei paragrafe mai târziu
ajungem la această minunăţie:
¶
-
„Am mers înapoi la Blair House
să ne uităm la discurs pentru ultima oară.
-
A devenit mult mai bun de la 4 a.m.”
-
Ei bine, cum putea să fie aşa?
-
Conform scrierilor sale,
acesta fie a dormit,
-
fie la o întâlnire de rugăciune
cu AI şi Tipper
-
sau învăţând cum să lanseze
o rachetă nucleară dintr-o valiză.
-
Ce se întâmplă cu preşedintele american
la ora 4 dimineaţa în ziua inaugurării?
-
Ce s-a întâmplat
cu William Jefferson Clinton?
-
S-ar putea să nu ştim niciodată.
-
Şi am observat, nu-i chiar aici azi
-
ca să facă faţă unor întrebări dure.
-
-
Ar putea deveni ciudat, nu?
¶
-
Adică, toate chestiile ăstea
s-au întâmplat pe vremea lui.
-
Dar dacă ar fi fost aici --
-
-
ne-ar putea reaminti, aşa cum face
la sfârşitul autobiografiei sale,
¶
-
că în ziua aceasta
Bill Clinton a început o călătorie --
-
o călătorie care l-a transformat
-
în primul preşedinte democratic ales
-
în două mandate consecutive
în ultimele decenii.
-
Din ultimele generații.
-
Primul de după acest om,
Franklin Delano Roosevelt,
-
care şi-a început călătoria fără precedent
-
cu mult înainte, la prima lui alegere,
-
înapoi într-un timp mai simplu,
-
demult, în anul 1932.
-
(Râsete)
-
anul în care Alberto Giacometti
¶
-
-
a făcut „Palatul la Patru Dimineaţa”.
¶
-
Anul, să ne amintim,
în care această voce, acum dispărută,
-
a venit prima oară plângând
în lumea noastră bătrână și nebună.
-
-
Sunt multe lucruri de analizat.
-
Vă mulțumesc.
-
(Muzică)
-