Viața necunoscută a planctonului

Noile tehnici video dezvăluie ecosistemul microscopic al oceanelor, relevându-l în întreaga sa frumusețe și complexitate. Biologul oceanograf Tierney Thys folosește înregistrarea dintr-un proiect de pionierat pentru a crea un film menit să ne minuneze și să ne facă să fim curioși de această lume ascunsă care stă la baza lanțului trofic.

(Muzică)

„Poveștile mării”

„Povestea peștelui: Neștiuta mea viață de plancton”

(Muzică)

Cum am ajuns aici?

Ei bine, e o poveste mai ciudată decât ai crede.

Mă trag dintr-o lume de plutitori,

un loc pe care puțini oameni l-au văzut.

Lumea planctonului.

Mă trag dintr-un lot de un milion de ouă

și doar câțiva dintre noi am supraviețuit.

Când am devenit larvă,

m-am deplasat împreună cu alți plutitori.

„*Plancton provine de la cuvântul grecesc* planktos - vagabond.”

Planctonul e de toate mărimile,

de la alge și bacterii minuscule,

la animale mai lungi decât balena albastră.

Am fost la creșă

cu alți embrioni și tineret,

de la scoici și crabi, la arici de mare și anemone.

(Sunete de plancton)

Noi, animalele plutitoare, suntem zooplanktonul.

Cele mai obișnuite animale aici

sunt copepodele și krilii.

Poți să cauți în toată lumea,

dar niciunde nu vei găsi o diversitate mai mare decât în locul copilăriei mele.

O linguriță de apă de mare

poate conține peste un milion de organisme vii.

Poate fi însă o existență dură.

Trilioane se nasc aici,

dar numai câțiva ajung la maturitate.

Poate fi doar cât un vârf de ac,

dar această larvă de crab e cel mai cumplit coșmar al viermelui-săgeată.

(Sunete de plancton)

Bătălii eroice dintre carnivore ca acestea sunt doar un mod de-a obține hrană.

Dar adevăratul potențial al acestui mediu vine de la fitoplancton,

organisme unicelulare

care transformă lumina soarelui și dioxidul de carbon

în aur comestibil.

Fitoplanctonul stă la baza celei mai mari rețele trofice din lume.

În timpul nopții,

multe animale ca mine răsar din adâncuri

să se înfrupte din acest ospăț solar.

(Sunete de Plancton)

Eram parte din cea mai mare migrație zilnică a vieții pe Pământ.

Ziua,

mă întorceam în abisuri unde mă alăturam ciudaților ca mine.

(Sunete de plancton)

Canibali, ca această moluscă-fluture,

care-și consumă rudele.

Și meduzele-pieptăn,

care-și flutură cilii ca pe niște gene de curcubeu.

Unele apucă prada cu tentacule lipicioase,

în timp ce altele își mușcă rudele.

Sifonoforele își prind prada

cu momeală toxică.

Dar favoritul meu e crustaceul Phronima.

Aspectul său monstruos a inspirat filmul „Extratereștrii”.

Poate prinde bucățele de hrană cu cilii săi,

dar preferă pradă mai mare cum sunt salpii.

Cu două perechi de ochi, această femelă caută pradă în adâncuri.

Cu prada prinsă,

are cel mai ciudat comportament din întregul regn animal.

Cu părți din trupul victimei,

își asamblează un adăpost ca un butoi

hrănindu-și progeniturile până când pot pluti și supraviețui singure.

Cel mai bine, fac o gustare perfectă pentru un peștișor ca mine.

Aici, în plancton,

rețeaua trofică e întortocheată și complexă.

Nici cercetătorii nu știu cine pe cine mănâncă.

Dar eu știu.

Acum măcar știi o parte din povestea mea.

E mult mai mult pentru mine decât o masă gustoasă.

Scris de: Tierney Thys și Christian Sardet

Narator : Kirk Lombard

Animația: Noe Sardet