Ce pot testele ADN să ne spună despre strămoșii noștri?

Lecția întreagă: https://ed.ted.com/lessons/what-can-dna-tests-really-tell-us-about-our-ancestry-prosanta-chakrabarty

Două surori fac același test ADN. Rezultatul arată că o soră este 10% franțuzoaică și cealaltă 0%. Ambele surori au aceiași părinți și aceiași strămoși. Așadar, cum poate una dintre ele să fie mai franțuzoaică decât cealaltă? Astfel de teste se bazează pe ADN pentru a ne oferi răspunsuri despre strămoși, dar ADN-ul nu ne poate spune chiar orice. Prosanta Chakrabarty explorează precizia unui astfel de test ADN.

Lecție de Prosanta Chakrabarty, regizat de Artrake Studio.

Două surori fac același tip de test ADN.

Testul arată că o soră este 10% de origine
franceză, iar cealaltă 0%.

Ambele surori au aceiași părinți,

prin urmare aceiași strămoși.

Așadar, cum poate una dintre ele să fie
cu 10% mai franțuzoaică decât cealaltă?

Aceste teste folosesc ADN-ul
pentru a oferi informații despre strămoși,

dar ADN-ul nostru nu poate
să ne spună chiar tot

despre cine suntem sau de unde provenim.

Testele ADN sunt foarte bune
pentru a răspunde la unele întrebări,

precum cine sunt părinții noștri,

dar pot oferi informații eronate
despre altele,

cum ar fi dacă avem strămoși
dintr-o anumită regiune.

Pentru a înțelege motivul, trebuie să știm
de unde provine ADN-ul nostru.

ADN-ul fiecărei persoane e format

din aproximativ 6 miliarde
de perechi de baze

care sunt depozitate în 23 de perechi
de cromozomi, 46 în total.

Aceasta pare o cantitate amețitoare
de informație,

dar 99% din materialul nostru genetic
este comun tuturor oamenilor.

Procentul de 1% rămas conține tot ce e
distinct despre strămoșii unui individ.

Testele comerciale de ADN folosesc
o cantitate de sub 1% din acel 1%.

Fiecare cromozom dintr-o pereche
provine de la câte un părinte.

Aceste jumătăți se unesc în timpul
concepției când spermatozoidul și ovulul,

fiecare având doar 23 de cromozomi,
se combină.

Povestea strămoșilor noștri devine ambiguă
dinaintea procesului de concepție.

Acest lucru se datorează faptului că
cei 23 de cromozomi din spermă sau ovul

nu sunt identici cu cromozomii
din celelalte celule ale corpului.

În timp ce se transformă de la o celulă
cu 46 de cromozomi la una având doar 23,

cromozomii din fiecare pereche
schimbă între ei câteva secțiuni.

Acest proces e numit recombinare,

și înseamnă că fiecare
spermatozoid sau ovul

conține cromozomi care reprezintă
o combinație unică a fiecărei perechi.

Procesul de recombinare este unic
în fiecare celulă -

astfel creându-se cromozomii
celor două surori, care sunt distincți

nu doar față de cei ai părinților,
ci și între ei.

Procesul de recombinare are loc
înaintea concepției,

astfel încât primești exact jumătate
de ADN de la fiecare părinte,

dar ce se întâmplă înainte
este mult mai complicat.

Fără procesul de recombinare, ai primi
o pătrime din ADN-ul fiecărui bunic,

o optime din ADN-ul fiecărui străbunic
și așa mai departe.

Dar pentru că recombinarea are loc
în fiecare generație, valorile variază.

Cu cât un strămoș provine
dintr-o generație mai îndepărtată,

cu atât mai probabil este ca el
să nu fie prezent în ADN-ul tău.

De exemplu, fără procesul de recombinare,

numai 1/64 din ADN-ul tău ar proveni
de la un strămoș de acum șase generații.

Datorită recombinării,
acest număr poate fi mai mare,

cu toate că nu știm exact cu cât -
sau poate fi zero.

Așadar o soră nu este mai franțuzoaică,

însemnând că are mai mulți strămoși
din Franța.

În schimb, strămoșii francezi
sunt mai vizibili în ADN-ul ei.

Dar povestea nu se termină aici.

Testele nu depistează ADN-ul strămoșilor
celor două surori de origine franceză -

noi nu avem acces la materialul genetic
al persoanelor decedate

din generațiile anterioare.

În schimb, aceste rezultate
se bazează pe o comparație

cu ADN-ul oamenilor care trăiesc
în Franța în zilele noastre.

Testele caută markeri genetici
sau combinații de markeri genetici.

Acești markeri sunt secvențe scurte
de ADN care apar în diferite locuri.

Sora care se presupune a fi
„mai franțuzoaică" are mai mulți markeri

identici cu oamenii din Franța.

Ipoteza este că acești markeri comuni
indică strămoșii

din același loc: Franța.

E important de precizat
că rezultatele se bazează

pe genomul cunoscut al unor oameni -

dintre care 80-90%
sunt de origine europeană.

Mulți indigeni nu sunt incluși
aproape deloc.

Testul nu va putea arăta strămoși
care nu fac parte din baza de date,

și nu ar trebui folosit pentru a demonstra
rasa sau etnia.

Și dacă mai mulți oameni
își vor secvenționa ADN-ul,

rezultatele s-ar putea schimba.

Căutând strămoși foarte îndepărtați,
ai putea primi un răspuns

de genul 2% neanderthalian.

Cu toate că neanderthalienii
erau o specie diferită de oameni,

acel 2% nu provine din procentul de 99%
din ADN care e comun tuturor oamenilor,

ci din procentul de 1% care variază.

Acest lucru se datorează
faptului că acum 40.000 de ani,

anumite popoare s-au încrucișat
cu neanderthalienii,

adică unii oameni din prezent
au strămoși neanderthalieni.

De fapt, mulți strămoși neanderthalieni:

există atât de multe generații
în 40.000 de ani,

încât materialul genetic al unui singur
neanderthalian nu ar putea fi detectat.

Poți fi 100% francez
și 2% neanderthalian -

chiar dacă ambele provin din procentul ADN
de 1% care ne face diferiți,

ele reprezintă lucruri diferite.

Căutând urme ale strămoșilor noștri
în ADN devine repede foarte complicat.

Modul în care moștenim ADN-ul
și informațiile disponibile pentru testare

fac dificilă afirmarea cu certitudine
a unor lucruri.