Cine spune că, dacă vorbim în arabă, nu suntem "cool"? : Suzanne Talhouk la TEDxBeirut 2012

Suzanne Talhouk: preşedinte al Asociaţiei "Feil Amer", ia iniţiativa de a revitaliza limba arabă prin modernizarea ei şi de a readuce la viaţă folosirea arabei ca limbă a exprimării creative, cu scopul de a ne revendica identitatea şi de a ne depăşi complexul de inferioritate faţă de culturile străine.

http://feilamer.org/ar/
جمعية فعل أمر: http://www.facebook.com/feilamr
[e-mail]

الخطاب: يتمحور حول كيفية إحياء اللغة العربية بأسلوب شبابي إبداعي معاصر، وشرح الأسباب التي تدفعنا الى الحفاظ عليها، والأهم كيف نتحول من شباب مستهلك لكل شيء بما فيها اللغة الى شباب منتج ومبدع بلغته يستهلك ما يريد لا بل يختار بحذر ما يستهلكه.

About TEDx
In the spirit of ideas worth spreading, TEDx is a program of local, self-organized events that bring people together to share a TED-like experience. At a TEDx event, TEDTalks video and live speakers combine to spark deep discussion and connection in a small group. These local, self-organized events are branded TEDx, where x = independently organized TED event. The TED Conference provides general guidance for the TEDx program, but individual TEDx events are self-organized.* (*Subject to certain rules and regulations).

Bună dimineaţa.

V-aţi trezit? (Râsete)

Mi-au luat ecusonul, dar voiam să vă întreb.

Şi-a scris cineva numele pe ecuson
în caractere arabe?

Nimeni? Bun...

Nicio problemă.

Cândva, nu foarte demult,

am luat cina cu o prietenă la un restaurant.

M-am uitat către cel care ne servea
şi l-am întrebat:

"Aveţi o listă cu meniurile?"

M-a privit ciudat, gândindu-se
că nu a auzit bine, şi m-a întrebat:

"Sorry?"

Aşa că l-am întrebat iar:
"Puteţi să-mi daţi o listă cu meniurile?"

"Nu ştii cum se numeşte?"

Ba da, se numeşte "menu", pronunţat
în engleză sau în franceză.

"Hai, vezi ce vrea."

Era dezgustat.

La început încercase să se dea la mine,

mai apoi îşi spunea:
"Nu m-aş uita la ea,

nici de-ar fi ultima fată de pe pământ."

"O listă cu meniuri? Ce-i asta?"

Câteva cuvinte au fost suficiente
pentru un tip libanez

să califice o femeie din restaurantul lui
drept retardată şi ignorantă.

"Cum îndrăzneşte să vorbească aşa?"

Am început să mă gândesc.

M-am supărat, eram jignită.

Bine-nţeles că eram.

Nu am voie să-mi vorbesc limba
în propria mea ţară.

Unde mă aflu?

Cum s-a ajuns la asta?

Sunt o grămadă de oameni aici ca mine,
care au ajuns într-un punct al vieţii

în care ar şterge tot ce s-a întâmplat

doar ca să demonstreze
că sunt moderni şi civilizaţi?

Să-mi uit toată cultura
şi toate gândurile

toate cunoştinţele şi amintirile mele?

Cele mai bune amintiri din război
sunt probabil poveştile copilăriei!

Să uit tot ce-am învăţat în arabă
doar ca să mă integrez?

Doar ca să corespund cu restul?

Care-i logica?

Cu toate acestea,

am încercat să-l înţeleg pe tip.

Nu vreau să-l judec în acelaşi mod dur
în care m-a judecat el.

Limba arabă nu ne mai satisface nevoile.

Zău.

Nu este o limbă folosită
în producţie sau cercetare.

Nu ai nevoie de ea
în universităţi sau la serviciu.

Nu avem nevoie de ea pentru a face
cercetare ştiinţifică avansată.

Cu siguranţă nu avem nevoie de ea în aeroporturi.

Dacă vorbim în arabă, ne dezbracă până la piele.

Unde s-o folosim atunci?

Putem să ne întrebăm asta cu toţii.

Vrei să foloseşti araba?
Unde ai s-o faci?

Asta e realitatea,
dar există o realitate cu mult mai importantă

pe care trebuie s-o luăm în calcul.

Araba sau limba maternă.

Studiile şi rapoartele arată că,
pentru a fi fluent în alte limbi,

trebuie să fii fluent în limba maternă.

Să fii fluent în limba maternă

este o condiţie esenţială
pentru a excela în alte limbi.

Cum vine asta?

Când Gebran Khalil Gebran a început să scrie,

a început să scrie în arabă.

Gândurile sale,

imaginaţia sa,

eul interior, gândirea lui despre metafizică,

filosofia sa.

Toate acestea le-a luat de la copilul de la ţară,

care a crescut obişnuit cu un anumit miros,

o anumită voce şi un anumit gând.

Deci, când a început să scrie în engleză,

avea deja o imensă cunoaştere.

Chiar dacă scria în engleză.

Şi dacă-i citim scrierile în engleză,

simţim acelaşi miros,

simţim aceleaşi senzaţii.

Putem să ni-l imaginăm atât ca persoana
care excelează în engleză,

cât şi ca cea care trăieşte la ţară,

într-un sat din Muntele Liban.

E un exemplu de necontrazis.

În al doilea rând, se zice că,

dacă vrei să omori o naţiune,

singurul mod să o faci
este să-i omori limba.

E un lucru ştiut de naţiunile dezvoltate.

Germanii, francezii, japonezii, chinezii.

Toate naţiunile sunt conştiente de acest fapt.

De aceea fac legi care să le protejeze limba.

De aceea o ridică la stadiul de sfântă.

De aceea ei produc folosindu-şi limba proprie

şi plătesc o grămadă de bani
pentru a o dezvolta.

Ştim cumva mai multe decât ei?

Bun, nu suntem o ţară dezvoltată
şi încă nu avem acces

la aşa gândire avansată, dar vrem
să prindem din urmă lumea asta civilizată.

Ţări ca a noastră au decis
să se dezvolte şi să facă cercetări,

să prindă din urmă aceste ţări.

Precum Turcia şi Malaezia şi altele.

Îşi îmbrăţişează limba în timp ce urcă scara,

ca şi cum ar fi un diamant.

O păstrează şi o ţin aproape.

Dacă ai primi un produs din Turcia

pe care să nu scrie în limba turcă,

nu ar fi un produs local.

Nu ai crede că este un produs turcesc.

Ar fi pierdut limba în mod stupid,

aşa cum facem noi de cele mai multe ori.

Aşa că, pentru a inova şi produce,
au trebuit să-şi conserve limba.

Dacă spun "Libertate, suveranitate, independenţă"
în limba arabă

ce vă aduce aminte?

Nimic? (Râsete)

Indiferent de cine, cum şi de ce,

limbajul nu înseamnă vorbire şi ce cuvinte folosim.

Limbajul reprezintă faze specifice din viaţa noastră

la care se raportează emoţiile noastre
odată cu aceşti termeni.

De aceea, când spun
"Libertate, suveranitate, independenţă",

fiecare are o anumită imagine în minte.

Cu anumite cuvinte şi sentimente
pentru o anumită zi, o perioadă istorică.

Deci limbajul nu înseamnă
doar cuvinte şi litere aliniate.

E o idee interioară legată de
modul în care gândim

şi de modul în care-i percepem pe alţii
şi alţii pe noi.

Care este stocul nostru intelectual?

De ce spunem că o persoană ştie, iar alta nu?

Dacă vin şi vă spun
"Libertate, suveranitate, independenţă" (în engleză)

Dacă vine fiul vostru şi vă spune
"Încă urmăreşti chestia aia

cu 'freedom' (libertate), simbolul ăla."
Ce simţiţi?

Dacă nu simţiţi nimic, e foarte bine.

Înseamnă că nu avem încă o problemă.

Să lăsăm deoparte asta,
să nu încep să vorbesc aiureli.

Ideea este că aceasta frază
ne aminteşte de anumite lucruri.

Prietena mea este francofonă
şi s-a căsătorit cu un francez.

Am întrebat-o cum merge treaba în general

şi mi-a spus că totul e bine

doar că odată a stat trează o noapte întreagă
încercând să traducă

"To'borni" (cuvânt cu cuvânt:
aş muri pentru tine), (Râsete) (Aplauze)

pentru că i-a spus lui din greşeală "To'borni".

El s-a gândit: cine ar face aşa ceva?

Poate ea vrea să se omoare?
"Să mă îngropi", de exemplu?

E ceva foarte mărunt,

dar uite cât de neajutoraţi ne face să ne simţim.

Eu nu pot să-i spun cuvântul acesta soţului meu, pentru că nu ar înţelege.

Şi are dreptate, aşa gândeşte el.

Apoi prietena mi-a spus că soţul ei ascultă Fairouz

împreună cu ea, dar într-o noapte a stat lângă ea

şi ea încerca să-i traducă.

"Poate ar simţi şi el ce simt eu când îl ascult pe Fairouz",

- aşa că a vrut să-i traducă.

"Mi-am întins mâinile şi te-am furat de la ei.
(Râsete)

Şi pentru că le aparţii"

- şi aici intervine catastrofa -

"Mi-am retras mâinile şi te-am lăsat."
(Râsete)

Traduceţi asta!
(Râsete) (Aplauze)

Bun.

Ce am făcut

ca să protejăm limba arabă?

Am făcut din asta o problemă a societăţii civile

şi am lansat o campanie
de protejare a limbii arabe,

deşi o mulţime de oameni mi-au spus:

"Nu-ţi bate capul cu asta".
Nicio problemă.

Campania a lansat un slogan care spune:

"Îţi vorbesc din est
şi îmi răspunzi din vest".

Nu am afirmat

"Nu, nu suntem de acord."
"Noi suntem limbajul."

Nu am făcut asta pentru că

nu vom înţelege în felul acesta.

Şi dacă cineva vine la mine şi spune că

"Voi începe să urăsc limba arabă"

noi răspundem...
(Aplauze)

Noi încercăm să vedem cum trăim în realitate.

Apoi să fim convinşi printr-o cale
care ne mimează visurile şi ambiţiile.

O cale care se aliniază la noi
şi gândeşte în acelaşi mod.

Deci "Îţi vorbesc din est
şi îmi răspunzi din vest"

este fraza perfectă pentru un asemenea lucru.

Ceva foarte simplu,
dar inovator şi convingător.

După asta am început o campanie
cu litere puse pe trotuare.

Aţi văzut-o şi aici afară.

O literă cu o dungă galbenă în jurul ei

pe care scrie "Nu-ţi omorî limba."

De ce?

Pe bune, nu-ţi omorî limba.

Toţi avem nevoie să nu ne omorâm limba,

pentru că, dacă o facem,
va trebui să mergem înapoi

şi să ne căutăm o identitate.

Va trebui să ne găsim existenţa.

Să o pornim iar de la zero.

Nu doar atât,

dar nu vom fi capabili să fim
civilizaţi şi contemporani.

Apoi am fotografiat tineri şi tinere

care îmbrăţişau litera arabă.

Fotografii "cool" cu tineri,

pentru că suntem foarte "cool".

Şi oricine spune "te-am prins că spui un cuvânt în engleză", (cool),

eu adopt cuvântul "cool".

Să vină şi să facă ce vor ei.

Să vină să-mi dea un cuvânt mai bun
care merge mai bine în realitatea noastră.

O să continui să spun "Internet".

N-o să spun "o bucată de reţea ca de păianjen"
(Râsete)

pentru că nu sună bine.

Nu ne păcălim pe noi înşine.

Dar pentru a ajunge aici
trebuie să fim cu toţii convinşi de asta.

Nu vrem să-l facem pe cel ce e mai mare

şi crede că are putere asupra limbii

că poate să ne facă să gândim
şi să simţim cum vrea el.

Ideea stă în inovaţie.

Chiar dacă nu putem merge în spaţiu şi
să construim o rachetă, putem fi inovatori.

Fiecare persoană de aici
este un proiect inovator.

Modalitatea este inovaţia în limba maternă.

Haideţi să începem din acest moment.

Să scriem un roman.

Să producem un film de scurt metraj.

Un singur roman ne poate face cunoscuţi
la nivel internaţional.

Poate să aducă iar limba arabă pe primul loc.

Nu e ca şi cum nu există soluţii.

Chiar există.

Dar trebuie să fim atenţi
şi să fim convinşi

că trebuie să fie o soluţie.

Trebuie să fim parte a acestei soluţii.

În final ce poţi face azi?

Acum? Să trimiţi mesaje pe Twitter!
Cine de aici trimite mesaje pe Twitter?

Vă rog.

Chiar vă rog, deşi timpul e deja aproape de sfârşit.

În arabă, engleză, franceză sau chiar în chineză.

Dar nu scrieţi "KleashK" in loc de "Caleașcă".

E groaznic.

Asta nu e limbă.

Intri într-o limbă virtuală şi o lume virtuală

şi nimeni nu ne mai ia din locul acesta vreodată.

E primul lucru pe care-l putem face.

În al doilea rând, sunt o mulţime de lucruri
pe care le putem face.

Azi nimeni nu convinge pe nimeni.

Suntem aici pentru a fi atenţi la subiect.

Acum vă voi spune un secret.

După naştere, un copil îşi recunoaşte tatăl
în primul rând prin limbaj.

Deci când se va naşte fiica mea, îi voi spune

(în arabă) "Draga mea, uite-l pe tati."

Şi nu "This is your dad, honey". (Râsete)

Când vom merge în supermarket,
îi promit lui Noor că, dacă o să-mi mulţumească,

nu-i voi pretinde:
"Zi 'merci, maman' ". (Aplauze)

ca să o audă toată lumea.

Haideţi să scăpăm de complexul acesta străin.
(Aplauze, fluierături)