Vedeți cum trăiește restul lumii, în funcție de venit

Cum arată atunci când cineva din Suedia se spală pe dinți sau când cineva din Rwanda își face patul? Anna Rosling Rönnlund vrea ca toți să aflăm aceste lucruri, așa că a trimis fotografi în 264 de case din 50 de țări (un număr în creștere), ca să documenteze plitele, paturile, toaletele, jucăriile și alte lucruri din gospodărie, pentru fiecare nivel de venit din lume. Vedeți cum trăiesc familiile din Letonia, Burkina Faso sau Peru, pe măsură ce Rosling Rönnlund explică puterea vizualizării datelor pentru a ne ajuta să înțelegem mai bine lumea.

Ce imagini vedem din restul lumii?

Vedem dezastre naturale,

războaie, teroare.

Vedem refugiați

și boli îngrozitoare.

Nu-i așa?

Vedem plaje superbe,

animale drăgălașe,

peisaje frumoase,

obiceiuri și alte lucruri.

Apoi, trebuie să facem legătura
în mintea noastră

și să ne creăm o imagine despre lume.

Cum e posibil așa ceva?

Lumea pare atât de ciudată.

Și nu cred că e așa.

Nu cred că e chiar așa ciudată, de fapt.

Am o idee.

Imaginați-vă lumea ca pe o stradă,

pe care cei săraci trăiesc la un capăt,
iar cei bogați la capătul opus,

și toată populația lumii trăiește aici.

Și voi, și eu,

iar vecinii noștri sunt
cei cu venituri similare.

Oamenii care trăiesc
în același cartier cu mine

sunt din alte țări, din alte culturi,
de alte religii.

Strada ar putea arăta așa.

Eram curioasă.

În Suedia, acolo unde locuiesc,

am întâlnit mulți studenți.

Și voiam să știu

unde cred ei că și-ar avea locul
pe o stradă ca aceasta.

Așadar, am transformat casele în oameni.

Aceștia sunt
cei șapte miliarde de oameni din lume.

Doar prin faptul că trăiți în Suedia,
cel mai probabil vă încadrați aici,

în grupul cel mai bogat.

Însă, când i-am întrebat pe studenți,

ei credeau că sunt la mijloc.

Cum să înțelegi lumea

când vezi toate aceste imagini
înspăimântătoare

și îți închipui că ești la mijloc,
când, de fapt, te afli în partea de sus?

Nu e prea ușor.

Așa că am trimis fotografi

în 264 de case din 50 de țări
— un număr în creștere —

și în fiecare casă, ei au realizat
același set de fotografii.

Au pozat patul,

plita,

jucăriile

și încă vreo 135 de lucruri.

În momentul de față,
avem cam 40.000 de imagini

care arată cam așa.

Aici, după cum scrie
în partea de sus, avem:

„Familii din lume, în funcție de venit”

și strada reprezentată dedesubt,
după cum puteți observa.

Apoi vedem
câteva dintre familiile vizitate.

Cele mai sărace sunt în stânga,
cele mai bogate în dreapta,

iar restul la mijloc,
după cum spune și conceptul.

Putem să mergem în jos și să vedem
diferitele familii vizitate până acum.

Aici, de exemplu, avem
o familie din Zimbabwe,

una din India, una din Rusia
și una din Mexic.

Putem să navigăm și să vedem
familiile în acest mod.

Dar putem alege și dacă vrem
să vedem anumite țări sau regiuni

și să le comparăm

sau dacă vrem să vedem alte lucruri.

Să mergem la ușile de la intrare

și să vedem cum arată.

Dați click aici și se vor afișa uși
din întreaga lume, ordonate după venit.

Putem vedea marea diferență

dintre familiile din India, Filipine,
China sau Ucraina, de pildă.

Ce se întâmplă dacă intrăm în case?

Putem vedea paturile.

Iată cum arată ele.

Nu seamănă cu pozele
din revistele lucioase,

dar nu arată nici ca imaginile
înspăimântătoare din presă.

Țineți minte că studenții din Suedia

credeau că sunt pe la mijloc ca venituri.

Să mergem acolo.

Facem zoom, alegând mijlocul străzii,

astfel,

apoi îi întrebăm pe studenți:

Așa arată dormitorul vostru?

Nu prea s-ar simți ca acasă.

Mergem mai jos și vedem
dacă le place mai mult aici.

Nu, vor spune ei,

nu așa arată un dormitor suedez obișnuit.

Mergem aici, sus,

și deodată încep să se simtă ca acasă.

Aici, în această imagine,

vedem dormitoare din China, Olanda,

Coreea de Sud, Franța
și Statele Unite, de exemplu.

Putem face click aici.

Dacă vrem să știm mai mult despre familie,
despre casa în care se află acest pat,

facem click pe el și mergem la familie,

apoi putem vedea
toate fotografiile făcute acolo.

Putem merge și în direcția aceasta.

Și, desigur,
oricine îl poate utiliza gratuit.

Mergeți aici și adăugați
mai multe imagini.

Preferatele mele sunt cele pe care toți
încearcă să mă facă să nu le arăt.

Am să vi le arăt acum: e vorba de toalete.

Nu prea e permis să te uiți
la toaletele oamenilor,

dar acum putem face și asta, nu-i așa?

Aici avem o mulțime de toalete.

Arată cam ca acelea
cu care suntem obișnuiți, da?

Sunt din China, Olanda, Statele Unite,
Nepal și așa mai departe.

Ucraina, Franța...

Arată destul de similar, nu?

Dar nu uitați, suntem în partea de sus.

Haideți să vedem toate toaletele.

Acum par destul de diferite, nu?

În acest mod, putem naviga vizual
prin categorii de imagini,

folosind fotografiile ca și date.

Dar nu orice lucru se potrivește
cu o fotografie.

Uneori e mai ușor să înțelegi
ce fac oamenii,

așa că avem și fragmente video
cu activități de zi cu zi,

cum ar fi spălatul pe mâini,
spălatul hainelor,

spălatul pe dinți, și așa mai departe.

Am să vă arăt un scurt fragment
cu spălatul pe dinți,

și vom începe din partea de sus.

Iată oameni care se spală pe dinți.

E interesant de văzut

cum același tip de periuță de plastic
e folosit în toate aceste locuri

în același fel, nu-i așa?

Unii sunt mai perseverenți ca alții...

(Râsete)

dar periuțele sunt la fel.

Apoi, mergând spre partea mai săracă,

începem să vedem oameni care folosesc bețe

sau uneori se spală pe dinți cu degetul.

Această femeie din Malawi, de exemplu,

când se spală pe dinți,

răzuiește niște lut de pe perete,

îl amestecă cu apă și așa se spală.

De aceea, în materialul Dollar Street,

am etichetat acest obiect

nu doar ca perete, ceea ce chiar este,

ci și ca pastă de dinți,

deoarece e folosit și pentru asta.

Putem spune
că în partea mai săracă a străzii

veți folosi un băț sau degetul.

Mergând spre mijloc, veți începe
să folosiți o periuță de dinți,

iar în partea de sus veți avea

câte o periuță fiecare.

E destul de drăguț să nu folosești
aceeași periuță de dinți cu bunica.

Ne putem uita și la unele țări.

Aici avem distribuția veniturilor
în Statele Unite,

cu majoritatea oamenilor în mijloc.

Am vizitat familia Howard,
din partea mai bogată.

Iată casa lor aici.

Și am vizitat o familie
din partea mai săracă, aici.

Ce putem face acum
este să comparăm instantaneu

lucrurile din casele lor.

Să ne uităm la sertarul cu tacâmuri.

Iată imaginea de la familia Hadley:

toate tacâmurile sunt într-o cutie
din plastic verde.

Au mai multe tipuri diferite,
unele din plastic,

în timp ce familia Howard
are un sertar din lemn

cu compartimente mici în interior

și o secțiune pentru fiecare tip de tacâm.

Putem să adăugăm mai multe familii

și să vedem chiuvetele din bucătărie

sau poate sufrageriile.

Desigur, putem face același lucru
și în alte țări.

Mergem în China și alegem trei familii,

ne uităm la casele lor,

la canapelele lor,

la plitele lor.

Iar când vedeți aceste plite,

cred că devine evident ce stupid e cum,

de obicei, când ne gândim la alte țări,

ne imaginăm că au un anumit mod
de a face lucrurile.

Dar uitați-vă la aceste plite.

Foarte diferite, clar,

deoarece depind de nivelul de venit

și de modul în care vor găti mâncarea.

Dar partea interesantă vine când începem
să comparăm cazuri din mai multe țări.

Iată imagini din China și Statele Unite.

Vedeți asemănarea dintre acestea două.

Am ales cele două case pe care le văzusem
deja în aceste țări,

a familiei Wu și a familiei Howard.

Stând în dormitor,

e cam greu să-ți dai seama care e
din China și care din Statele Unite, nu?

Ambele au canapele maro din piele

și au jucării asemănătoare.

Probabil că ambele sunt făcute în China,

lucru care nu e foarte ciudat...

(Râsete)

dar se aseamănă.

În mod sigur, putem să mergem
în celălalt capăt al străzii

și să adăugăm Nigeria.

Să comparăm două case
din China și Nigeria.

Uitându-ne la fotografiile de familie,

nu par să aibă multe în comun, nu-i așa?

Dar dacă ne uităm la tavan,

e alcătuit dintr-o bucată
de plastic și paie.

Au același tip de canapea,

își păstrează cerealele la fel,

vor mânca pește la cină

și fierb apa în moduri identice.

Așadar, dacă ar fi să vizităm
oricare din aceste case,

am risca să spunem că știm câte ceva

despre cum se fac lucrurile
în China sau în Nigeria.

Însă, văzând această paralelă, e clar

că așa se fac lucrurile
la acest nivel de venit.

Asta vedeți atunci când parcurgeți
imaginile din Dollar Street.

Revenind la cifre,

la cei șapte miliarde de oameni din lume,

vom face o recapitulare rapidă.

Vom vedea comparații ale lucrurilor
din cel mai sărac grup:

paturi,

acoperișuri,

plite.

Și iată că în toate aceste comparații,

casele sunt alese

ca să provină din zone
complet diferite ale lumii.

Dar imaginile văzute
sunt aproape identice.

Așadar, modul în care gătesc
cei mai săraci

un miliard de oameni ar fi similar
în aceste două locuri;

e posibil ca ei să nu aibă încălțăminte,

să mănânce astfel, dacă nu au linguri

și să depoziteze sarea la fel,
indiferent dacă sunt în Asia sau Africa.

Mersul la toaletă ar fi
o experiență asemănătoare,

fie că sunteți în Nigeria sau în Nepal.

În mijloc, avem un grup imens,
de cinci miliarde de oameni,

dar aici veți vedea
că există lumină electrică,

oamenii nu mai dorm pe podea,

sarea se ține într-un recipient,

există mai multe linguri,

mai multe pixuri,

tavanul nu mai e la fel de găurit,

oamenii au pantofi,

unii au telefoane,

jucării

și deșeuri menajere.

În grupul nostru, apoi,

vedem pantofi asemănători
în Iordania și în Statele Unite.

Avem canapele, fructe, perii de păr,

biblioteci,

hârtie igienică în Tanzania
sau în Palestina.

E greu să ne dăm seama

dacă suntem în Statele Unite, Palestina
sau Tanzania din această poză.

Vietnam, Kenya,

dulapuri, lustre, câini negri,
podele, săpun,

mașini de spălat, ceasuri, computere,

telefoane și așa mai departe, nu?

Există multe asemănări în toată lumea,

iar imaginile pe care le vedem în media

ne arată că lumea e un loc
foarte, foarte ciudat.

Dar când analizăm fotografiile
din Dollar Street,

nu arată deloc așa.

Folosind Dollar Street,

putem utiliza imaginile drept date,

iar stereotipurile referitoare la țări

pur și simplu dispar.

Așadar, persoana care ne privește
din celălalt capăt al lumii

arată cam la fel ca noi.

Iar acest lucru e atât un apel la acțiune,

cât și o sursă de speranță.

Vă mulțumesc.

(Aplauze)