Magia mașinii de spălat

Care a fost cea mai mare invenție a revoluției industriale? Hans Rosling susține că mașina de spălat. Cu noi grafice din Gapminder, Rosling ne arată magia care apare când creșterea economică și electricitatea transformă o zi plictisitoare de spălat rufe într-o zi intelectuală dedicată cititului.

Aveam doar patru ani

când am văzut-o pe mama
încărcând mașina de spălat

pentru prima dată în viața ei.

A fost o zi măreață pentru mama mea.

Mama și tata economisiseră
bani de mulți ani

pentru a putea cumpăra acea mașină.

Și în ziua în care
a fost folosită prima dată,

chiar și bunica a fost invitată
să vadă mașina.

Iar bunica a fost și mai încântată.

Întreaga ei viață a încălzit apa cu lemne,

și a spălat manual rufele
pentru șapte copii.

Iar acum urma să vadă
electricitatea făcând acea muncă.

Mama a deschis cu grijă ușa,

a încărcat rufele

în mașina de spălat,

astfel.

Și apoi, când a închis ușa,

bunica a spus: „Nu, nu, nu, nu.

Lasă-mă pe mine, lasă-mă pe mine
să apăs butonul.”

Și bunica a apăsat butonul,

și a spus: „Oh, fantastic.

Vreau să văd asta. Dați-mi un scaun.

Dați-mi un scaun. Vreau să văd.”

Și s-a așezat în fața mașinii,

și a urmărit întregul program de spălare.

Era fermecată.

Pentru bunica mea,

mașina de spălat era un miracol.

Azi, în Suedia și alte țări bogate,

oamenii folosesc

multe mașinării diferite.

Priviți, locuințele sunt pline
de mașinării,

nici nu le pot numi pe toate.

Și când vor să călătorească,

folosesc mașini zburătoare

care-i pot duce în destinații îndepărtate.

Și totuși, în lume,
există așa de mulți oameni

care încă încălzesc apa la foc,

și își gătesc hrana la foc.

Câteodată nici nu au suficientă hrană.

Ei trăiesc sub limita sărăciei.

Două miliarde de ființe din specia noastră

trăiesc cu mai puțin de doi dolari pe zi.

Iar aici cei mai bogați oameni,

acest miliard de oameni,

trăiesc peste ceea ce eu
numesc linia aerului,

fiindcă cheltuie peste 80 de dolari zilnic

pe ce consumă.

Dar asta e doar pentru unu,
două, trei miliarde de oameni,

și evident sunt șapte miliarde
de oameni în lume,

deci trebuie să mai fie unul, două,
trei, patru miliarde de oameni,

care trăiesc între linia
sărăciei și cea a aerului.

Ei au electricitate,

dar întrebarea e,
câți au mașini de spălat?

Am studiat datele pieței,

și am găsit că de fapt,

mașinile de spălat
au pătruns sub linia aerului,

și azi există un miliard de oameni în plus

care trăiesc peste linia de spălare.

(Râsete)

Ei consumă mai mult de 40 de dolari pe zi.

Deci total două miliarde
au acces la mașini de spălat.

Dar restul de cinci miliarde

cum spală?

Sau, ca să fim mai preciși,

cum spală majoritatea femeilor din lume?

Fiindcă spălatul rămâne
o muncă grea pentru femei.

Ele spală așa: cu mâna.

E o muncă manuală grea care consumă timp,

pe care trebuie s-o facă ore în șir,
în fiecare săptămână.

Și câteodată trebuie
să-și aducă apa de la distanță

ca să spele rufele acasă.

Sau trebuie să care rufele departe,
la o apă curgătoare.

Și ele vor o mașină de spălat.

Nu vor să-și petreacă
o așa mare parte a vieții

cu această muncă grea

cu o productivitate atât de redusă.

Nu e nimic diferit în dorinţa lor

faţă de ce-a dorit bunica mea.

Vedeți, acum două generaţii în Suedia

luau apă din râu,

încălzeau la foc şi spălau cu mâna.

Ele vor o maşină de spălat exact la fel.

Când predau studenţilor
conştienţi de problemele de mediu,

ei spun: „Nu poate avea toată lumea
automobile şi maşini de spălat."

Cum putem spune acestor femei

că ele nu va avea o maşină de spălat?

Apoi m-am întrebat studenţii,

i-am întrebat în ultimii doi ani:

„Câţi din voi nu folosiţi un automobil?”

Şi unii din ei au ridicat mândri mâna,

spunând: „Eu nu folosesc.”

Şi apoi am pus întrebarea
cu adevărat dificilă:

„Câţi din voi spală cu mâna
blugii şi aşternuturile?”

Nimeni nu a ridicat mâna.

Chiar şi cei mai pătrunși
de mișcarea ecologistă

folosesc maşini de spălat.

(Râsete)

Cum se poate că folosesc toți,
dar cred că alţii nu vor vrea și ei.

Ce-i așa special
la această mașină de spălat?

A trebuit să fac o analiză
a energiei utilizate în lume.

Iată rezultatul.

Vedeţi cei şapte miliarde
de oameni aici sus:

oamenii aerului,
oamenii cu maşină de spălat,

oamenii becului şi oamenii focului.

Un pătrățel ca acesta reprezintă

o unitate de energie de combustibil fosil:

petrol, cărbune sau gaze naturale.

Din acestea provine majoritatea
electricității şi energiei în lume.

Sunt consumate 12 unităţi
în întreaga lume,

iar cel mai bogat miliard
consumă şase din ele.

Jumătate din energie e consumată
de o șeptime din populaţia lumii.

Iar ce care au maşini de spălat,

dar nu și casa plină cu alte maşinării,

consumă două.

Acest grup consumă trei, câte una fiecare.

Şi ei au electricitate.

Iar cei de aici nu consumă nici măcar una.

Asta face în total 12 unităţi.

Dar problema principală a studenţilor

interesaţi de mediu, şi ei au dreptate,

este viitorul.

Care sunt tendinţele?
Dacă doar extrapolăm tendinţele,

fără o analiză profundă până în 2050,

sunt două lucruri care pot mări
consumul de energie.

Primul: creşterea populaţiei.

Al doilea: creşterea economică.

Creşterea populaţiei
va fi în principal printre cei săraci,

fiindcă au mortalitatea infantilă ridicată

şi o femeie are mulţi copii.

Şi astfel vor fi două miliarde în plus,

dar asta nu va schimba
prea mult consumul de energie.

Va avea loc însă creşterea economică.

Cei mai buni din economiile emergente,

eu îi numesc Noul Est,

vor sări peste linia aerului.

„Hopa sus!” vor spune.

Şi vor consuma la fel de multă
energie ca Vechiul Vest acum.

Iar aceşti oameni vor maşina de spălat.

V-am spus. Vor ajunge acolo.

Îşi vor dubla consumul de energie.

Şi sperăm că oamenii săraci
vor ajunge la lumina electrică.

Şi vor ajunge la familii cu doi copii,
fără oprirea creşterii populaţiei.

Dar consumul total de energie
va creşte la 22 unităţi.

Iar din aceste 22 de unităţi

cei mai bogaţi vor consuma
cea mai mare parte.

Deci ce-i de făcut?

Pentru că riscul,

probabilitatea mare
a schimbării climei e reală.

Este reală.

Desigur, trebuie să fie
mai eficienți cu energia.

Trebuie să-și schimbe
comportamentul cumva.

Și trebuie să înceapă să producă
energie din surse regenerabile,

Dar, până când vor avea același
consum pe cap de locuitor,

n-ar trebui să dea sfaturi altora

ce să facă și ce să nu facă.

(Aplauze)

Aici putem obține mai multă energie
regenerabilă per total.

Asta e ceea ce sperăm să se întâmple.

E o adevărată provocare în viitor.

Dar vă asigur că această femeie
dintr-un cartierul sărac din Rio

vrea o mașină de spălat.

Ea e foarte încântată
de ministerul energiei

care a furnizat electricitate la toți,

așa de fericită că a și votat pentru ea.

Iar ea, Dilma Rousseff, președinta aleasă

a uneia din cele mai mari
democrații din lume,

a ajuns președintă din ministru al energiei.

Dacă ai democrație,

oamenii vor vota pentru mașini de spălat.

Le adoră.

În ce constă magia lor?

Mama mi-a explicat magia cu această mașină

chiar din prima zi.

A spus: „Acum Hans, am încărcat rufele,

mașina face treaba.

Iar noi putem merge la bibliotecă.”

Fiindcă asta e magia:

încarci rufele,

și ce obții din mașină?

Obții cărți din mașini,

cărți pentru copii.

Așa a avut mama timp să-mi citească.

Îi plăcea mult. Am primit abecedarul.

Atunci mi-am început cariera de profesor,

când mama avea timp să-mi citească.

Și a avut cărți și pentru ea.

A putut studia engleza,

a învățat-o ca limbă străină.

Și a citit tare multe romane,

tot felul de romane diferite.

Și am iubit mult, mult de tot
această mașină.

Și spuneam mereu, eu și mama:

„Industrializare, mulțumim!

Oțelării, mulțumim!

Centrale electrice, mulțumim!

Și industrie chimică, mulțumim

că ne-ați dat timp să citim cărți!"

Vă mulțumesc frumos!

(Aplauze)