3 căi de a dezrădăcina o cultură a corupției

Corupția este o amenințare constantă în Kenya, spune antreprenorul social Wanjira Mathai, și pentru a o opri acolo (sau oriunde altundeva), trebuie să intervenim devreme. Urmând pașii mamei sale, activista politică și laureata premiului Nobel, Wangari Maathai, Mathai împărtășește trei strategii pentru a dezrădăcina o cultură a corupției prin educarea copiilor și tinerilor despre leadership, sens și integritate.

Ați fost vreodată jefuiți?

Sau vi s-a luat ceva de valoare

împotriva voinței voastre?

E revoltător.

Apar sentimente de ură, de răzbunare

și de neajutorare.

Așa se simte corupția.

Corupția e furt.

E corozivă,

ilegală,

e toxică

și te jefuiește.

Eu sunt din Kenya,

iar în Kenya
corupția îmbracă diferite forme.

Vreau să vă împărtășesc
povestea pădurii Karura.

Acesta e orașul meu natal, Nairobi.

Iubesc Nairobiul. E superb.

Dar e un oraș cu multe paradoxuri.

E în același timp superb

și dificil.

Dar în mijlocul acestui oraș superb

căruia eu îi zic acasă

este Pădurea Karura,

o oază de frumusețe verde care stârnește
invidia oricărui oraș din lume.

Aproape am pierdut Pădurea Karura
din cauza corupției.

Mama mea, Wangari Maathai, a auzit

că Pădurea Karura era în pericol.

Un șantier se construia
chiar în mijlocul pădurii.

Autoritățile furaseră pădurea.

Ei împărțiseră, vânduseră
și dăruiseră sute de parcele din Karura

prietenilor și acoliților lor.

În 1977,

mama mea a fondat Mișcarea Centurii Verzi

pentru a planta copaci în toată Kenya,

pentru a reface spațiile verzi

și pentru a proteja spațiile verzi
precum Pădurea Karura.

Așa că și-a adunat prietenii și aliații

și împreună au creat ce a a devenit

una din cele mai importante campanii
de plantare a copacilor din întreaga lume.

Astfel că nu a fost nicio surpriză

că atunci când a auzit
că Karura era amenințată,

ei au sărit imediat în ajutor.

S-au înfruntat cu poliția
și cu huliganii plătiți

pentru a opri furtul acestei păduri.

Dar din fericire,
susținerea lor a crescut,

preoțimea, politicienii,
elevii și publicul general,

toți au ieșit și au spus
nu corupției și lăcomiei.

Și în curând, acel sprijin
a fost prea puternic și intens

ca autoritățile să îl poată învinge.

Pădurea Karura a fost salvată.

În anii 2000, m-am alăturat mamei mele
în Mișcarea Centurii Verzi

și am observat creșterea activităților
militante ale mișcării,

expansiunea acestora înafara Kenyiei

și un consens în creștere
extrem de important

în jurul Premiului Nobel pentru Pace
din 2004 pe care l-a primit,

că mediul, democrația și pacea
sunt interconectate iremediabil între ele.

Am aflat că cu ce s-a confruntat
mama mea cu mulți ani în urmă,

încercând să protejeze Pădurea Karura,

nu era un incident izolat.

Corupția și lăcomia ce existau atunci

sunt în viață și bine și astăzi,

întâlnindu-se la politicienii lacomi
și funcționarii publici

dispuși să fure din visteria publică

pentru beneficiul lor.

Corupția se întâlnește la tot pasul.

Corupția e devastatoare
pentru orice economie, democrație

și pentru mediul înconjurător.

Ea îi lasă pe oameni
fără servicii sociale vitale

și diminuează valoare vieții.

Când tinerii sunt dispuși

să se alăture găștilor,

să-și brutalizeze comunitățile

pentru o taxă mică,

și femeile sunt violate
în drum spre muncă,

și când raportează asta,

vinovații își plătesc
ieșirea din închisoare,

și când fete tinere
trebuie să-și vândă trupul

ca să cumpere absorbante,

îți dai seama că societatea e defectă.

De curând Kenya a fost clasată

printre primele 10
cele mai corupte țări din lume.

Ce e și mai frustrant pentru mine
e că Kenya pierde

o treime din bugetul său național
din cauza corupției în fiecare an.

Asta înseamnă șase miliarde de dolari.

Asta e total inacceptabil.

Într-o țară unde eforturile anti-corupție
au fost greoaie și ignorate

și blocate,

avem nevoie de strategii complet noi
pentru a trata această corupție.

Nu ne putem plânge la nesfârșit.

Fie ne hotărâm că vom trăi cu ea,

fie vom schimba lucrurile.

Am și vești bune.

Oamenii nu se nasc corupți.

La un moment dat, aceste comportamente
sunt inoculate de cultura

ce promovează câștigul individual
în detrimentul progresului colectiv.

Așa că dacă vom dezrădăcina corupția,

trebuie să începem
înainte să prindă rădăcini.

Trebuie să intervenim devreme.

Nu știu multe despre țara voastră,

dar de unde vin eu,

tineretul ne va conduce în viitor.

În prezent în Kenya 80% din populație
are sub 35 de ani.

Dar, potrivit spuselor lor,
au puncte de vedere conflictuale.

48% din tinerii din Kenya
ne-au spus recent

că ar face orice ca să facă bani.

Alți 45% au spus

că corupția e un instrument
legitim de a face afaceri.

73%

spun că nu sunt dispuși
să rămână loiali propriilor principii

de teama răzbunărilor.

Ce am învățat de la mama mea

acum câțiva ani în urmă

a fost conceptul
„puterea unui singur om”,

că fiecare dintre noi putem fi
agenți ai schimbării,

că împreună suntem o forță,

și că împreună putem să schimbăm situația

și nicio problemă nu e prea mare.

Mama mea a înțeles asta atât de profund

încât asta se afla în centrul muncii sale.

Schimbarea culturilor cere răbdare,
persistență și devotament,

și e o muncă extrem
de înceată și profundă.

Însă dacă vrem să schimbăm o cultură,
trebuie începem să muncim pentru asta.

Și după moarte ei,
am înființat o fundație cu numele ei

care să facă exact asta,

dar să lucreze cu tineri și copii,

să înceapă să construiască caracter
și abilități de conducător,

pentru a inspira voință și integritate.

Dar lupta cu corupția e diferită
de a spune că corupția e rea.

Avem trei strategii pe care le implementăm

ce credem că pot fi reproduse
în orice comunitate școlară.

În primul rând trebuie să înțelegem
de ce se întâmplă asta:

de ce apare corupția?

Îi zicem pe nume: furt,

sau o albim cu alte cuvinte?

Când copiii înțeleg cum arată și cum e

lupta cu corupția,

cel mai probabil, când vor avea
o dilemă în viitorul lor,

vor acționa cum au fost învățați.

În al doilea rând, trebuie să predăm
caracterul în mod explicit.

Asta pare evident,

dar un copil care are
o mentalitate de creștere

și autocontrol,

e încrezător în sine.

Iar un copil care e încrezător în sine
e mai capabil să-și apere principiile.

În al treilea rând, trebuie să dezvoltăm
devreme leadershipul copiilor,

să le dăm oportunitatea să știe cum e

să demaște corupția când o întâlnesc,

cum e să reacționezi
și să contezi atunci când e nevoie

și să facă cea mai importantă conexiune

între suferința umană pe deoparte

și corupția, lăcomia
și egoismul pe de altă parte.

Trebuie să credem în capacitatea noastră

de a crea viitorul pe care ni-l dorim,

fiecare în propriul nostru fel.

Tineretul trebuie să creadă

că o realitate nouă e posibilă.

Corupția, schimbarea climatică,

prăbușirea ecosistemelor,
pierderea biodiversității,

toate aceste probleme cer
calități de lider.

Și cum spunea Baba Dioum din Senegal,

„În cele din urmă,

vom păstra

numai ce iubim,

și vom iubi

numai ce înțelegem

și vom înțelege

doar ce am fost învățați.”

Vă mulțumesc!

(Aplauze)