O propunere ingenioasă pentru a extinde protecția marină

Țările insulare și costiere trebuie să-și protejeze apele pentru a menține oceanele sănătoase. Dar adesea au datorii mari și nu pot prioritiza conservarea oceanelor în fața altor necesități. Mark Tercek și echipa lui de la The Nature Conservancy au găsit o formă de a soluționa ambele probleme deodată: restructurând datoria țării în schimbul unui acord cu guvernul pentru a proteja zonele de coastă. Aflați mai mult despre cum „Blue Bond for Conservation" funcționează, și cum puteți ajuta pentru a genera miliarde de dolari pentru oceane. Acest plan ambițios face parte din „The audacious project" (Proiectul îndrăzneț), o inițiativă TED pentru a inspira și finanța schimbarea globală. (Vocea: Ladan Wise)

Ah, oceanele lumii!

Sunt frumoase, însuflețitoare,
susținătoare de viață.

Mai sunt și, după cum probabil știți,
într-o oarecare măsură distruse.

În Seychelles, de exemplu,

activitățile umane și schimbarea climatică
au lăsat corali înălbiți.

Pescuitul excesiv a cauzat
ca stocurile de pește să scadă.

Biodiversitatea este în pericol.

Deci ce putem face?

Ei bine, o formă de protecție, desigur.

Natura e foarte rezistentă.

Când zonele marine
sunt protejate strategic,

ecosisteme întregi își pot reveni.

Însă a crea zone marine protejate
nu este ușor.

În primul rând, avem problema
identificării zonei de protecție.

Reciful de corali se suprapune
cu acea rută internațională de pescuit,

se intersectează cu incubatorul de pești.

Totul este interconectat.

Planurile de protecție marină
trebuie să țină cont

de impactul fiecărei zone
asupra celorlalte.

Apoi, există problema implicării tuturor.

Economia costieră se bazează adesea
pe pescuit și turism.

Dacă lumea crede
că nu își poate face treaba,

nu sunt șanse de a obține
susținerea locală de care e nevoie

pentru ca zona să aibă succes.

Zonele marine protejate trebuie
iarăși supravegheate.

Asta înseamna ca guvernul în sine
trebuie să fie foarte implicat în plan.

Vorbelele în vânt nu ajută.

În cele din urmă, conservarea
are nevoie de bani.

Mulți bani.

Guvernele statelor insulare
și-ar dori să-și protejeze apele,

dar adesea aceste țări
au o datorii mari

și nu își pot permite
să prioritizeze conservarea.

Dacă ne bazăm doar pe dolari filantropici
pentru a finanța protecția marină,

vom avea o mică zona marină
protejată aici,

și alta micuță aici.

Dar avem nevoie de zone marine protejate
mai repede,

ca să avem un efect de durată.

Deci cum arată mai exact o conservare
„inteligentă” a oceanului?

Cum obținem banii, sprijinul guvernamental
și planificarea atentă

care ține cont atât de economia locală,

cât și de ecosisteme complexe?

Vrem să vă împărtășim
o idee îndrăzneață

care vine de la
The Nature Conservatory (TNC).

Vrea să adreseze toate problemele
dintr-o lovitură.

Au realizat că datoria deținută
de insulă și statele costiere

este chiar ceea ce o să le permită
să-și atingă scopurile de conservare.

Ideea TNC-ului este
să restructureze datoria,

să genereze finanțele și voința politică

de a proteja recifurile,
mangrovele și pescăriile.

De exemplu, dacă v-ați refinanța casa

pentru a profita de o rată
a dobânzii mai bună,

poate v-ați folosi economiile
pentru a vă izola podul.

Este ceea ce Blue Bonds for Conservatation
face pentru țările costiere.

Refinanțează datoria,

apoi folosește economiile
pentru a crea zone marine protejate.

Bineînțeles, restructurarea datoriei
suverane e mai complicată de atât,

dar înțelegeți ideea de bază.

Dacă investitorii oferă 40 de milioane
de dolari acum,

ar putea genera până la 1.6 miliarde
pentru conservarea oceanului.

Și așa se fac lucrurile.

Primul pas: negocierea afacerii.

O națiune de coastă se angajează
să protejeze cel puțin 30% din oceane.

În schimb, TNC-ul aduce investitori,
fondatori publici

și organizații internaționale
de dezvoltare

pentru a restructura
o parte din datoria națiunii,

conducând la rate mai mici
și perioade de rambursare mai lungi.

Al doilea pas: crearea unui plan maritim.

Simultan, TNC-ul lucrează
cu cercetători marini,

lideri guvernamentali
și părți interesate locale

pentru a crea un plan detaliat
de conservare

care integrează nevoile oceanului
cu nevoile oamenilor.

Al treilea pas: activarea longevității.

TNC stabilește o administrare independentă
unui fond de încredere pentru conservare.

Economiile pentru restructurarea datoriei
merg acolo

pentru a susține noi zone protejate.

Fondul de încredere face guvernul
responsabil de obligațiile sale,

asigurându-se că Blue Bonds finanțează
eforturi de protecție reale.

Ar putea funcționa acest plan?

Deja a făcut-o!

În 2016, TNC-ul o ajutat la crearea
planului de conservare din Seychelles.

TNC a restructurat 22 de milioane
de dolari din datoria guvernului.

În schimb, guvernul a fost de acord
să protejeze 30% din zonele marine.

Astăzi, Seychelles este pe drumul cel bun

pentru a proteja
400.000 kilometri pătrați de ocean.

Este o zonă aproximativ mărimea Germaniei.

Seychelles protejează recifuri de coral,

își umple pescăriile,

își îmbunătățește rezistența
față de schimbarea climatică.

În același timp,
își împuternicește economia.

Acest succes face ca alte guverne
să devină interesate.

Mulți vor să fie parte din acest proiect.

E o oportunitate de a duce inițiativa
la următorul nivel.

Și repede.

TNC-ul a identificat încă 20 de națiuni
unde acest plan ar fi posibil.

Dar pentru a-l executa,
au nevoie de capitalul inițial.

Pentru a forma echipe naționale
ce pot dezvolta planuri de conservare,

lucra cu părțile interesate,
și restructura afaceri.

Dacă primesc susținerea de care au nevoie
în următorii cinci ani,

ar putea proteja patru milioane de
kilometri pătrați de ocean

Asta e de 10 ori Germania.

Asta ar crește numărul de zone protejate

în toate oceanele din lume

cu un incredibil 15%.

Ar permite barierelor de corali
din toată lumea să se refacă

și să adăpostească nenumărate specii.

Asta ar fi cu adevărat incredibil.

Și asta chiar e doar începutul.

Pentru că nu sunt doar 20 de țări în lume.

unde acest fel de conversie
a datoriilor ar funcționa.

Sunt cel puțin 100.

Cu acestă propunere, toată lumea câștigă.

Guverne, cetățeni locali, fondatori

și cel mai important, oceanele noastre.

Deci de fapt, toți câștigăm.

Oh, oceanele lumii!

[Proiectul îndrăzneț]