Pasiune pentru compasiune

Cu ajutorul cartei pentru compasiune, Karen Armstrong provoacă lumea să aducă Regula de Aur în centrul vieților noastre. Află mai multe despre cum viziunea sa l-a inspirat pe Greg Fischer, primarul orașului Lousville, Kentucky, să conducă orașul în noi și fascinante direcții.

Ca rezultat al studiilor mele,
am descoperit ceva comun:

că esența religiilor e compasiunea.

Că fiecare religie mare a lumii:

iudaism, islam, creștinism,
hinduism, budism și confucianism,

toate se concentrează pe „regula de aur”:

tratează-i pe ceilalți la fel
cum ai vrea tu să fii tratat.

Dorința mea e ca împreună
cu un grup de activiști

să scriem o cartă, o scurtă declarație

care să reamintească lumii
că despre asta e vorba în religii.

[Povești mărețe în parteneriat cu TED]

Narator: Au avut o idee mare
cu care să schimbe lumea.

Dar nu ar fi reușit singuri.

(Voci suprapuse) Deci, dorința mea...
Dorința mea...

Și acum, asta e dorința mea.

[Deschizători de drumuri]

[Idei în acțiune]

(Țipete, pocnituri)

KA: Națiunile noastre par
că se dezintegrează pe zi ce trece.

Iar asta ar trebui să ne facă
să ne simțim inconfortabil.

Avem probleme imense în orașele noastre.

Probleme de inegalitate,
cruzime și violență.

Deci, ce putem face?

Ce putem face ca să schimbăm lucrurile?

Fiecare oraș ar trebui
să fie plin de compasiune.

Și oamenii mă întreabă
cum ar trebui să arate un astfel de oraș?

Și le răspund:

„Un oraș plin de compasiune
ar trebui să fie un oraș incomod.”

Unul dintre ele e Louisville, Kentucky,
unde primarul Greg Fischer

a candidat cu această idee de compasiune.

[Greg Fischer,
primarul orașului Louisville, KY]

Greg Fischer: Când am anunțat
compasiunea ca valoare a orașului,

a avut parte de multă atenție.

Orașul e o platformă în care potențialul
uman se poate dezvolta.

Compasiunea face oamenii mai puternici
și orașul mai puternic.

KA: Nu se pot autointitula
oraș plin de compasiune,

doar dacă au un plan de acțiune concret.

GF: Întrebarea e cum trezești
la viață compasiunea?

Cum schimbi cultura orașului tău?

Cum ar fi dacă ai porni
cu începutul vieții unui copil?

(Ceas ce ticăie)

Mă numesc Megan Clem Mattingly.

Sunt profesor în cadrul
„Proiectul școlar pentru compasiune”.

Compasiunea e o abilitate
ce poate fi învățată.

Bine, văd mulți prieteni ce par pregătiți.

Fiecare oră din acest proiect
începe prin a ne liniști și concentra.

Apoi avem câteva exerciții
principale pe care le facem,

fie că vorbim despre conștientizarea
sau despre empatie.

Începem de la zero,

construim fundația pentru elevii
noștri de peste cinci ani,

pentru a fi cetățeni
mai plini de compasiune.

Copil: Lasă-mă!
MCM: Jeremy.

Uită-te la doamna Madeleine, Jeremy.

Jeremiah: Pleacă, bazează-te pe mine.

MCM: Jeremiah, vom încerca
mai mult să ne controlăm.

Jeremiah: Acesta e al doilea motiv
pentru care îmi urăsc viața.

MCM: Jeremiah, vino aici,
vreau să îmi spui ce s-a întâmplat.

Furie sau frustrare, ce ai simțit?

Furie, îmi dau seama. Privește-ți mâinile.

Înainte să vorbim despre asta,
poți să te liniștești?

Nu? E greu?

Poți să îmi arăți palmele?

Privește.

Poți să dai drumu la asta?

Uită-te la fața ta, văd un zâmbet.

Încerci din răsputeri
să ții de furia aceea.

Văd în fiecare zi schimbările
ce au loc la elevii mei.

Și am toată speranța din lume

că acest proiect va schimba educația.

GF: Definim compasiunea ca respect
pentru fiecare din cetățenii noștri,

astfel încât potențialul lor
să poată înflori.

(Mai multe voci) Dă-mi puterea
să accept lucrurile ce nu le pot schimba,

curajul să schimb lucrurile
pe care le pot schimba

și înțelepciunea de a face diferența,
doar astăzi.

Revin-o, funcționează.

GF: Hotelul Louisville e un exemplu
de cum să gândești un întreg sistem

de ajutorarea a unei persoane în nevoie.

E un adăpost pentru femei
și familiile lor,

dar și hotel.

Cynthia Brown: Hotelul Louisville nu e
doar un centru de dezintoxicare,

ci oferă și locuri de muncă.

Noi administrăm hotelul,
facem toate muncile de aici.

Fiecare slujbă e potrivită
cu abilitățile individuale ale fiecăruia.

Ne dă o responsabilitate,

deoarece putem pune această
slujbă în CV când plecăm de aici.

Cred că compasiunea provine
de la fetele de la dezintoxicare

deoarece depindem una de alta enorm.

Avem nevoie una de alta.

(Voci suprapuse)

Dacă nu aș fi fost în Hotelul Louisville,
aș fi fost în închisoare.

Mi s-a oferit o șansă.

Și vreau să trăiesc,
vreau să îmi trăiesc viața.

[Amintește-ți: Poți face asta.
Ești un om bun.]

GF: Ne face pe toți să spunem:
acesta e orașul nostru

și așa aspirăm să devenim.

Și vrem, dacă putem,
să ajutăm și alte orașe

și să mergem spre noi culmi.

E un efect în cascadă;
nu suntem perfecți ca oraș,

dar lucrăm să devenim
mai buni în fiecare zi.

KA: Acesta e un oraș ce face
lucruri mărețe din compasiune.

Orașele și primarii
vor juca un rol important

ca lideri ai viitorului.

Aș vrea să văd o mie de orașe pline
de compasiune în următorul deceniu

care să reamintească restului lumii
care e datoria noastră.

Întotdeauna tratează-i pe ceilalți la fel
cum ai vrea tu să fii tratat.

[Distribuie și semnează
Carta Compasiunii]

[CharterForCompassion.org]