Cum a ajutat-o doliul pe o artistă să găsească frumusețea în imperfecțiune
-
0:01 - 0:02Sunt pictoriță.
-
0:02 - 0:05Pictez tablouri figurative la scară largă,
-
0:05 - 0:06adică pictez oameni
-
0:07 - 0:08așa.
-
0:09 - 0:12Dar sunt aici în seara asta să vă spun
despre ceva personal -
0:12 - 0:14care mi-a schimbat munca și perspectiva.
-
0:16 - 0:17Este ceva prin care trecem cu toții
-
0:17 - 0:21și sper ca experiența mea
să fie de ajutor cuiva. -
0:23 - 0:26Ca să vă spun câte ceva despre mine,
am fost cea mai mică dintre opt frați. -
0:26 - 0:28Da, opt copii în familia mea.
-
0:28 - 0:31Am șase frați mai mari și o soră.
-
0:31 - 0:33Ca să înțelegeți cum e,
-
0:34 - 0:36când familia mea mergea în vacanță,
-
0:36 - 0:37aveam un autobuz.
-
0:37 - 0:39(Râsete)
-
0:41 - 0:44Super-mama mea ne ducea în tot orașul
-
0:44 - 0:46la diferite activități extra-școlare,
-
0:46 - 0:48nu cu autobuzul.
-
0:49 - 0:51Aveam și o mașină normală.
-
0:52 - 0:54Ea mă ducea la cursurile de artă,
-
0:54 - 0:55și nu doar la unul, două.
-
0:55 - 1:01Mă ducea la toate cursurile existente
de când aveam 8 ani până la 16 ani, -
1:01 - 1:02pentru că doar asta voiam să fac.
-
1:03 - 1:05Chiar a participat la un curs cu mine
în New York. -
1:06 - 1:10Fiind cea mai mică din 8 copii, am învățat
câteva tehnici de supraviețuire. -
1:10 - 1:11Regula numărul 1:
-
1:11 - 1:14nu iți lăsa fratele mai mare
să te vadă făcând ceva stupid. -
1:16 - 1:18Așadar am învățat
să fiu liniștită și ordonată, -
1:18 - 1:21să urmez regulile cu grijă
și să stau la rând. -
1:22 - 1:25Dar când pictam, eu făceam regulile.
-
1:25 - 1:26Aceea era lumea mea personală.
-
1:28 - 1:30La vârsta de 14 ani,
știam că îmi doream să fiu artistă. -
1:32 - 1:35Planul meu măreț era să fiu ospătăriță
ca să îmi întrețin pictatul. -
1:36 - 1:38Așadar, mi-am perfecționat talentul.
-
1:38 - 1:40Am absolvit și am obținut
o diplomă în arte, -
1:40 - 1:44și la prima mea expoziție solo,
fratele meu m-a întrebat: -
1:44 - 1:47„Ce înseamnă toate aceste puncte roșii
de lângă tablouri?” -
1:47 - 1:49Nimeni nu a fost mai surprins decât mine.
-
1:50 - 1:52Punctele roșii însemnau
că tablourile erau vândute -
1:52 - 1:54și că eu puteam să-mi plătesc chiria
-
1:54 - 1:55cu banii din pictură.
-
1:56 - 1:59Apartamentul meu avea patru prize,
-
1:59 - 2:03nu puteam folosi cuptorul cu microunde
și prăjitorul în același timp, -
2:03 - 2:05dar totuși, îmi puteam plăti chiria.
-
2:05 - 2:07Și eram foarte fericită.
-
2:08 - 2:10Acesta este un tablou de pe vremea aceea.
-
2:11 - 2:14Aveam nevoie să fie
cât de realist posibil. -
2:14 - 2:16Trebuia să fie specific și credibil.
-
2:17 - 2:22Aici era locul unde eram izolată
și dețineam controlul. -
2:24 - 2:27Începând de atunci, am făcut o carieră
din a picta oameni în apă. -
2:27 - 2:31Băile și dușurile
erau mediul închis perfect. -
2:31 - 2:33Era intim și privat,
-
2:33 - 2:37și apa a fost provocarea complicată
ce m-a ținut ocupată un deceniu. -
2:37 - 2:40Am făcut aproape
200 de tablouri de genul ăsta, -
2:40 - 2:42unele înalte, între 2 și 2,5 metri,
-
2:42 - 2:44cum e acesta.
-
2:44 - 2:49Pentru acest tablou, am amestecat făină
în apa din cadă, să pară noros -
2:49 - 2:52și am întins ulei de gătit pe suprafață,
-
2:52 - 2:53apoi am băgat o fată în ea,
-
2:53 - 2:55și când am aprins lumina,
-
2:55 - 2:58era atât de frumoasă
că abia așteptam să o pictez. -
2:58 - 3:02Am fost condusă
de această curiozitate impulsivă, -
3:03 - 3:04căutând mereu ceva nou să adaug:
-
3:05 - 3:06vinilin, aburi, sticlă.
-
3:07 - 3:11Odată mi-am pus toată vaselina
în cap și în păr -
3:11 - 3:13doar ca să văd cum ar arăta.
-
3:13 - 3:14Să nu faceți asta.
-
3:14 - 3:16(Râsete)
-
3:18 - 3:20Așadar, îmi mergea bine.
-
3:20 - 3:21Îmi găseam calea.
-
3:22 - 3:24Eram dornică și motivată
-
3:24 - 3:25și înconjurată de artiști,
-
3:26 - 3:28mergeam mereu
la vernisaje și evenimente. -
3:28 - 3:31Aveam parte de succes și recunoaștere
-
3:31 - 3:35și m-am mutat într-un apartament
cu mai mult de patru prize. -
3:36 - 3:38Stăteam până târziu cu mama
-
3:38 - 3:41discutând despre ultimele noastre idei
și inspirându-ne una pe alta. -
3:41 - 3:43Ea făcea ceramică frumoasă.
-
3:45 - 3:47Am un prieten pe nume Bo
care a făcut acest tablou -
3:47 - 3:50cu mine și soția lui dansând lângă ocean
-
3:50 - 3:52pe care l-a numit „Anii neapăsători”.
-
3:52 - 3:55L-am întrebat ce însemna, și mi-a zis:
-
3:55 - 3:58„Păi, e atunci când ajungi la maturitate
și nu mai ești copil, -
3:59 - 4:02dar încă nu ai umerii apăsați
de responsabilitățile vieții.” -
4:03 - 4:05Asta era. Erau anii ușori.
-
4:07 - 4:09Pe data de 8 octombrie 2011,
-
4:09 - 4:11anii mei neapăsători au luat sfârșit.
-
4:11 - 4:13Mama a fost diagnosticată
cu cancer pulmonar. -
4:15 - 4:18Se răspândise în oasele și în creierul ei.
-
4:19 - 4:21Când mi-a spus asta, am căzut în genunchi.
-
4:21 - 4:22Mi-am pierdut controlul.
-
4:24 - 4:26Când mi-am revenit și m-am uitat la ea,
-
4:26 - 4:28am realizat că nu e vorba de mine.
-
4:28 - 4:30Era vorba despre cum pot să o ajut pe ea.
-
4:31 - 4:32Tatăl meu este medic,
-
4:32 - 4:36astfel, am avut un avantaj grozav
că a supravegheat starea ei, -
4:36 - 4:38a făcut o treabă grozavă
având grijă de ea. -
4:39 - 4:41Eu, la rându-mi, am vrut
să fac tot posibilul ca s-o ajut -
4:42 - 4:44deci am vrut să încerc totul.
-
4:44 - 4:45Cu toții am încercat asta.
-
4:46 - 4:48Am cercetat medicina alternativă,
-
4:48 - 4:51diete, sucuri, acupunctură.
-
4:52 - 4:53În final, am întrebat-o:
-
4:53 - 4:55„Asta îți dorești să fac?”
-
4:55 - 4:57Mi-a răspuns: „Nu.”
-
4:57 - 5:00A spus: „Liniștește-te.
Voi avea nevoie de tine mai târziu.” -
5:04 - 5:06Știa ce se întâmplă,
-
5:06 - 5:07și mai știa ceea ce doctorii
-
5:07 - 5:10și experții și internetul nu știau:
-
5:10 - 5:12cum anume voia să treacă prin asta.
-
5:13 - 5:14Trebuia doar să o întreb.
-
5:16 - 5:18Am realizat că dacă încercam
să repar problema -
5:18 - 5:19aș pierde esența.
-
5:20 - 5:22Am început să petrec timpul cu ea,
-
5:22 - 5:24orice a însemnat asta
și orice situație s-a ivit, -
5:25 - 5:27pur și simplu, am ascultat-o.
-
5:28 - 5:32Dacă la început m-am opus,
acum m-am predat, -
5:33 - 5:35am renunțat să controlez
incontrolabilul -
5:36 - 5:38și efectiv am fost acolo pentru ea.
-
5:40 - 5:41Timpul a încetinit,
-
5:42 - 5:43iar data era irelevantă
-
5:45 - 5:47Am dezvoltat o rutină.
-
5:47 - 5:51Devreme în fiecare dimineață,
mă strecuram în patul ei și dormeam cu ea. -
5:51 - 5:53Fratele meu venea la micul dejun
-
5:53 - 5:55și eram foarte bucuroase
să-i auzim mașina venind. -
5:56 - 5:58O ajutam să se ridice din pat,
o prindeam de ambele mâini -
5:59 - 6:02și o sprijineam astfel
să meargă până în bucătărie. -
6:02 - 6:04Avea o cană uriașă făcută chiar de ea
-
6:05 - 6:08din care îi plăcea să-și soarbă cafeaua,
-
6:08 - 6:10iar micul dejun preferat
era pâinea irlandeză. -
6:11 - 6:13După care urma dușul,
-
6:13 - 6:14rutină pe care o adora.
-
6:14 - 6:16Iubea apa călduță,
-
6:16 - 6:18o făceam să fie
cât se poate de potrivită, -
6:19 - 6:21asemenea unei băi termale.
-
6:21 - 6:23Sora mea mă ajuta uneori.
-
6:23 - 6:25Îi pregăteam prosoape călduțe
-
6:25 - 6:28și papuci gata imediat de încălțat
-
6:28 - 6:30așa încât să nu-i fie frig nicio secundă.
-
6:31 - 6:33Îi uscam părul cu uscătorul.
-
6:33 - 6:36Fratele meu venea seara
și aducea copilașii cu el, -
6:36 - 6:38și era cel mai fericit moment
al zilei pentru ea. -
6:39 - 6:42După un timp, a fost nevoie
de un scaun cu rotile, -
6:42 - 6:43nu prea mai voia să mănânce,
-
6:44 - 6:49își sorbea cafeaua din cănuța cea mai mică
pe care am găsit-o. -
6:51 - 6:53Nu mai reușeam s-o ajut de una singură,
-
6:53 - 6:55am angajat o asistentă
să mă ajute cu îmbăiatul. -
6:56 - 6:59Aceste simple activități zilnice
-
6:59 - 7:02au devenit ritualul nostru sacru,
-
7:02 - 7:04le repetam în fiecare zi
-
7:04 - 7:06pe măsură ce cancerul
se extindea. -
7:06 - 7:07A fost umilitor și dureros,
-
7:08 - 7:10dar eu îmi doream să fiu acolo s-o ajut.
-
7:12 - 7:14Am numit acea perioadă
„frumosul îngrozitor”. -
7:16 - 7:19A decedat la data de 26 octombrie, 2012.
-
7:20 - 7:23la un an și trei săptămâni
după stabilirea diagnosticului. -
7:25 - 7:26A plecat definitiv.
-
7:30 - 7:32Frații mei, sora mea, tatăl meu și cu mine
-
7:32 - 7:35ne-am adunat să ne sprijinim reciproc.
-
7:36 - 7:37Era de parcă toată familia,
-
7:38 - 7:40toate rolurile noastre ar fi dispărut,
-
7:40 - 7:43acum ne aflam cu toții
împreună într-un mare necunoscut, -
7:43 - 7:45cu toții simțeam același lucru
-
7:45 - 7:46și ne îngrijeam unii de alții.
-
7:48 - 7:49Le sunt atât de recunoscătoare!
-
7:53 - 7:56Fiind o persoană care își petrece
timpul singură într-un atelier, -
7:57 - 7:59nu aveam idee că acest fel de conexiune
-
8:00 - 8:03poate fi atât de importantă,
atât de vindecătoare. -
8:03 - 8:06Acesta era cel mai important lucru.
-
8:06 - 8:08Era ceea ce-mi dorisem mereu.
-
8:09 - 8:13După înmormântare, a sosit timpul
să mă reîntorc în atelier. -
8:16 - 8:18Mi-am pus lucrurile în mașină
și am condus spre Brooklyn, -
8:18 - 8:22pictatul a fost ceea ce am făcut
toată viața și asta voiam și acum. -
8:22 - 8:25Să vă arăt ce s-a întâmplat.
-
8:27 - 8:31Era ca o eliberare
a tot ceea ce se desfășura în mine. -
8:34 - 8:38Acel loc sigur
pe care mi l-am creat cu atâta grijă, -
8:39 - 8:42pe care mi-l creasem
în toate picturile de până atunci, -
8:42 - 8:43a devenit un mit.
-
8:43 - 8:44Nu mai funcționa.
-
8:45 - 8:48M-am speriat,
pentru că nu mai voiam să pictez. -
8:51 - 8:53Am mers în pădure.
-
8:53 - 8:56Mă gândeam să încerc așa,
să ies în natură. -
8:56 - 8:59Mi-am luat și acuarelele
și deși nu eram o pictoriță de peisaje, -
9:00 - 9:03dar de fapt,
nu mai eram deloc o pictoriță, -
9:03 - 9:05deci nu aveam niciun atașament,
nicio perspectivă, -
9:05 - 9:08fapt care îmi permitea să fiu
liberă și cutezătoare. -
9:08 - 9:10Am lăsat una dintre picturile umede afară
-
9:10 - 9:12pe toată durata nopții
-
9:13 - 9:15lângă un felinar un pădure.
-
9:16 - 9:19Dimineața am găsit-o plină de insecte.
-
9:20 - 9:23Dar nu-mi păsa. N-avea importanță.
N-avea nicio importanță. -
9:23 - 9:26Am dus toate picturile
înapoi în atelier, -
9:26 - 9:28le-am răzuit și le-am sculptat,
-
9:28 - 9:31am turnat un strat subțire de vopsea
peste ele, -
9:31 - 9:33am turnat mai multă vopsea
pe deasupra, le-am desenat -
9:33 - 9:35nu aveam niciun plan,
-
9:35 - 9:37urmăream doar ce se întâmplă.
-
9:39 - 9:41Asta e o pictură cu toate insectele în ea.
-
9:42 - 9:44Nu încercam să reprezint un spațiu real,
-
9:44 - 9:47ce mă fascina erau haosul
și imperfecțiunea -
9:49 - 9:51și ceva m-a mișcat în interior.
-
9:52 - 9:53Am devenit iar curioasă.
-
9:54 - 9:56Asta e o altă pictură realizată în pădure.
-
9:58 - 10:00A fost o situație contradictorie.
-
10:00 - 10:03Nu mai reușeam să controlez
pictura ca înainte. -
10:03 - 10:06Totul era despre implicare și sugestie,
-
10:06 - 10:09și nu despre explicație și descriere.
-
10:10 - 10:13Acea suprafață imperfectă,
haotică, turbulentă -
10:14 - 10:17aceea transmitea povestea.
-
10:18 - 10:22Am început să fiu la fel de curioasă
ca și atunci când eram studentă. -
10:22 - 10:25Următorul lucru era că mi-am dorit
să adaug persoane în aceste picturi -
10:26 - 10:28și îmi plăcea acest nou mediu,
-
10:28 - 10:30am vrut ca personajele și mediul
să se identifice. -
10:34 - 10:36Când mi-a venit ideea cum să fac asta,
-
10:36 - 10:38am început să amețesc,
-
10:39 - 10:41probabil din cauza adrenalinei,
-
10:42 - 10:44asta pentru mine
e un semn cu adevărat bun. -
10:45 - 10:47Vreau să vă arăt
la ce lucrez de atunci. -
10:48 - 10:51E ceva ce nu am arătat încă la nimeni,
e un fel de previzualizare -
10:52 - 10:53a muncii mele,
-
10:53 - 10:54ceea ce am făcut până acum.
-
10:56 - 10:57Spațiu larg
-
10:59 - 11:01în loc de băile izolate.
-
11:01 - 11:04Mă îndrept spre afară,
spre exterior, în loc de interior. -
11:05 - 11:08Relaxarea controlului,
-
11:08 - 11:09savurarea imperfecțiunii,
-
11:10 - 11:12permiterea...
-
11:12 - 11:13permiterea imperfecțiunii.
-
11:16 - 11:17Și în acea imperfecțiune
-
11:17 - 11:19putem găsi vulnerabilitate.
-
11:19 - 11:23Am simțit cea mai adâncă intenție a mea,
ceea ce contează cel mai mult pentru mine, -
11:26 - 11:28acea conexiune umană
-
11:28 - 11:31care poate avea loc într-un spațiu
care nu poate fi controlat. -
11:34 - 11:37Vreau să fac picturi despre asta.
-
11:38 - 11:40Asta e ceea ce am învățat.
-
11:41 - 11:43Cu toții vom suferi pierderi mari,
-
11:45 - 11:47poate un loc de muncă sau o carieră,
-
11:47 - 11:49o relație, o iubire, tinerețea noastră.
-
11:52 - 11:54Ne vom pierde sănătatea,
-
11:54 - 11:56oamenii pe care-i iubim.
-
11:56 - 11:59Aceste pierderi
sunt în afara controlului nostru. -
11:59 - 12:01Sunt impredictibile
-
12:01 - 12:02și ne îngenunchează.
-
12:04 - 12:05Vă spun: dați-le voie.
-
12:07 - 12:09Cădeți în genunchi. Fiți umili.
-
12:11 - 12:13Să nu încercați să schimbați lucrurile
-
12:13 - 12:15sau să le vreți diferite.
-
12:15 - 12:17Așa trebuie să fie.
-
12:19 - 12:21Apoi vine un spațiu gol,
-
12:21 - 12:23iar în acel spațiu
simțiți-vă vulnerabilitatea, -
12:24 - 12:26ceea ce contează cel mai mult
pentru voi, -
12:26 - 12:27cele mai adânci intenții.
-
12:29 - 12:30Fiți curioși să vă conectați
-
12:32 - 12:34la ceea ce și la cine e cu adevărat aici,
-
12:35 - 12:38conștient și în viață.
-
12:38 - 12:40E ceea ce vrem cu toții.
-
12:41 - 12:43Să profităm de ocazie
ca să găsim ceva frumos -
12:45 - 12:48în necunoscut, în impredictibil,
-
12:49 - 12:51și chiar în îngrozitor.
-
12:51 - 12:52Vă mulțumesc!
-
12:53 - 12:54(Aplauze)
- Title:
- Cum a ajutat-o doliul pe o artistă să găsească frumusețea în imperfecțiune
- Speaker:
- Alyssa Monks
- Description:
-
Pictorița Alyssa Monks găsește frumusețe și inspirație în necunoscut, în impredictibil și chiar în oribil. Într-un discurs poetic și intim, ea descrie interacțiunea vieții, a picturii și tablourilor prin dezvoltarea sa ca artist și ca ființă umană.
- Video Language:
- English
- Team:
- closed TED
- Project:
- TEDTalks
- Duration:
- 13:08
Bianca-Ioanidia Mirea approved Romanian subtitles for How loss helped one artist find beauty in imperfection | ||
Bianca-Ioanidia Mirea edited Romanian subtitles for How loss helped one artist find beauty in imperfection | ||
Mihaida Meila accepted Romanian subtitles for How loss helped one artist find beauty in imperfection | ||
Mihaida Meila edited Romanian subtitles for How loss helped one artist find beauty in imperfection | ||
Mihaida Meila edited Romanian subtitles for How loss helped one artist find beauty in imperfection | ||
Mihaida Meila edited Romanian subtitles for How loss helped one artist find beauty in imperfection | ||
Mihaida Meila edited Romanian subtitles for How loss helped one artist find beauty in imperfection | ||
Simona Pop edited Romanian subtitles for How loss helped one artist find beauty in imperfection |