Return to Video

Ce nu știm despre copiii musulmani din Europa

  • 0:01 - 0:05
    Când eram copil,
    știam că am superputeri.
  • 0:07 - 0:08
    Exact.
  • 0:08 - 0:09
    (Râsete)
  • 0:09 - 0:13
    Credeam că sunt absolut senzațională
    pentru că pot înțelege
  • 0:13 - 0:15
    sentimentele oamenilor creoli,
  • 0:15 - 0:19
    ca bunicul meu,
    un musulman conservator.
  • 0:19 - 0:24
    Și de asemenea, îmi puteam înțelege
    mama afgană, tatăl pakistanez,
  • 0:24 - 0:28
    nu atât de religios, dar calm,
    destul de liberal.
  • 0:28 - 0:30
    Desigur, puteam înțelege
  • 0:30 - 0:33
    sentimentele oamenilor albi.
  • 0:33 - 0:34
    Norvegienii albi din țara mea.
  • 0:35 - 0:38
    Știți, albi, creoli, tot una...
  • 0:38 - 0:40
    îi iubeam pe toți.
  • 0:40 - 0:41
    Îi înțelegeam pe toți,
  • 0:41 - 0:44
    chiar dacă ei nu îi înțelegeau
    mereu pe alții,
  • 0:44 - 0:45
    ei erau toți oamenii mei.
  • 0:46 - 0:49
    Tatăl meu, însă, era foarte îngrijorat.
  • 0:49 - 0:52
    Tot spunea că și cu cea mai aleasă educație,
  • 0:52 - 0:55
    nu voi primi un tratament corect.
  • 0:55 - 0:59
    Tot voi înfrunta discriminarea, zicea el.
  • 0:59 - 1:01
    Și că singura modalitate
    de a fi acceptată de albi
  • 1:01 - 1:04
    era să devin faimoasă.
  • 1:04 - 1:08
    Și a avut această conversație
    cu mine când aveam șapte ani.
  • 1:08 - 1:11
    La vremea aceea mi-a zis:
  • 1:11 - 1:15
    „Uite, trebuie să fie sportul sau muzica.”
  • 1:15 - 1:19
    Din fericire, nu știa nimic despre sport,
    deci a fost muzica.
  • 1:19 - 1:24
    Când aveam șapte ani,
    mi-a luat toate jucăriile, toate păpușile,
  • 1:24 - 1:25
    și le-a aruncat.
  • 1:26 - 1:30
    În schimb, mi-a dat o claviatură
    Casio stricată și...
  • 1:30 - 1:31
    (Râsete)
  • 1:31 - 1:33
    Da. Și lecții de cântat.
  • 1:33 - 1:38
    M-a forțat, practic,
    să exersez ore în șir zilnic.
  • 1:38 - 1:42
    Rapid, m-a făcut să cânt
    pentru audiențe din ce în ce mai mari
  • 1:42 - 1:46
    și, în mod bizar, aproape am ajuns
    un copil faimos
  • 1:46 - 1:48
    pentru multiculturalismul norvegian.
  • 1:49 - 1:50
    Mă simțeam foarte mândră, evident,
  • 1:51 - 1:53
    pentru că până și ziarele
    din acele momente
  • 1:53 - 1:56
    începuseră să scrie lucruri bune
    despre oamenii creoli,
  • 1:56 - 2:00
    deci puteam simți
    că superputerea mea creștea.
  • 2:01 - 2:04
    Când aveam 12 ani,
    mergând de acasă la școală,
  • 2:04 - 2:05
    am făcut un mic ocol
  • 2:05 - 2:09
    pentru că voiam să-mi cumpăr dulciurile
    preferate numite „picioare sărate”.
  • 2:09 - 2:11
    Știu că sună groaznic,
  • 2:12 - 2:13
    dar le adoram.
  • 2:13 - 2:18
    Erau niște jeleuri mici de lemn dulce
    sărate în formă de picioare.
  • 2:18 - 2:23
    Și acum, că am zis-o cu voce tare,
    realizez ce groaznic sună,
  • 2:24 - 2:27
    dar oricum, le adoram.
  • 2:27 - 2:29
    În drumul meu spre magazin
  • 2:29 - 2:33
    era un băiat alb mare în ușă,
    blocându-mi calea.
  • 2:33 - 2:39
    Am încercat să îl înconjor,
    dar el m-a oprit
  • 2:39 - 2:41
    și se holba la mine,
  • 2:42 - 2:44
    și mi-a scuipat în față și a zis:
  • 2:44 - 2:45
    „Pleacă din fața mea,
  • 2:45 - 2:49
    cățea neagră, cățea pakistaneză,
  • 2:49 - 2:51
    întoarce-te acasă de unde ai venit.”
  • 2:52 - 2:55
    Am fost terifiată.
  • 2:55 - 2:56
    Mă uitam la el.
  • 2:56 - 2:59
    Îmi era prea frică să îmi șterg
    scuipatul de pe față,
  • 3:00 - 3:02
    chiar dacă mi se combina cu lacrimile.
  • 3:02 - 3:06
    Îmi amintesc că mă uitam în jur,
    sperând ca în câteva secunde
  • 3:06 - 3:09
    un adult să vină să îl oprească
    pe acel băiat.
  • 3:09 - 3:14
    În schimb, oamenii treceau grăbit
    pe lângă mine, prefăcându-se că nu mă văd.
  • 3:14 - 3:18
    Eram foarte confuză pentru că mă gândeam:
  • 3:19 - 3:22
    „Oamenii mei albi, haideți!
    Unde sunt? Ce se întâmplă?
  • 3:22 - 3:24
    Cum de nu vin să mă salveze?”
  • 3:25 - 3:27
    Nu e necesar să spun
    că nu am cumpărat dulciurile.
  • 3:27 - 3:29
    Am alergat acasă
    cât de repede am putut.
  • 3:30 - 3:32
    Lucrurile erau încă OK, am crezut.
  • 3:33 - 3:36
    Cu timpul, cu cât am avut
    mai mult succes,
  • 3:36 - 3:40
    am început să atrag agresivitatea
    din partea oamenilor de culoare.
  • 3:42 - 3:45
    Niște bărbați din comunitatea părinților
    credeau că e inacceptabil
  • 3:45 - 3:50
    și dezonorabil pentru o femeie
    să fie implicată în muzică
  • 3:50 - 3:52
    și prezentă în media.
  • 3:53 - 3:59
    Rapid, am început să fiu atacată
    la propriile concerte.
  • 3:59 - 4:04
    Îmi amintesc că la unul dintre concerte
    eram pe scenă, m-am aplecat spre public
  • 4:04 - 4:07
    și ultimul lucru pe care l-am văzut
    e un tânăr cu fața creolă,
  • 4:07 - 4:11
    și apoi o substanță chimică
    mi-a fost aruncată în ochi.
  • 4:11 - 4:14
    Îmi amintesc că nu prea puteam vedea
    și ochii îmi lăcrimau.
  • 4:15 - 4:16
    Dar am continuat să cânt.
  • 4:17 - 4:22
    Am fost scuipată în față pe străzile
    din Oslo, de data asta de bărbați creoli.
  • 4:22 - 4:26
    Chiar au încercat să mă răpească.
  • 4:26 - 4:28
    Amenințările cu moartea erau nesfârșite.
  • 4:28 - 4:31
    Îmi amintesc că un bărbat mai în vârstă
    cu barbă m-a oprit pe stradă odată,
  • 4:31 - 4:33
    spunându-mi: „Te urăsc așa mult
  • 4:33 - 4:35
    pentru că le faci pe fetele noastre
    să creadă
  • 4:35 - 4:37
    că pot face orice vor”.
  • 4:39 - 4:41
    Un băiat mai tânăr m-a avertizat
    să am grijă.
  • 4:41 - 4:44
    A zis că muzica e contra islamului
    și e munca curvelor
  • 4:44 - 4:47
    și că dacă voi continua, voi fi violată
  • 4:47 - 4:52
    și stomacul îmi va fi scos
    și altă curvă ca mine nu se va naște.
  • 4:54 - 4:55
    Din nou, eram așa confuză.
  • 4:55 - 4:57
    Nu puteam înțelege ce se întâmpla.
  • 4:57 - 5:01
    Oamenii creoli începeau să mă trateze
    așa — de ce oare?
  • 5:02 - 5:05
    În loc să unesc cele două lumi,
  • 5:05 - 5:08
    simțeam cum cădeam între ele.
  • 5:08 - 5:11
    Cred că pentru mine
    scuipatul era criptonită.
  • 5:13 - 5:15
    Până la 17 ani,
  • 5:15 - 5:18
    amenințările cu moartea au fost nesfârșite
    și hărțuirea constantă.
  • 5:18 - 5:20
    Ajunsese așa rea, încât la un moment dat
    mama mi-a zis:
  • 5:20 - 5:24
    „Uite, nu te mai putem proteja
    și ține în siguranță,
  • 5:24 - 5:26
    deci va trebui să pleci.”
  • 5:26 - 5:31
    Am cumpărat un bilet dus spre Londra,
    mi-am împachetat lucrurile și am plecat.
  • 5:32 - 5:36
    Cea mai mare durere atunci a fost
    că nimeni nu a zis nimic.
  • 5:36 - 5:39
    Am avut o plecare publică din Norvegia.
  • 5:39 - 5:43
    Oamenii mei creoli, albii —
    nimeni nu a zis nimic.
  • 5:43 - 5:45
    Nimeni nu a spus: „Stai, asta e greșit.
  • 5:46 - 5:50
    Ajutați, protejați fata asta,
    e de-a noastră”.
  • 5:50 - 5:51
    Nimeni nu a zis asta.
  • 5:51 - 5:54
    În loc, m-am simțit... la aeroport,
  • 5:55 - 5:58
    pe banda pentru bagaje
    există mai multe valize
  • 5:58 - 5:59
    învârtindu-se
  • 5:59 - 6:02
    și mereu acea care rămâne la sfârșit,
  • 6:02 - 6:05
    pe care nu o vrea nimeni,
    după care nu vine nimeni.
  • 6:05 - 6:06
    Așa m-am simțit.
  • 6:07 - 6:10
    Niciodată nu m-am simțit mai singură,
    mai pierdută.
  • 6:12 - 6:16
    După ce am venit la Londra, mi-am reluat
    în cele din urmă cariera muzicală.
  • 6:17 - 6:20
    Un loc diferit, dar din păcate
    aceeași poveste.
  • 6:21 - 6:24
    Îmi amintesc că un mesaj
    primit spunea că voi fi omorâtă,
  • 6:24 - 6:28
    că vor curge râuri de sânge
  • 6:28 - 6:31
    și că voi fi violată de multe ori
    înainte de a fi omorâtă.
  • 6:31 - 6:35
    În acel moment deja mă obișnuisem
    cu mesaje de acest fel,
  • 6:35 - 6:39
    dar acum familia mea a început
    să fie amenințată.
  • 6:41 - 6:46
    Încă o dată, mi-am făcut bagajele,
    am lăsat muzica și m-am mutat in SUA.
  • 6:47 - 6:48
    Mă săturasem.
  • 6:48 - 6:50
    Nu voiam să mai am de-a face cu asta.
  • 6:50 - 6:53
    Cu siguranță nu aveam să fiu
    ucisă pentru ceva
  • 6:53 - 6:56
    care nici nu era visul meu,
    ci alegerea tatălui meu.
  • 6:58 - 7:01
    Așa că m-am cam pierdut.
  • 7:01 - 7:03
    M-am cam prăbușit.
  • 7:03 - 7:05
    Dar am decis că voiam
  • 7:05 - 7:09
    să îmi petrec următorii ani din viață,
    oricâți ar fi ei,
  • 7:09 - 7:10
    sprijinind tineri
  • 7:10 - 7:13
    și încercând să fiu acolo cumva,
  • 7:13 - 7:15
    în orice mod posibil.
  • 7:15 - 7:18
    Am făcut voluntariat
    pentru diferite organizații
  • 7:18 - 7:23
    care lucrau cu tinerii musulmani
    din Europa.
  • 7:24 - 7:27
    Spre surprindere mea, am aflat
  • 7:27 - 7:32
    că mulți dintre acești tineri sufereau
    și se străduiau.
  • 7:32 - 7:36
    Se confruntau cu multe probleme
    în familiile și comunitățile lor,
  • 7:36 - 7:40
    cărora părea să le pese mai mult
    de onoare și reputație
  • 7:40 - 7:42
    decât de fericirea și viețile
    propriilor copii.
  • 7:44 - 7:48
    Am început să nu mă mai simt
    așa singură și ciudată.
  • 7:48 - 7:51
    Poate sunt mai mulți oameni
    de-ai mei acolo.
  • 7:51 - 7:53
    Ideea e că mulți nu înțeleg
  • 7:54 - 7:58
    că sunt mulți ca noi,
    care creștem în Europa
  • 7:58 - 8:00
    și nu suntem liberi să fim noi înșine.
  • 8:00 - 8:03
    Nu ne permis să fim cine vrem să fim.
  • 8:03 - 8:07
    Nu suntem liberi să ne căsătorim
  • 8:07 - 8:10
    sau să avem relații
    cu oamenii pe care îi alegem.
  • 8:10 - 8:12
    Nici cariera nu ne-o putem alege.
  • 8:12 - 8:16
    Asta e regula pentru comunitățile
    musulmane din inima Europei.
  • 8:16 - 8:19
    Chiar și în cele mai libere comunități
    ale lumii, nu suntem liberi.
  • 8:20 - 8:24
    Viețile, visurile și viitorul nostru
    nu ne aparțin nouă,
  • 8:24 - 8:27
    ci părinților și comunității noastre.
  • 8:27 - 8:30
    Am ascultat nenumărate povești
    despre tineri
  • 8:31 - 8:34
    care sunt pierduți,
  • 8:34 - 8:36
    invizibili pentru toți,
  • 8:36 - 8:38
    dar care suferă singuri.
  • 8:40 - 8:42
    Tineri care cad pradă
    căsătoriilor forțate,
  • 8:42 - 8:44
    bazate pe violență și abuz.
  • 8:45 - 8:49
    După ce am lucrat ani de zile cu aceștia,
    am realizat în cele din urmă
  • 8:49 - 8:51
    că nu pot fugi la nesfârșit.
  • 8:51 - 8:56
    Că nu-mi pot petrece restul vieții
    fiind speriată ori ascunzându-mă
  • 8:56 - 8:59
    și că trebuie totuși să fac ceva
    în această privință.
  • 9:00 - 9:03
    Mi-am dat seama deopotrivă
    că tăcerea mea, a noastră,
  • 9:03 - 9:05
    permite abuzului să continue.
  • 9:06 - 9:10
    Așadar, am decis că superputerile mele
    din copilărie trebuie folosite
  • 9:11 - 9:15
    pentru a-i face pe oamenii
    din ambele tabere să înțeleagă
  • 9:15 - 9:20
    cum e să fii un tânăr prins
    între familia și țara ta.
  • 9:21 - 9:24
    Astfel am început să fac filme
    și să expun aceste povești.
  • 9:25 - 9:29
    Și am vrut ca oamenii să înțeleagă
    gravitatea consecințelor apărute în urma
  • 9:29 - 9:32
    inabordării cu seriozitate
    a acestor probleme.
  • 9:32 - 9:34
    Primul film realizat a fost despre Banaz.
  • 9:35 - 9:39
    O fată de 17 ani
    de origine kurdă din Londra.
  • 9:40 - 9:42
    Era ascultătoare,
    făcea orice-i spuneau părinții.
  • 9:43 - 9:45
    A încercat să facă totul așa cum trebuie.
  • 9:45 - 9:48
    S-a căsătorit cu un bărbat
    ales de părinții ei,
  • 9:48 - 9:51
    deși acesta o bătea și o viola
    în mod constant.
  • 9:52 - 9:54
    Când a încercat să ceară
    ajutorul familiei i-au spus:
  • 9:54 - 9:57
    „Întoarce-te la el
    și fii o soție mai bună.”
  • 9:57 - 10:00
    Asta pentru că ei nu voiau să aibă
    o fiică divorțată,
  • 10:00 - 10:03
    deoarece asta ar dezonora familia.
  • 10:04 - 10:06
    A fost bătută atât de rău,
    încât urechile îi sângerau,
  • 10:07 - 10:12
    iar când într-un final a plecat
    și și-a găsit singură pe cineva
  • 10:12 - 10:14
    de care s-a îndrăgostit,
  • 10:14 - 10:16
    comunitatea și familia a aflat,
  • 10:16 - 10:18
    iar ea a dispărut.
  • 10:18 - 10:20
    A fost găsit trei luni mai târziu.
  • 10:21 - 10:25
    Fusese îndesată într-un geamantan
    și îngropată sub casă.
  • 10:28 - 10:32
    Fusese strangulată și omorâtă în bătaie
  • 10:33 - 10:37
    de trei bărbați, trei verișori,
    la ordinele tatălui și unchiului ei.
  • 10:38 - 10:40
    Tragedia din povestea lui Banaz
  • 10:40 - 10:46
    e că fusese la poliția din Anglia
    de cinci ori pentru a le cere ajutorul,
  • 10:46 - 10:49
    spunându-le că urma să fie ucisă
    de propria familie.
  • 10:49 - 10:52
    Poliția nu a crezut-o,
    așa că nu a făcut nimic.
  • 10:53 - 10:54
    Iar problema aici
  • 10:54 - 10:59
    nu e doar că un număr considerabil
    dintre acești tineri se confruntă cu asta
  • 10:59 - 11:02
    în sânul familiei
    ori în comunitățile lor,
  • 11:02 - 11:06
    ci că pe deasupra,
    se lovesc de neînțelegerea
  • 11:07 - 11:10
    și indiferența statelor
    în care au crescut.
  • 11:12 - 11:16
    Când însăși familia lor îi trădează,
    ne cer nouă ajutorul,
  • 11:16 - 11:18
    iar atunci când noi nu-i înțelegem,
  • 11:18 - 11:20
    îi pierdem.
  • 11:21 - 11:24
    Pe durata realizării acestui film,
    câțiva oameni mi-au spus:
  • 11:24 - 11:27
    „Deeyah, știi, asta este cultura lor,
  • 11:27 - 11:29
    asta e modul cum își tratează copiii
  • 11:29 - 11:31
    și nu prea putem interveni.”
  • 11:32 - 11:35
    Pot să vă asigur că crima
    nu face parte din cultura mea.
  • 11:36 - 11:37
    Înțelegeți?
  • 11:37 - 11:39
    Fără îndoială că cei care arată ca mine,
  • 11:39 - 11:42
    tinere femei care vin
    din aceleași împrejurări,
  • 11:42 - 11:46
    ar trebui să se bucure
    de aceleași drepturi și aceeași ocrotire
  • 11:46 - 11:49
    ca oricine altcineva din țara noastră;
    de ce nu?
  • 11:50 - 11:55
    Astfel, pentru următorul meu film,
    am vrut să încerc să înțeleg
  • 11:55 - 11:58
    de ce unii dintre tinerii musulmani
    din Europa
  • 11:58 - 12:00
    sunt atrași de extremism și violență.
  • 12:01 - 12:02
    Însă odată cu acest proiect,
  • 12:02 - 12:06
    mi-am dat seama că va trebui
    să înfrunt cea mai cumplită frică:
  • 12:07 - 12:09
    bărbații creoli cu barbă.
  • 12:11 - 12:14
    Aceiași bărbați, sau bărbați asemenea
  • 12:14 - 12:17
    celor care m-au hăituit
    aproape toată viața.
  • 12:18 - 12:20
    Bărbați de care mi-a fost teamă
    mai toată viața.
  • 12:20 - 12:23
    Bărbați față de care am avut
    o aversiune profundă,
  • 12:23 - 12:25
    timp de mulți, mulți ani.
  • 12:25 - 12:29
    Așa că mi-am petrecut următorii doi ani
    intervievând teroriști deținuți,
  • 12:29 - 12:32
    adepți al jihadului și foști extremiști.
  • 12:32 - 12:35
    Ceea ce știam era limpede deja,
  • 12:35 - 12:40
    și anume, faptul că religia, politica,
    efectele coloniilor europene,
  • 12:40 - 12:44
    politica externă vestică,
    eșecurile din ultimii ani,
  • 12:45 - 12:46
    fac toate parte din tablou.
  • 12:47 - 12:50
    Însă interesul meu era să aflu
    care era temeiul rațiunii umane,
  • 12:50 - 12:51
    care erau motivele personale,
  • 12:51 - 12:56
    de ce unii tineri sunt ușor influențați
    de aceste grupări.
  • 12:57 - 13:02
    Ceea ce m-a surprins, a fost faptul
    că erau niște ființe umane rănite.
  • 13:04 - 13:06
    În locul monștrilor pe care îi căutam,
  • 13:06 - 13:08
    și pe care speram să-i găsesc —
  • 13:08 - 13:11
    pentru că, sinceră să fiu,
    ar fi fost foarte mulțumitor...
  • 13:11 - 13:13
    Am dat peste oameni distruși.
  • 13:14 - 13:15
    Precum Banaz,
  • 13:15 - 13:18
    acești tineri erau sfâșiați sufletește
  • 13:18 - 13:21
    din cauza încercării
    de a străbate distanțele
  • 13:21 - 13:24
    dintre propriile familii și țările
    în care s-au născut.
  • 13:26 - 13:29
    Și am aflat de asemenea
    că grupările extremiste și teroriste
  • 13:29 - 13:33
    profită de sentimentele tinerilor
  • 13:33 - 13:36
    și le canalizează — fără scrupule —
    către violență.
  • 13:36 - 13:38
    „Alătură-te nouă”, spun.
  • 13:38 - 13:41
    „Respinge ambele părți,
    respinge-ți familia și țara
  • 13:41 - 13:43
    pentru că și ei te-au respins.
  • 13:43 - 13:46
    Pentru familia ta, onoarea lor
    e mai importantă decât tine,
  • 13:46 - 13:47
    iar pentru țara ta,
  • 13:47 - 13:53
    un adevărat norvegian, englez sau francez
    va fi mereu alb, pe când tu nu vei fi.”
  • 13:54 - 13:57
    Le promit de asemenea
    lucrurile la care tânjesc:
  • 13:58 - 14:02
    valoare, eroism, un sentiment
    al apartenenței și scopului în viață,
  • 14:02 - 14:04
    o comunitate care îi iubește
    și îi acceptă.
  • 14:05 - 14:08
    Procedează în așa fel încât cei slabi
    să se simtă puternici.
  • 14:08 - 14:13
    Cei nevăzuți și tăcuți să fie în sfârșit
    văzuți și auziți.
  • 14:15 - 14:18
    Asta e ceea ce fac pentru tinerii noștri.
  • 14:18 - 14:22
    De ce nu facem noi asta
    în locul acestor grupări?
  • 14:23 - 14:24
    Ideea e că,
  • 14:24 - 14:28
    nu încerc să justific
  • 14:28 - 14:31
    sau să scuz în orice fel violența.
  • 14:31 - 14:35
    Ce vreau să spun e că trebuie să înțelegem
  • 14:35 - 14:38
    de ce unii tineri sunt atrași de asta.
  • 14:40 - 14:42
    Aș vrea deopotrivă să vă arăt, de fapt...
  • 14:42 - 14:45
    acestea sunt fotografiile din copilărie
    ale unor tineri din film.
  • 14:47 - 14:50
    Am fost uimită că mulți dintre ei —
  • 14:51 - 14:53
    niciodată nu aș fi crezut asta —
  • 14:53 - 14:56
    dar mulți dintre ei fie nu au tată,
    fie au un tată abuziv.
  • 14:57 - 14:59
    Și mulți dintre aceștia
  • 14:59 - 15:03
    sfârșesc prin a găsi
    o figura paternă grijulie și înțelegătoare
  • 15:03 - 15:05
    în cadrul grupărilor teroriste.
  • 15:06 - 15:09
    Am dat și peste bărbați abrutizați
    de un rasism aspru,
  • 15:10 - 15:12
    însă care au găsit o cale
    de a nu se mai victimiza,
  • 15:12 - 15:14
    devenind brutali ei înșiși.
  • 15:14 - 15:19
    Spre oroarea mea, am găsit
    ceva ce deja cunoscusem.
  • 15:19 - 15:25
    Am regăsit aceleași sentimente pe care
    le-am avut când am plecat din Norvegia.
  • 15:26 - 15:30
    Aceeași confuzie, aceeași mâhnire
  • 15:30 - 15:33
    sentimentul de a fi trădat
  • 15:35 - 15:37
    și de a nu aparține niciunui loc.
  • 15:39 - 15:42
    Același sentiment de a fi pierdut
    și prins între două culturi.
  • 15:43 - 15:45
    Acestea fiind spuse,
    eu nu am ales distrugerea,
  • 15:45 - 15:48
    am luat o cameră video și nu o armă.
  • 15:48 - 15:51
    Iar motivul pentru care am făcut asta
    e datorită superputerilor mele.
  • 15:51 - 15:56
    Am realizat că mai degrabă înțelegerea
    și nu violența e răspunsul.
  • 15:56 - 15:58
    Văzând ființe umane
  • 15:58 - 16:02
    cu toate virtuțile și defectele lor,
  • 16:02 - 16:04
    în loc să continui caricatura de:
  • 16:04 - 16:06
    noi și ei, ticăloșii și victimele.
  • 16:06 - 16:08
    M-am împăcat și cu gândul
  • 16:09 - 16:12
    că cele două culturi ale mele
    nu trebuiau să se ciocnească,
  • 16:12 - 16:15
    ci să devină spațiul
    în care pot să îmi găsesc vocea.
  • 16:16 - 16:19
    Nu am simțit că trebuie
    să aleg o tabără sau alta,
  • 16:19 - 16:21
    însă asta mi-a luat mulți, mulți ani.
  • 16:22 - 16:24
    Sunt atât de mulți tineri
    în zilele noastre
  • 16:24 - 16:26
    care se confruntă cu aceleași probleme
  • 16:26 - 16:28
    și se confruntă cu ele de unii singuri.
  • 16:29 - 16:32
    Iar asta îi face să fie
    precum o rană deschisă.
  • 16:33 - 16:36
    Pentru unii, viziunea radicală islamică
    asupra lumii
  • 16:36 - 16:39
    e la fel ca o infecție care produce puroi
    în acea rană deschisă.
  • 16:41 - 16:44
    Un proverb african spune:
  • 16:46 - 16:49
    „Dacă tinerii nu sunt primiți
    în sânul satului,
  • 16:49 - 16:52
    îl vor pârjoli doar pentru
    a-i putea simți căldura.”
  • 16:53 - 16:55
    Aș vrea să adresez o întrebare
  • 16:56 - 16:58
    părinților și comunităților musulmane.
  • 16:58 - 17:01
    V-ați iubi și îngriji copiii
  • 17:01 - 17:03
    fără să-i obligați
    să vă satisfacă așteptările?
  • 17:03 - 17:06
    I-ați alege pe ei în locul onoarei?
  • 17:06 - 17:09
    Puteți înțelege de ce sunt
    atât de furioși și înstrăinați
  • 17:09 - 17:12
    când alegeți onoarea
    în detrimentul fericirii lor?
  • 17:13 - 17:15
    Puteți încerca să deveniți
    prietenii copiilor voștri
  • 17:15 - 17:17
    pentru ca ei să capete încredere
  • 17:17 - 17:20
    și să-și dorească să împărtășească
    experiențele cu voi
  • 17:20 - 17:21
    și nu cu altcineva?
  • 17:22 - 17:25
    Iar tinerilor amăgiți de extremism,
  • 17:27 - 17:30
    realizați că furia vă e alimentată
    de suferință?
  • 17:32 - 17:35
    Le veți putea oare rezista
    acelor bătrâni fără scrupule
  • 17:35 - 17:38
    care v-ar vărsa sângele
    în interes propriu?
  • 17:39 - 17:41
    Puteți găsi o cale de a trăi?
  • 17:42 - 17:44
    Puteți vedea că cea mai dulce răzbunare
  • 17:44 - 17:48
    e ca voi să trăiți o viață fericită,
    împlinită și lipsită de griji?
  • 17:48 - 17:50
    O viață pe care voi singuri ați ales-o.
  • 17:51 - 17:54
    De ce ați vrea să fiți
    un alt copil musulman mort?
  • 17:55 - 17:59
    Iar pentru ceilalți, când oare vom începe
    să-i ascultăm pe cei tineri?
  • 18:01 - 18:02
    Cum i-am putea sprijini
  • 18:02 - 18:06
    ca ei să-și direcționeze suferința
    în ceva mai constructiv?
  • 18:07 - 18:08
    Ei cred că nu îi placem.
  • 18:08 - 18:11
    Că nu ne pasă de ce li se întâmplă.
  • 18:11 - 18:13
    Că nu îi acceptăm.
  • 18:13 - 18:16
    Putem găsi oare o cale să-i facem
    să nu mai simtă asta?
  • 18:17 - 18:20
    Ce ne-ar costa să-i înțelegem
    și să le acordăm atenție
  • 18:20 - 18:25
    înainte de a deveni victimele
    celor care instigă la violență?
  • 18:25 - 18:29
    Putem să ne purtăm cu grijă
    și să-i considerăm de-ai noștri?
  • 18:29 - 18:34
    Și nu doar să ne înfuriem atunci
    când victimele violenței arată ca noi?
  • 18:34 - 18:39
    Putem găsi o cale de a evita ura
    și de a vindeca înstrăinarea dintre noi?
  • 18:39 - 18:41
    Ideea e că nu putem renunța unii la alții,
  • 18:41 - 18:43
    ori la copiii noștri,
  • 18:43 - 18:45
    chiar dacă ei au făcut-o deja.
  • 18:45 - 18:47
    Suntem împreună în asta.
  • 18:47 - 18:53
    Iar pe termen lung, răzbunarea și violența
    nu vor avea efect împotriva extremiștilor.
  • 18:53 - 18:57
    Teroriștii vor să ne ghemuim
    de frică în case
  • 18:57 - 18:59
    și să ne încuiem ușile și inimile.
  • 18:59 - 19:03
    Vor să fie cât mai multe
    răni deschise în societate
  • 19:03 - 19:07
    pentru a-și putea răspândi infecția
    pretutindeni.
  • 19:07 - 19:10
    Vor să devenim ca ei:
  • 19:10 - 19:12
    intoleranți, plini de ură și cruzi.
  • 19:14 - 19:17
    La o zi după atacurile din Paris,
  • 19:17 - 19:20
    o prietenă mi-a trimis
    această poză a fiicei sale.
  • 19:21 - 19:23
    O fetiță albă și una de origine arabă.
  • 19:23 - 19:25
    Sunt cele mai bune prietene.
  • 19:25 - 19:29
    O imagine ca aceasta
    e precum criptonita pentru extremiști.
  • 19:31 - 19:34
    Aceste două fetițe cu superputerile lor
  • 19:34 - 19:36
    ne arată calea
  • 19:36 - 19:39
    spre societatea pe care trebuie
    să o clădim împreună,
  • 19:40 - 19:43
    o societate deschisă și care oferă sprijin
  • 19:44 - 19:47
    și nu una care nu ne acceptă copiii.
  • 19:48 - 19:50
    Vă mulțumesc pentru atenția acordată.
  • 19:50 - 19:53
    (Aplauze)
Title:
Ce nu știm despre copiii musulmani din Europa
Speaker:
Deeyah Khan
Description:

Fiind un copil crescut în Norvegia, de către o mamă afgană și un tată pakistanez, Deeyah Khan știe cum e să fii tânăr și să te simți prins la mijloc între propria comunitate și țara în care trăiești. În acest discurs puternic și emoționant, producătoarea de filme scoate la iveală respingerea și izolarea pe care mulți copii musulmani o simt crescând în Occident - și consecințele mortale datorate neacceptării tinerilor noștri înainte ca grupările extremiste să o facă.

more » « less
Video Language:
English
Team:
TED
Project:
TEDTalks
Duration:
20:11

Romanian subtitles

Revisions