LZ Granderson: Mitul agendei gay

În această prezentare amuzantă, care conține un mesaj important, LZ Granderson demonstrează cât de absurdă este ideea că există un „stil de viață gay” și cu atât mai puțin o „agendă gay.” (Filmat la TEDxGrandRapids.)

Aveam vreo 16 ani,

eram în vacanța de vară și zapam canalele la televizor

căutând un film pe HBO -

câți dintre voi tineți minte „Ferris Bueller - o zi din viața unui ștrengar”?

Bun film, nu? L-am văzut pe Matthew Broderick pe ecran, mi-am zis:

„Drăguț! Ferris Bueller. O să mă uit!”

Nu era Ferris Bueller. Iartă-mă, Matthew Broderick,

știu că ai jucat și în alte filme, dar eu așa te țin minte - ești Ferris.

Dar la vremea aia nu îl jucai pe Ferris; jucai în filme cu gay.

A jucat în „Trilogia cântecului de dragoste”,

bazat pe o piesă de teatru în care un travestit caută iubirea.

Filmul era despre iubire și respect.

Pe când mă uitam la el, mi-am dat seama că e despre mine.

Nu partea cu travestitul - nu mă epilez pentru nimeni - doar partea cu homosexualul.

Partea despre iubire și respect, despre găsirea propriului loc în lume.

Mă uit la film, văd scena aceea emoționantă care mă face să plâng

și care mi-a rămas în minte 25 de ani.

Iată ce îi spune eroul, Arnold, mamei sale

când se ceartă pe tema identității lui și a vieții pe care o duce:

„Mai e ceva ce trebuie să înțelegi bine.

Am învățat cum să cos, să gătesc, să repar țevăria, să fac mobilă,

pot chiar să mă mângâi pe spate la nevoie,

tot ca să nu cer nimănui nimic.

Nu am nevoie de altceva decât de iubire și respect

și cine nu îmi poate da astea două lucruri nu are ce căuta în viața mea.”

Îmi amintesc aievea scena aia; aveam 16 ani, plângeam, eram în cameră

și mă uitam la tipii aștia, Ferris Bueller și alt tip pe care nu-l mai văzusem niciodată,

luptând pentru iubire.

Când am putut să le spun tuturor

că sunt gay și am acceptat cine sunt - sincer, am fost bucuros să fac asta -

am fost un gay vesel și cred că e normal, fiindcă gay înseamnă și vesel.

Am realizat că mulți oameni nu erau atât de veseli pe cât credeam,

„gay” însemnând bucuroși aici, nu homosexuali.

Am auzit că exista multă ură, furie,

frustrare și frică

vis-à-vis de gay și stilul lor de viață.

Încercam să îmi dau seama ce înseamnă „stilul de viață gay”

și tot auzeam acest cuvânt: „stil de viață, stil de viață”.

Am auzit chiar politicieni spunând că, pentru civilizație, stilul de viață gay e

o amenințare mai mare decât terorismul.

Atunci m-am speriat.

Mă gândeam, sunt gay și fac ceva ce va distruge civilizația,

trebuie să îmi dau seama ce e și să mă opresc.

(Râsete)

Mi-am analizat bine viața

și am remarcat unele lucruri îngrijorătoare.

(Râsete)

Și vreau să vă împărtășesc aceste lucruri malefice pe care le fac,

începând de dimineață.

Dimineața beau cafea.

Nu doar că beau cafea, dar știu și alți gay care beau cafea.

Stau în ambuteiaj -

traficul e malefic.

Uneori sunt blocat în cozi la aeroport.

Privesc în jur și mă minunez: „Doamne, ia te uită câți gay!”

Suntem cu toții blocați la cozi încercând să prindem avionul!

Doamne, stilul ăsta e viața e îngrozitor de malefic!”

Fac curat. Nu e o poză din camera fiului meu. A lui e mai dezordonată.

Și fiindcă am un fiu de 15 ani, gătesc toată ziua.

Există părinți de adolescenți în sală? Nu facem decât să gătim pentru oamenii ăștia -

mănâncă de două, trei, patru ori pe seară - e ridicol!

Ăsta e stilul de viață gay.

După ce termin cu gătitul, curățenia, statul la cozi și ambuteiajele,

mă întâlnesc cu partenerul meu

ca să avem parte de distracții sălbatice.

(Râsete)

De obicei, ne băgăm în pat înainte să aflăm cine e eliminat la „American Idol.”

Ne trezim și aflăm a doua zi cine mai e în concurs

fiindcă suntem prea obosiți să stăm până la capăt.

Iată stilul de viață super malefic al gay-ilor.

Salvați-vă viețile heterosexuale, oameni buni!

(Aplauze)

Când am început relația cu partenerul meu, Steve,

mi-a spus o poveste despre pinguini.

Nu știam la ce se referea la început.

Era puțin emoționat când îmi povestea, dar mi-a spus

că atunci când un pinguin găsește o pereche cu care vrea să-și petreacă restul vieții,

îi aduce o pietricică - pietricica perfectă.

Steve își duce atunci mâna la buzunar și îmi dă asta.

Prima dată mi s-a părut un obiect interesant.

Apoi îmi spune: „Vreau să-mi petrec restul vieții cu tine.”

Port asta de câte ori trebuie să fac ceva și am emoții,

de exemplu, o prezentare TED.

O port când sunt departe de el mult timp.

Și uneori o port fiindcă vreau.

Câți dintre voi sunteți îndrăgostiți? Avem îngrăgostiți în sală?

S-ar putea să fiți gay.

(Râsete)

Fiindcă și eu sunt și, se pare, e parte din stilul de viață gay despre care v-am avertizat.

(Aplauze)

S-ar putea să vreți să vă informați partenerul. Dacă sunt îndrăgostiți, ar putea și ei să fie gay.

Câți dintre voi sunteți necăsătoriți?

Și voi s-ar putea să fiți gay! Fiindcă știu câțiva gay care nu sunt căsătoriți.

Stilul de viață gay e înspăimântător; e îngrozitor de malefic și nu ai scăpare!

Se extinde și înghite tot!

E o prostie, nu-i așa?

De aceea, mă bucur că președintele Obama a recunoscut

(Aplauze)

că susține -

(Aplauze)

căsătoriile între homosexuali.

E o zi minunată în istoria țării noastre, a lumii

să ai un președinte care spune întâi lui însuși și apoi lumii

că atitudinea asta trebuie să înceteze.

E minunat.

Dar e ceva ce mă deranjează,

de când a spus asta, de curând.

Aparent, asta e o altă mișcare de-a activiștilor gay

aflată pe agenda gay.

Mă deranjează fiindcă am recunoscut demult că sunt gay.

Am fost peste tot, la cei care strâng fonduri,

am scris despre subiect și încă nu mi-am primit exemplarul din agenda gay.

(Râsete)

Mi-am plătit taxele la timp,

(Râsete)

am defilat la paradele gay și tot tacâmul

și tot nu am văzut vreo copie de-a agendei gay.

E extrem de frustrant, mă simțeam dat deoparte, ca și cum nu eram suficient de gay.

Dar apoi s-a întâmplat ceva minunat: făceam cumpărăturile, ca de obicei

și am dat peste o copie ilegală a agendei gay oficiale.

Mi-am spus: „LZ, ți s-a refuzat asta atâta timp.

Când ajungi în fața publicului, le vei împărtăși vestea.

Vei difuza agenda gay ca nimeni să nu se mai întrebe

ce conține ea.

Ce pun gay-ii ăștia la cale?

Ce vor?”

Fără s-o mai lungim, vă prezint, doamnelor și domnilor -

fiți atenți, e malefică, o copie

oficială a agendei gay.

(Muzică)

Oameni buni, iată agenda!

(Aplauze)

Uitați-o!

Ați absorbit toate informațiile? Iată agenda gay.

Unii dintre voi o numesc - ce,

și tu îi spui Constituția Statelor Unite?

Constituția SUA e agenda gay.

Acești gay, oameni ca mine, vor să aibă drepturi depline ca cetățeni,

totul e scris clar.

Am fost foarte surprins când am văzut asta. Stai, asta e agenda gay?!

De ce nu i-ați spus Constituție, să știu despre ce vorbiți?

Nu aș fi fost atât de confuz, de supărat.

Dar iat-o! Asta e agenda gay.

Salvați-vă viețile heterosexuale!

Știați că în toate statele care nu sunt haşurate

gay-i, lesbienele, bisexualii sau transsexualii

pot fi dați afară din locuințele lor

pentru că sunt gay, lesbiene, bisexuali sau transsexuali?

E singurul motiv de care proprietarul are nevoie ca să-i dea afară,

fiindcă cei din categoria GLBT nu sunt protejați împotriva discriminării.

Știați că în statele care nu sunt colorate,

poți să fii concediat fiindcă ești gay, lesbiană, bisexual sau transsexual?

Nu pe baza calității muncii tale,

a vechimii, dacă puți,

doar fiindcă ești gay, lesbiană, bisexual sau transsexual.

Totul contrazice agenda gay,

cunoscută și sub numele de Constituția SUA.

Mai exact, amendamentul de aici:

„Niciun stat nu va adopta sau impune legi care să reducă privilegile sau imunitățile

cetățenilor Statelor Unite.”

La tine mă uit, Carolina de Nord.

Dar tu nu iei în seamă Constituția SUA.

Asta e agenda gay: egalitate. Nu drepturi speciale,

ci drepturile scrise de acești oameni -

elita, dacă doriți.

Educați, îmbrăcați bine,

(Râsete)

unii ar îndrăzni să pună la îndoială simțul lor estetic.

(Râsete)

Dar ei sunt părinții noștri, nu?

Oamenii care, spunem noi, știau ce făceau când au scris Constituția -

agenda gay, dacă vreți.

Toate astea calcă în picioare ce au făcut ei.

De aceea am simțit că trebuie

să vă prezint o copie a agendei gay.

M-am gândit că dacă e amuzant, nu v-ați simți amenințați.

M-am gândit că dacă sunt un pic ireverențios, nu ați lua-o-n serios.

Dar când priviți harta și statul Michigan -

vedeți că e legal să concediezi pe cineva

fiindcă e gay, lesbiană, bisexuală sau transsexual,

e legal să dai pe cineva afară din casă

fiindcă sunt gay, lesbiene, bisexuali sau transsexuali,

și realizați că toată discuția despre dreptul de a te căsători

nu înseamnă să iei drepturile cuiva,

ci să îi acorzi drepturile pe care deja le are.

Și încercăm să obținem acele drepturi deja stipulate,

deja acordate.

Sunt oameni care trăiesc

cu teama pierderii slujbei,

și nu mai arată nimănui cum sunt cu adevărat,

chiar aici, acasă. Și nu e valabil doar pentru Carolina de Nord-

în toate acele state, așa ceva e legal.

Dacă pot să mă laud puțin,

am un fiu de 15 ani din căsătoria mea.

Are 10 pe linie.

A iniţiat un club nou la școală - „Dezbateri politice”.

E un alergător valoros

la aproape fiecare competiție, a stabilit un record.

Face voluntariat,

se roagă înainte să mănânce.

Ca tatăl lui - în cea mai mare parte a timpului stă cu mine -

mi-ar plăcea să cred că am contribuit și eu la asta.

Mi-ar plăcea să cred că e un băiat bun,

un tânăr respectuos și că am dovedit că

sunt un tată capabil.

Dar dacă m-aș duce în Michigan azi

să adopt un copil dintr-un orfelinat,

aș fi respins dintr-un singur motiv:

sunt gay.

Nu contează ce am dovedit deja, ce pot să fac cu pasiune.

Din cauza a ceea ce statul Michigan spune că sunt,

sunt descalificat de la orice adopţie.

Și nu e vorba doar de mine,

e vorba de locuitorii din Michigan, cetățeni ai SUA

care nu înţeleg de ce ceea ce sunt ei

e mult mai important decât cine sunt.

Povestea asta se tot repetă iar și iar

în istoria țării noastre.

Era o vreme când negrii

nu aveau aceleași drepturi.

Femeile nu aveau aceleași drepturi, nu puteau vota.

A fost un moment când, dacă erai considerat handicapat,

angajatorul te putea concedia, înainte de adoptarea legii privind protecția persoanelor cu dizabilități.

Ne tot învârtim în cercul ăsta.

Iată-ne în 2012,

agenda gay,

stilul de viață gay, eu nu sunt un tată bun

și oamenii nu merită dreptul să își protejeze familiile

din cauza a ceea ce sunt, nu a cine sunt.

Când mai auziți cuvintele „stil de viață gay” și „agenda gay”,

vă încurajez să faceți două lucruri:

unu, amitiți-vă de Constituția SUA și

doi, priviți în stânga voastră, vă rog,

în dreapta.

Cel de lângă voi e un frate, o soră.

Și ar trebui tratați cu iubire și respect.

Vă mulțumesc!