Viziunea mea asupra viitorului Sierrei Leone

Când Julius Maada Bio a preluat puterea în Sierra Leone în 1996, intenția sa a fost aceea de a îmbunătăți viața cetățenilor săi. Curând, însă, și-a dat seama că pentru ca democrația să prospere, însăși construirea ei trebuia să înceapă de la voința poporului. Astfel, a organizat alegeri prezidențiale și a renunțat de bună voie la putere, părăsind apoi Africa. 20 de ani mai târziu, după ce a fost ales în mod democratic președinte al Republicii Sierra Leone, el reflectează asupra drumului lent către democrație, a importanței accesului la educație și a efortului său de a-i ajuta pe tinerii din Sierra Leone să prospere.

Marți, 16 ianuarie 1996,

am intrat în biroul prezidențial

în calitate de președinte
al Republicii Sierra Leone.

Dar nu fusesem ales.

Cu patru ani în urmă,

eram unul din cei 30 de ofițeri militari
înarmați până-n dinți,

cu toții aveam 20 și ceva de ani,

și veneam direct de pe front

către capitala țării, Freetown.

Aveam un singur obiectiv:

să răsturnăm dictatura coruptă
și represivă a partidului aflat la putere,

care se menținuse la conducerea țării
timp de peste 25 de ani.

Până la urmă, lovitura de stat
nu a fost violentă.

După ce am tras în aer câteva focuri
și am oprit emisia postului de radio,

sute de mii de cetățeni au ieșit în stradă

pentru a ne întâmpina ca eliberatori.

Vă înțeleg perfect dacă vi se pare
ca o scenă ruptă dintr-un film.

Am fost apoi membru
al noului guvern militar

și am ocupat diverse poziții.

Țelul nostru era să reinstaurăm democrația
ca formă de conducere.

Dar patru ani mai târziu,

încă nu reușisem să organizăm
acele alegeri democratice.

Cetățenii începeau să-și piardă încrederea
în promisiunile noastre.

Dar știți ce?

Mie chiar îmi place
să-mi țin promisiunile.

Așa că, împreună cu câțiva camarazi,
am mai pus la cale o lovitură,

de data asta împotriva propriului nostru
comandant și șef de stat.

Din nou, lovitura a fost
lipsită de vărsări de sânge.

Așa am devenit noul comandant-șef de stat

în 16 ianuarie 1996.

Aveam doar 31 de ani.

Și da, gustul puterii m-a îmbătat.

Mă simțeam invulnerabil.

Aveam mii de soldați înarmați până-n dinți

și un avion la dispoziția mea.

Eram foarte bine protejat

și duceam o viață de lux.

Dar obligațiile față de țara mea
au fost mereu mai presus.

Milioane de conaționali erau relocați

sau fugeau din calea violenței
și jafurilor războiului civil.

Așa că m-am angajat
într-o serie de acțiuni diplomatice

în subregiune

și l-am convins pe liderul rebel
să inițieze negocieri de pace

pentru prima dată.

De asemenea, am organizat
o conferință de consultare

cu organizații ale societății civile
și alte părți implicate

pentru a sugera
cea mai bună cale de urmat.

În ambele situații, le-am împărtășit

convingerea mea de atunci și de acum:

faptul că Sierra Leone e mai importantă
decât noi toți la un loc

și că această țară trebuie să devină
o societate sigură, pașnică și dreaptă,

în care oricine să aibă
șansa să se dezvolte

și să contribuie astfel
la dezvoltarea națională.

Așadar, am inițiat
negocieri de pace cu rebelii.

Am organizat primele alegeri democratice
din ultimii 30 de ani.

(Aplauze)

I-am predat puterea

noului președinte ales

și m-am retras din armată.

Am plecat în SUA

ca să studiez.

Și toate astea în decurs de trei luni.

(Aplauze)

Știam că e cale lungă până acolo,

dar mă întrebam cum am putea repara
lucrurile ca nație.

20 de ani mai târziu,

în aprilie 2018,

cu niște riduri și niște fire de păr alb
în plus,

eram din nou șeful statului.

Dar ghiciți ce?

De data asta am fost ales
în mod democratic.

(Aplauze)

Anul trecut, la secția de votare,

fiica mea de trei ani, Amina,
era la mine în brațe.

A insistat să țină și ea odată cu mine
de buletinul de vot.

Era hotărâtă și concentrată.

În acel moment,

când amândoi țineam buletinul de vot,

mi-am înțeles pe deplin prioritatea

dacă urma să fiu ales președinte
al Republicii Sierra Leone.

Și anume: cum aș putea face ca Amina

și milioane de alți tineri,
băieți și fete,

să aibă o viață mai bună în țara noastră?

Vedeți, eu cred că leadership-ul înseamnă
să creezi oportunități în care oricine,

dar mai ales tinerii,

să poată crede,

pe care să le poată avea,

să le poată îmbunătăți,

și pentru care să poată lupta
ca să le protejeze.

Calea către putere și leadership

poate fi presărată cu obstacole.

Dar și mai des te întâlnești cu întrebări
grele, care pot părea fără răspuns:

cum gestionezi provocările unice
ale unei țări ca Sierra Leone?

Am exploatat resursele minerale
de peste o sută de ani,

dar încă suntem săraci.

Am primit ajutor internațional
timp de 58 de ani, dar încă suntem săraci.

Secretul dezvoltării economice stă
în cea mai prețioasă resursă a naturii:

oameni sănătoși, competenți, productivi.

Secretul transformării țării noastre stă
în sprijinirea și îmbunătățirea

potențialului nelimitat
al generațiilor următoare,

și în a le transmite misiunea
de a ne schimba țară.

Dezvoltarea capitalului uman
este cheia dezvoltării naționale

pentru Sierra Leone.

Ca și candidat,

m-am întâlnit și am stat de vorbă
cu mulți tineri,

atât din țară,

cât și din diaspora.

Mi-au spus că se simțeau deconectați
de conducerea politică

și că nu le păsa prea mult
de viitorul țării noastre.

Cum puteam să îi implic

și să îi conving că soluția
pentru transformarea țării noastre

e chiar în mâinile lor?

Imediat după ce am devenit președinte

am numit în roluri de conducere pe câțiva
dintre cei mai străluciți tineri,

și le-am trasat responsabilitatea
de a implementa viziunea noastră

de transformare a țării.

Mulți dintre ei au acceptat
și le sunt recunoscător.

Să vă dau câteva exemple:

Corupția era prezentă peste tot
în guvern, instituții

și în viața publică din Sierra Leone,

subminând atât încrederea cetățenilor,

cât și reputația internațională a țării.

Am numit, deci, un tânăr avocat
drept comisar șef

al Comisiei Anti-Corupție.

În mai puțin de un an,

avea 100% procent de condamnare

și recuperase peste 1,5 milioane
de dolari furați.

Am folosit acești bani ca să construim

primul centru medical de diagnostic
din Sierra Leone.

(Aplauze)

Millennium Challenge Corporation
ne-a evaluat de curând pe verde

la indicatorul de control al corupției,

iar parteneri de dezvoltare care plecaseră
între timp din Sierra Leone,

încep să se reîntoarcă.

Suntem hotărâți să anihilăm
cultura corupției

și cultura impunității

asociată cu corupția.

Înainte să devin președinte,

am întâlnit un tânăr hipiot slăbănog,
un inventator educat la MIT/Harvard,

în Londra.

La o cafea, l-am provocat
să ne gândim împreună la un plan

despre cum ar putea inovația să sprijine
dezvoltarea națională,

dacă ar fi implementată în instituțiile
guvernului, sistemul fiscal, în sănătate,

în educație, servicii publice

și în încurajarea sectorului privat.

Cum ar putea Sierra Leone să facă parte
din economia digitală

și să devină un centru de inovație?

Ghiciți ce?

Tânărul și-a părăsit locul călduț
de la IBM

și acum coordonează o echipă de tineri,
băieți și fete,

în nou-înființatul Directorat
pentru Știință, Tehnologie și Inovație,

chiar în cabinetul meu.

(Aplauze)

Acel tânăr e chiar aici.

Pe o altă tânără din Sierra Leone

am provocat-o să coordoneze noul Minister
al Planificării și Dezvoltării Economice.

Ea s-a consultat mult cu localnicii
și a elaborat într-un timp record

un plan de dezvoltare națională
pe termen mediu

intitulat „Educație pentru Dezvoltare”.

Necesitățile de dezvoltare ale țării

sunt acum grupate pe secțiuni clare,

astfel că ne putem planifica bugetul,

putem integra contribuțiile partenerilor

și ne putem măsura progresul.

Dar programa noastră de guvernământ

e și mai îndrăzneață de-atât,

ca să spun așa.

Astăzi, trei din cinci adulți
din Sierra Leone sunt analfabeți.

Mii de copii nu au avut posibilitatea
să meargă la școală

sau au renunțat la studii,

deoarece părinții lor nu și-au permis cei
20 de dolari taxă de școlarizare anuală.

Fetele și femeile,
care reprezintă 51% din populație,

nu au primit șanse egale la educație.

Soluția evidentă era să punem la
dispoziție educație de calitate, gratuită,

pentru fiecare copil din Sierra Leone,

indiferent de gen, capacități sau etnie.

(Aplauze)

Grozavă ideea pe care ați aplaudat-o,

nu?

Dar singura problemă e că nu aveam bani
să pornim acest program.

(Râsete)

Niciun sfanț.

Partenerii noștri de dezvoltare voiau
să vadă cifre înainte să ne susțină.

Bineînțeles,
opoziția m-a luat în derâdere.

Dar am susținut că o națiune

care investește în dezvoltarea
capitalului uman

prin educație de calitate, gratuită,

prin servicii de sănătate calitative
și accesibile,

și prin asigurarea hranei zilnice,

își va accelera procesul de dezvoltare.

Am susținut că pentru a obține
în Sierra Leone

o forță de muncă bine pregătită,
inovativă și productivă,

care să facă față economiei secolului XXI,

aveam nevoie să investim din greu
în dezvoltarea capitalului uman.

Dar nu aveam bani,

pentru că guvernul precedent
golise efectiv visteria statului.

Am sancționat mai sever
actele de corupție,

am eliminat posibilitățile de fraudă
și de risipă,

și banii au început să se adune din nou.

Patru ani și patru luni mai târziu,
în august anul trecut,

am lansat cu succes

un program gratuit
de educație de calitate.

Astăzi, două milioane de copii
merg la școală.

(Aplauze)

21% din bugetul național

sunt alocați pentru educație.

În strânsă colaborare cu partenerii noștri

putem oferi acum materiale de predare
și de învățare,

și spații sigure pentru fete.

Am demarat implementarea
unui program de alimentație școlară

la nivel național.

Am reușit până și să le plătim
salarii din urmă cadrelor didactice.

Fiecare fată admisă la facultate,
care va studia științe, tehnologie,

inginerie, matematică,
sau alte discipline asemănătoare,

primește bursă integrală.

(Aplauze)

Și iată de ce acest lucru
e atât de important:

în câțiva ani vom avea o populație tânără
mai sănătoasă, mai educată

și mai bine pregătită,

capabilă astfel să conducă și să susțină
dezvoltarea acestei țări.

Vor fi perfect capabili să implementeze
știința, tehnologia și inovația.

Vor atrage investiții în diverse sectoare
ale economiei noastre,

de la turism la pescuit,

de la energie regenerabilă la producție.

Asta e miza mea cea mai mare.

Pentru mine,
asta înseamnă leadership-ul adevărat:

e misiunea de a asculta cu empatie

cele mai îndrăznețe idei,

speranțele și aspirațiile
generațiilor tinere,

care nu-și doresc altceva
decât o șansă de a progresa

și de a contribui la progresul țării.

Este vorba de a le putea spune

că visele lor contează.

Este vorba despre a-i susține
și a le spune: „De ce nu?”,

atunci când vin cu cerințe
aparent de neîndeplinit.

Este despre a explora, a elabora

și a ne asuma o viziune comună.

Cele mai curajoase
și mai de impact evenimente

sau politici
sau chiar și alegeri personale

au loc atunci când ne întrebăm:
„De ce nu?”

Apoi luăm decizii îndrăznețe
și ne asigurăm că sunt implementate.

În fiecare zi mă trezesc cu credința

că țara noastră nu ar mai trebui să poarte
stigmatul trecutului.

Viitorul înseamnă speranță
și o a doua șansă pentru oricine.

Pentru mine e foarte important
că tineri din toată țara

se simt și ei parte integrantă

a istoriei acestei națiuni.

Vreau să-i provoc să construiască o țară

în care copilașii de trei ani,
cum e și fiica mea, Yie Amie,

pot crește fiind conduși corect,

fiind bine educați,

având acces la un sistem de sănătate,

și la o infrastructură bună.

Vreau ca ai noștri copii să devină tinerii
bărbați și femei

care vor continua să hrănească
arborii care cresc

din semințele plantate de noi astăzi.

Așadar, poate cineva să-mi spună

de ce să nu îndrăznim să visăm la
un astfel de viitor pentru Sierra Leone?

Vă mulțumesc!

(Aplauze)