The Story of Solutions

Povestea Soluțiilor (De ce marea schimbare începe cu schimbarea jocului)

cu Annie Leonard

Aveți așa ceva? Cu siguranță nu. E vechi de cinci ani.

Acum fiecare are unul dintr-astea. Vă puteți imagina cât de mult geniu și

concentrare le-a luat pentru a transforma un mp3 player într-un computer/telefon/

GPS/telecomandă portabilă pentru orice pe lume în doar cinci ani?

Pe bune!

Miile de oameni care l-au realizat au trebuit sa rezolve mii de probleme

care nici n-ar fi putut fi rezolvate în urmă cu cinci ani.

Asta e ceea ce pot face oamenii când se mobilizează să găsească soluții la probleme.

Dar problemele de rezolvarea carora ne-am ocupat nu sunt problemele ce necesita cele mai grabnice solutii.

Asa de mult accent a fost pus pe mai rapid, mai ieftin, mai nou

că am pierdut defapt legatura cu lucruri ca mai sigur, mai sănătos și mai cinstit.

E ca si cum devenim din ce in ce mai buni la jucatul unui joc gresit.

Și în multe privințe acest sistem seamănă foarte mult cu un joc dar cu mize foarte mari.

Aidoma unui joc,

economia noastră a fost proiectată de către oameni pentru ca fiecare să poată juca după anumite reguli

și întocmai ca într-un joc, e însoțit de instrucțiuni ce ne spun care ne este obiectivul.

Amintiți-vă de ultima dată când ați a jucat un joc nou.

Mai țineți minte?

Primul lucru pe care l-ati făcut a fost sa aflați ce înseamnă să câștigi

și lucrul asta ghidează fiecare decizie pe care o faceti pe parcurs.

Deci, în mod firesc, soluțiile asupra carora lucreaza mai mulți oameni

urmăresc acest obiectiv simplu al jocului si obiectivul este “mai mult”.

Mai mulți bani cheltuiți, mai multe drumuri construite, mai multe mall-uri deschise, mai multe lucruri!

E ceea ce economiștii numesc „creștere”.

Așa că luam toți banii cheltuiți pe lucruri ce fac viața mai bună

și toți banii cheltuiți pe lucruri care fac viața mai rea

și le adaugam împreună într-un număr mare,

numit PIB.

Ni se spune ca un PIB mai mare înseamnă câștig!

Deci e vorba de numărul pe care mii de reguli și legi sunt proiectate pentru a-l crește.

Dar exista o mare diferență între mai mulți copii în școală ori mai mulți copii în închisoare.

Mai multe mori de vant, sau mai multe centrale electrice pe carbune.

Trenuri publice super-eficiente sau mai multe gaze degajate în ambuteiaje rutiere.

Beah!

Dar, în acest joc de “mai mult”, ele sunt numărate la fel.

Acum nu putem schimba decat o singură regulă ori un jucător o singură dată într-un așa joc aiurit.

Problema este scopul în sine! Avem nevoie de soluții care schimbă acest lucru.

Ce se întâmplă dacă am construit acest joc în jurul obiectivului de „mai bine”:

o educație mai bună, o sănătate mai bună, lucruri mai bune.

O șansă mai bună de a supraviețui pe planeta asta.

Doar asta ne dorim cu toții, nu?

Deci nu ar trebui sa fie același lucru cu castigul?

Schimbarea scopului întregii economii este o sarcină uriașă.

Și cu siguranță nu putem face totul dintr-o dată.

Dar concentrându-ne pe soluții ce schimbă regulile jocului,

îngăduim în mod treptat jucatul unui joc nou.

Pentru a înfăptui acest lucru trebuie să fim în stare să facem diferența între o soluție ce schimbă regulile jocului

și doar un nou mod de a juca un joc vechi.

De exemplu,

să ne uităm la două soluții pentru una din multele probleme cu care ne confruntăm astăzi.

ambalajele din plastic pe care toată lumea știe că sunt un dezastru pentru planetă,

în special pentru oceane.

Și aici sunt două grupuri de oameni

cu idei foarte diferite pentru soluții la problema plasticurilor.

Oamenii ăștia hotărăsc că paharul s-a cam umplut

si încep cu lansarea unei campanii civile împotriva pungilor de plastic din comunitatea lor.

Alții au o soluție diferită.

Încep o afacere

care oferă celorlalți carduri cadou pentru a cumpăra lucruri dacă își reciclează deșeurile de plastic.

Ambele se întâmplă chiar acum,

dar numai una dintre ele schimbă regulile jocului.

Soluția cu cardurile cadou reduce într-adevăr cantitatea de plastic din depozitele de deșeuri și incineratoare.

Dar creează mai mult plastic încurajând oamenii să cumpere mai multe lucruri.

Chiar mai rău,

te învață că un consum mai intensiv este adevarata recompensă pentru a fi un bun cetățean,

făcând mai dificilă gândirea din afara normelor jocului vechi.

Solutia interzicerii pungilor de plastic este mai greu de realizat,

dar schimba regulile jocului.

De ce?

Ei bine, prin voluntariat acești cetățeni declară că

exista ceva mult mai important pentru ei decât doar de a câștiga și a cheltui mai mult.

entru a câștiga această campanie, acești cetățeni vor trebui să formeze o echipă cu idei inovative de afaceri care ofera alternative la

întreprinzători inovatori ce ofera alternative la ambalajele dispensabile din plastic.

Ei vor trebui să-si adune puterile pentru a lupta împotriva Consiliului American de Chimie

care sprijina firmele ce produc toate acele deșeuri de plastic.

Și vor trebui să iasă în stradă și să vorbească cu vecinii și prietenii lor,

să inspire și mai mulți oameni să înceapă să pună sub semnul întrebării vechiul joc.

Este exact ce se întâmplă chiar acum în orașe din întreaga lume

și ei înving!

Dar oare poate interzicerea a câteva milioane de pungi de plastic transforma obiectivul jocului?

Singură nu,

dar în combinație cu milioane de alte persoane care robotesc asupra unor

soluții la care țin, schimbând regulile jocului -

DA.

Împreună, aceste soluții au început sa schimbe placa.

Pe masura ce oamenii își adună puterile pentru a schimba regulile jocului,

mușchii lor civici se dezvoltă.

Ei muncesc pentru a asigura că soluțiile locale pe care le creează, să fie copiate și expandate.

Și atunci când își văd soluțiile acestea blocate de corporații cu o influență mult mai uriașă,

se mobilizeaza cu alți “solutionari” pentru a lupta pentru o democrație reală

a poporului, pentru popor.

Cardurile cadou nu vor reuși asta niciodata.

Dar miile de campanii civice pot.

Ori de câte ori mi se cere să ma alătur vreunei soluții, vreau să știu dacă e “transformațională",

adică va schimba ea obiectivul?

Pentru a ma lămuri, folosesc cuvântul “obiectiv”.

Vreau să știu că el: dă oamenilor mai multă putere

preluând-o înapoi de la corporații pentru a construi democrația.

- deschide ochii oamenilor către adevărul că odată ce sunt satisfăcute nevoile fundamentale

fericirea și bunăstarea nu vin prin cumpăratul mai multor lucruri,

ci din comunitățile noastre, sănătatea și simțul nostru de a fi.

-ia in considerare toate cheltuielile pe care le creează,

inclusiv taxa pe oameni și planetă,

cu alte cuvinte se internalizează costurile, în loc sa fie externalizate

la fel ca în majoritatea firmelor de astăzi.

- micșorează enorma diferență dintre cei care nu-și pot satisface nevoile fundamentale

și cei care consumă cu mult mai mult decat li se cuvine în mod echitabil.

Când văd o soluție care le face pe toate astea, sau poate fi reproiectată pentru așa ceva,

mă alatur si eu.

Și acestea apar peste tot:

Uitați-vă la cooperativele Evergreen din Cleveland

unde lucrătorii-proprietarii conduc afaceri curate ecologic:

o spălătorie, o companie solară și o fermă urbană super-productivă

ce sunt sănătoase și sigure.

Acestea oferă locuri de muncă sigure pentru oameni pe care vechiul joc i-a lăsat în urmă.

Știm cu toții că este nevoie să eliminăm afacerile din democrația noastră,

dar cooperativele merg chiar mai departe și aduc democrația în afaceri.

Durabil, democratic și echitabil -

ăsta este un schimbător al jocului.

Sau în Capannori, un oraș din Italia, în care cetățenii locali, conlucrând cu companii și guverne,

nu caută doar a gestiona mai bine deșeurile,

ci și de a pune sub semnul întrebării însăși inevitabilitatea deșeurilor.

Ei promovează soluții pentru deșeuri dar nu cu remedieri technologice scumpe,

Ci conlucrând ca o comunitate - pentru a revendica compostul solului,

pentru a găsi înlocuitori reutilizabili pentru produse de unică folosință

și au pus materialele aruncate într-un uz mai bun.

Ei au redus deja unele fluxuri de deșeuri cu 82%

creând în același timp locuri de muncă și construind o structură socială.

Și ce spuneți despre noua tendință de consum collaborativ?

denumit pe vremuri schimb?

Schimbul ar putea suna ca tema unui cântec de-al lui Barney (din familia Flinstone),

Insă imaginați-vă – este o provocare uriașă la vechiul joc.

Ea scoate de pe banda rulantă mai mult și mai mult; conservă resursele,

feră oamenilor acces la lucrurile pe care altminteri nu și le-ar fi putut permite

și construiește comunitatea.

Și cum arată asta?

Programe de schimburi de biciclete în marile orașe.

Platforme on-line care ne lasă să împărtășim totul, de la masinile noastre la casele noastre sau la echipamente de campare.

În orașul meu, sistemul de biblioteci publice dă instrumente cu împrumut!

Nu văd nici un motiv ca fiecare casă să aibă nevoie de propria sa mașină de găurit,

de lanterna de culoare crem ars, de scanner, de o roabă, de o pompă de bicicletă - atunci când le putem împărtăși.

Odată ce asemenea soluții transformatorii încep să căștige teren,

vom ajunge la un punct critic - dacă am rămâne concentrați pe noul obiectiv de mai bine.

Fără un nou obiectiv, toată munca pe care o facem pentru a construi un viitor mai bun va fi,

A) insuficientă, și B) foarte grea.

Prea mult geniu și concentrare va continua să ne trimită la rezolvarea problemelor cum ar fi durata de viață a bateriei iPhone

în timp ce problemele care amenință vieții umane ne scapă de sub control.

Cu cinci ani în urmă, când am realizat Povestea lucrurilor,

am început construcția unei comunități de oameni care au simțit că ceva a fost într-adevăr în neregulă cu acest joc vechi.

Am fost de acord că a existat o problemă.

Acum este vremea să construim soluții,

soluții care nu numai că vor schimba doar câteva dintre reguli, dar vor schimba întregul joc.

Vrei să ne ajuți?

Hai cu noi, hai la treabă.

Subtitles by Joske