Povestea mea despre magie, bunătate și supraviețuire în perioada Holocaustului

Supraviețuitorului Holocaustului, Werner Reich, își povestește adolescența îngrozitoare, ca prizonier transportat între lagărele de concentrare - și împărtășește modul în care un gest mic, amabil poate inspira o viață plină de compasiune. „Dacă veți întâlni vreodată pe cineva care are nevoie de ajutor, pe cineva speriat, fiți drăguți cu el", spune el. „Dacă o veți face la momentul potrivit, îi va pătrunde în suflet și va fi pentru totdeauna cu el, oriunde va merge".

În fermecătoarea carte „Micul prinț",

este un citat care spune așa:

„Doar cu inima poți vedea cu adevărat.

Ceea ce este important este invizibil."

În timp ce autorul a scris aceste cuvinte
stând pe un scaun confortabil,

undeva în Statele Unite,

eu am învățat aceeași lecție

la mii de kilometri distanță
într-o cabană dezgustătoare și murdară

într-un lagăr de exterminare din Polonia.

Nu valoarea sau mărimea unui cadou
contează cu adevărat,

ci ceea ce păstrezi în sufletul tău.

Când aveam 6 ani,

părinții, sora mea și cu mine

am părăsit Germania antisemită
și am mers în Iugoslavia.

Am stat în Iugoslavia
timp de 7 ani fericiți,

apoi Germania a invadat Iugoslavia

și dintr-o dată am fost prigoniți din nou.

și a trebuit să mă ascund.

Și m-am ascuns aproximativ 2 ani

alături de un cuplu care lucrase
pentru mișcarea de rezistență.

Developam filme și făceam cadre.

Într-o zi, când aveam 15 ani,

am fost arestat de gestapo

și bătut,

iar timp de 2 luni,
târât prin diferite închisori,

și până la urmă am ajuns

într-o cetate veche de 150 de ani,
în Cehoslovacia,

pe care naziștii o transformaseră
intr-un lagăr de concentrare.

Am stat acolo 10 luni.

Am montat căi ferate,

am stârpit dăunători,

am împletit coșuri,

și după 10 luni,

aproximativ 2.000 dintre noi
am fost urcați în camioane pentru vite,

ușile au fost închise
și am fost duși în est.

Timp de 3 zile am călătorit astfel,

și când am fost coborâți,

miroseam a urină și a fecale,

și ne-am trezit în lagărul de exterminare
de la Auschwitz.

Un lagăr care, la vremea aceea,

deja omorâse peste 1 milion de oameni

și îi trimisese prin cosul de fum la Cer.

Am ajuns, ni s-au luat toate bunurile,

tot ceea ce am avut,

ni s-au dat uniforme în dungi,

un tatuaj pe brațe

și am primit mesajul

că vom fi acolo pentru exact 6 luni.

Și după aceea vom părăsi lagărul.

Prin coșul de fum.

Am fost repartizați în diferite barăci.

Barăcile erau pline cu paturi de cazarmă
din lemn

șase oameni pe fiecare nivel,

trei oameni dormind într-o direcție
și trei în cealaltă direcție,

deci oricum dormeai,

aveai întotdeauna o pereche de picioare
în față.

Bărbatul de lângă mine
era un domn foarte drăguț,

și se prezenta ca Dl. Herbert Levine.

Dl. Levine era drăguț
și politicos cu mine.

Într-o zi, când m-am întors
de la muncă,

m-am cățărat,

până la nivelul trei al patului de cazarmă

și acolo era dl. Levine
cu un pachet de cărți de joc.

Amesteca aceste cărți.

Nu am înțeles asta, știți..

să ai un pachet de cărți de joc
la Auschwitz

era ca și cum ai găsi o gorilă în baie.

(Râsete)

Știți, „Ce face el acolo?"

Apoi dl. Levine s-a întors către mine

și mi-a întins pachetul
spunând: „Alege o carte".

Am ales o carte,

și el a făcut o scamatorie
cu cartea de joc pentru mine.

A făcut o minune.

Nu mai văzusem niciodată o scamatorie
cu cărți de joc,

și omul care o făcuse,
stătea chiar acolo lângă mine.

Si apoi dl. Levine a făcut
ceva extraordinar.

Mi-a explicat scamatoria.

Iar cuvintele mi-au rămas in minte.

Îmi aduceam aminte fiecare cuvânt

și din acea zi,

am exersat acea scamatorie în fiecare zi.

Deși nu aveam cărți de joc.

Am continuat să exersez.

După trei săptămâni,

întregul lagăr,
cu excepția a câtorva sute dintre noi,

a fost trimis la camerele de gazare.

Am fost trimis într-un alt lagăr
unde am lucrat la grajduri

și apoi în ianuarie 1945,

când rușii avansau,

60.000 dintre noi am fost trimiși
într-un marș al morții.

Am mers timp de 3 zile,
cu porniri și opriri,

în mijlocul iernii,

și când am ajuns la o linie
secundară de cale ferată

din cele 60.000 de persoane,

15.000 muriseră.

Cei care am rămas, am fost urcați
în vagoane deschise

și timp de 4 zile, am fost transportați
din Polonia în Austria.

Și ne-am trezit într-un alt lagăr
al morții,

într-un lagăr de concentrare numit
Mauthausen,

care, de asemenea, fusese construit
ca o fortăreață.

În acel moment, ofițerii SS
ne-au abandonat,

acolo nu exista mâncare,

și erau mii și mii de trupuri.

Timp de 3 zile am dormit
lângă un bărbat mort,

doar ca să primesc și mica lui porție
de pâine mucegăită.

Cu 2 zile înainte de sfârșitul
războiului, pe 5 mai,

am fost eliberați de armata americană.

La vremea aceea aveam 17 ani

și cântaream 29 kg.

Am făcut autostopul înapoi în Iugoslavia.

Când m-am întors în Iugoslavia,

am găsit comunismul,

familia mea nu mai era acolo,

și nu aveam prieteni.

Am stat acolo 2 ani

și după 2 ani, am reușit să fug în Anglia.

Când am ajuns în Anglia,

nu vorbeam engleza,

nu aveam educație și nicio calificare.

Am început să muncesc

și cam la 1 an de când am ajuns în Anglia,

mi-am cumpărat un pachet de cărți de joc.

Și pentru prima oară,

am făcut scamatoria

pe care am învățat-o la Auschwitz
deasupra unui pat de campanie.

A funcționat.

A funcționat perfect.

Am arătat-o câtorva prieteni

și lor le-a plăcut.

M-am dus la un magazin și
am cumpărat câteva trucuri pentru magie,

pe care le-am arătat prietenilor mei

și am mai cumpărat câteva trucuri
pentru magie

pe care le-am arătat lor.

Am cumpărat câteva cărți despre magie
și apoi mai multe cărți despre magie.

Este o linie foarte foarte subțire

între hobby și nebunie.

(Râsete)

M-am căsătorit,

am venit în Statele Unite

și unul dintre primele locuri de muncă
pe care le-am avut

îmi cerea să vorbesc unor mici grupuri
de oameni.

Și m-am descurcat, eram foarte bun.

Apoi, în urmă cu 25 de ani,
m-am pensionat.

Și am început să vorbesc în școli.

Singurul motiv pentru care
puteam vorbi în școli

se datorează faptului că un om foarte bun

i-a arătat unui copil speriat
o scamatorie cu cărți de joc

într-un lagăr de concentrare.

Bărbatul care mi l-a arătat, dl. Levine,

fusese magician profesionist.

A lucrat în Germania

și când a venit la Auschwitz,
ofițerii SS știau cine era el

i-au dat niște cărți de joc,

o bucată de sfoară,

niște zaruri

și el a făcut un spectacol pentru ei.

I-a învățat și pe câțiva dintre ei.

El a supraviețuit războiului,

dar soția și fiul lui au murit.

A venit în Statele Unite
și a făcut spectacole în diferite locuri,

dar nu l-am mai întâlnit niciodată.

Însă trucul pe care mi l-a arătat
a rămas cu mine

și mi-a permis să merg prin școli

și să încerc să fac această lume
puțin mai bună.

Dacă vreodată întâlniți pe cineva
care are nevoie de ajutor,

pe cineva speriat,

fiți drăguți cu el.

Dați-i sfaturi,

o îmbrățișare,

învățați-l o scamatorie cu cărți de joc.

Orice veți face,

îi veți da speranță.

Și dacă o veți face la momentul potrivit,

îi va pătrunde în suflet

și va fi cu el pentru totdeauna,
indiferent unde va merge.

Mulțumesc!

(Aplauze)