Relațiile și Adevărul

Conversații spontane cu Mooji la Monte Sahaja, 3 Decembrie 2012
„Adeseori, cele mai bune relații nu sunt cele după care alergi;
sunt cele care pur și simplu se revelează de la sine.” ~ Mooji

Muzica de pe albumul „Into the Deep Blue” disponibil în magazinul online http://satsangshop.com/music/543-into-the-deep-blue-downloadable.html?search_query=into+the+deep+blue&results=3

Conversații spontane cu Mooji

Monte Sahaja
3 Decembrie 2012

[muzică]

Relațiile și Adevărul

[Mooji] Îmi aduc aminte
de o fată,

probabil mulți își amintesc de ea

dar n-o să vorbesc
în mod special despre ea.

Ea a ajuns într-un loc
extraordinar al recunoașterii.

Pur și simplu s-a deschis cu totul
pe scenă în fața tuturor.

Și după două-trei zile
n-am mai văzut-o,

ceva în mine a spus: Unde e
fata aceea? Vreau s-o văd.

N-am mai văzut-o de ceva vreme.
Trei-patru zile n-a văzut-o nimeni.

„Știe cineva
unde locuiește?”

„Știu eu unde stă,
o s-o sun.”

Apoi a venit. „Ce s-a întâmplat
cu tine? Nu te-am mai văzut.”

Ea a răspuns: „Da, da”,
după satsang, afară.

„Da, da, da. Știi, Mooji,
ceva minunat s-a întâmplat,

fiindcă după aceea
am urcat pe Arunachala.

Eram acolo sus,
și am întâlnit

acest bărbat,
am întâlnit această ființă.

Și pare total eliberat.

Și s-a întâmplat pur și simplu.
Ne-am întâlnit.

Și apoi am petrecut
foarte mult timp împreună.

E ca și cum...
M-am îndrăgostit de această ființă.

Apoi m-am întrebat în mintea mea
cum pot avea doi maeștri,

cum este posibil?

Apoi eu i-am spus fetei:

Crezi că asta a fost într-adevăr
intenția Conștiinței pentru tine,

să te aducă într-un loc
al recunoașterii,

apoi să aducă această
dualitate și confuzie grea?

A fost conștiința cea care
a făcut asta sau nu?

Deoarece cumva,
în secret,

ceva din tine, poate o vasana
sau o tendință adâncă

este că tu ai nevoie de cineva,
că ai mereu nevoie de cineva.

Așadar ăsta e asul din mânecă,
al minții.

[Prieten 1] Așa pare.
[Mooji] Da, vezi tu.

Este: „Ah! Acuma am întâlnit
o ființă care s-a îndrăgostit de mine,

chiar la momentul când ajungeam
la libertate. Minunat!

Ce sfârșit frumos!
[râsete]

Și știu cine este
și acest personaj.

Este mereu la pândă.

Înțelegi?

Și apoi cumva
am spus: Dar...

tu ai aruncat totul.

Ai aruncat totul pentru că
ceva din tine avea o nevoie,

pare că are nevoie să fie cu cineva,
și a devenit o puternică distragere.

Pe măsură ce însuși egoul se dizolvă,
atras în acel spațiu interior,

niște traume vin după el.

Iar cea mai mare salvare
pentru ego este o relație.

„Oh Doamne! Credeam că sunt terminat.
Cineva chiar mă iubește.” [râsete]

Și, bum! Ai plecat la apusul soarelui,
pe calul tău alb.

Și nu te mai vedem, nu pe aici,
nu pentru o vreme.

Și de atâtea ori s-a întâmplat asta.

De atât de multe ori.

[P.2] Pentru mine a fost cea mai mare
provocare pe care am avut-o vreodată,

[P.2] chestia asta cu relațiile.
Mereu, fiindcă...

[P.2] Ei bine, poate e tot o
condiționare că ai această convingere

[P.2] că dacă găsești partenerul
potrivit, restul vieții tale va fi...

[P.2] ești îndrăgostit și totul e
minunat, fantastic și frumos,

[P.2] și flori și de toate.
Și de multe ori am căzut în asta.

[P.2] Da, urmez această idee,
această noțiune că...

[P.2] Sau chiar mă hipnotizez
că atunci când mă îndrăgostesc,

[P.2] aceasta e, în sfârșit, persoana
potrivită, pentru restul vieții mele.

[Mooji] Cine are această nevoie?

Ar trebui să cercetezi.

Pentru că în realitate
nu are de-a face cu iubirea.

De fapt este o fantezie falsă
care te atrage înapoi în tufiș.

Și când ești îndeajuns de confuz

te va elibera din nou

ca să rătăcești,
lovindu-te de copaci

fiindcă ți-ai ratat șansa. Este ceea
ce s-a întâmplat cu mulți oameni.

Și nu trebuie să limităm asta
doar la relații romantice.

Acesta e doar unul
din marile râuri,

dar asta apare în multe lucruri.

Orice e nevoie,
oricare e veriga ta slabă,

va veni prin această ușă,
pe această cale.

Ceva care să-ți ademenească mintea
să plece iar, să caute o ieșire.

Această ieșire.

De aceea, măreț e acela care
transcede toate aceste lucruri.

Nimeni n-are nevoie
să se mândrească cu asta.

Poate apărea, iar atunci când
e prezent, îți curge prin vene,

și cu așa o intimitate remarcabilă
încât nici nu o pui la îndoială.

Intri într-o stare de beție.

În final, ești mereu
de unul singur.

Trezește-te la acest adevăr.

Mintea va spune: „E atât de dificil
de trăit cu toți oamenii ăștia,

și uneori e...”
Multă văicăreală.

Dar oriunde viața îți așează forma,

nu există un eșec automat
nicăieri în tine,

decât dacă cedezi
unei astfel de mentalități,

să te întorci la
acel mod vechi de gândire.

Și pare că viața e întotdeauna
e pe muchia unui astfel de haos.

Niciuna din scuzele tale nu e adevărată.
Niciuna din scuzele noastre nu e reală.

Noi le inventăm.

Ceva în interior decide:
„Nu vreau să fac asta.”

Și va găsi o ieșire din asta.

E viața.

Conștiința nu suferă.

Dar tu, cel care îți imaginezi că ești
cel ce pleacă sau vine, acela va suferi.

Ce mai e de zis acum...

[P.3] Mi-a plăcut mult ce ai spus ieri,
era o fată din Japonia și tu ai spus:

[P.3] „Bărbatul e făcut pentru Dumnezeu
și femeia e făcută pentru Dumnezeu.”

[P.3] Pentru mine, acesta a fost
un adevăr atât de profund.

[P.3] Și de asemenea, când vorbești
despre această solitudine...

[P.3] Am avut această experiență și
această cunoaștere foarte profunde

[P.3] într-o zi când am privit în interior
și am văzut că sunt absolut singură,

[P.3] și la început
m-am simțit atât de speriată,

[P.3] și chiar m-a îngrozit
să văd această singurătate.

[P.3] Dar la sfârșit,
când devii confortabil cu asta,

[P.3] este atât de frumos când
pur și simplu te lași să cazi în asta,

[P.3] și realizezi că este
cel mai mare adevăr!

[Mooji] Da, mintea se sperie
de această singurătate,

fiindcă ea pictează
imaginea unei persoane,

ceea ce e un lucru foarte limitat,
vulnerabil, singur ca și persoană.

Dar adevărata singurătate
este că ești singur ca întreg,

ca totalitate, cumva.

[Mooji] Oricum...
[P.4] Sri Mooji,

[P.4] împărtășirea
și susținerea într-o relație,

[P.4] simt că este
și foarte frumos.

[Mooji] Da.
[P.4] Chiar dacă sunt singur.

[Mooji] Ajung și la asta.

Sunt exemple frumoase.

[P.5] Pentru mine,
nu pare că e...

[P.5] Pare că e ceva vechi, e cumva
chiar în ADN-ul acestui corp-minte.

[P.5] Mie de fapt îmi place să fiu
singură, iar când sunt într-o relație

[P.5] vreau mereu să am spațiul meu.
Deci văd asta.

[P.5] Pare că atunci când
vorbești despre vasane,

[P.5] ceva este acolo,
e vechi și cumva trebuie ars

[P.5] și nu știu cum
se întâmplă această ardere.

[Mooji] Da. Pare că stă în calea
iubirii adevărate, de fapt.

Asta nu e o discuție anti-relații
sau așa ceva,

pentru că e posibil,
bineînțeles.

Avem dovada acestui lucru.

Și adesea cele mai bune relații
nu sunt cele după care alergi;

sunt cele care pur și simplu se
revelează de la sine. Cum spun eu,

iubitul nu este ales, este
pur și simplu recunoscut.

Nu spun că ar trebui să pleci în căutarea
partenerului tău de viață, sau ce-o fi.

Cred că asta apare din alt loc.

Și n-ar trebui
să urmărim aceste lucruri.

Când nu o faci,
atunci descoperi viața ta.

Într-un mod frumos,

poți întâlni pe cineva,
găsi pe cineva

în a cărui prezență te simți
profund confortabil și liniștit,

și te îndrăgostești
în cel mai natural mod.

Iar legătura voastră nu devine
o distragere de la Adevăr,

ci aprofundează
călătoria și posibilitățile.

Sporește posibilitățile
de descoperire a Adevărului.

Rezonați unul cu celălalt.

Deveniți aproape un maestru unul
pentru altul dacă sunteți sinceri în inimă.

Dar în Tiruvannamalai
de exemplu,

a fost prea extravagant acest circ
pentru mine, fiindcă...

Apăreau de peste tot,
ping! ping! ping! așa.

Fiindcă atât de multă nesiguranță ieșea
la suprafață, legată de „Eu dispar”.

Și eu-l care dispare,
chiar și dispariția eu-lui,

și aparenta teroare a aceluia
care e speriat de dispariție,

e o puternică bucurie,
în același timp, care este acolo.

Fiindcă cel care dispare,
slavă Domnului,

este cel care trebuie să dispară,

pentru a-l descoperi pe acela
care nu poate dispărea.

Propriul tău Sine.

E atât de multă rezistență.

De aceea pare atât de rar pentru
o ființă umană să iasă cu adevărat

din aceste tertipuri și distorsionări.

Atunci când te agăți de sentimentul
de ego, există o vulnerabilitate

și o nevoie de a fi în siguranță
sau de a primi siguranță,

sau de a crede o promisiune
sau vreo proiecție.

Așadar vinovatul
nu este relația, ci egoul.

Relațiile romantice sunt doar
o cale excelentă de a expune

unele lucruri pe care
alte relații nu le pot demasca.

Fiindcă ele într-adevăr intensifică
și demască strategiile ascunse ale egoului,

ce încearcă să-și satisfacă
propriile proiecții.

Va veni o vreme când aceste lucruri
nu înseamnă nimic pentru tine.

Nu vei știi ce este un ego,
și ce înseamnă.

„Ce este egoul? Ce e o persoană?
Ce este asta?”

Poate nici nu te vei întreba
„Ce este aceasta?”

Nu va avea niciun gust pentru tine.

Voiam să spun
ca mâncarea nesărată

dar multor oameni de aici le place
mâncarea nesărată. [râsete]

Dar hai să nu cădem
în capcana relației.

Nu e vorba doar despre relație.

Decât dacă nu cumva vorbești
de relații în sensul mai larg,

care este interacțiunea nostră
cu universul, în acest univers.

Nu totul se reduce la
Romeo și Julieta.

Doar pare să aibă de-a face
cu micile trucuri din capul nostru,

atunci când devii obsedat de
o identitate care nu este reală.

Și cum îți distrage atenția,

de la această unică
și de bun augur descoperire.

Cea mai puternică distragere
intră în scenă.

[muzică]

Adeseori, cele mai bune relații
nu sunt cele după care alergi,

sunt acelea care pur și simplu
se revelează de la sine.

Iubitul nu este ales,
este pur și simplu recunoscut.

[muzică]

www.mooji.org