Cum să folosești cina familiei pentru a preda politică

Fiecare ar trebui să participe la luarea de decizii și politică - asta începe de acasă, spune activista Hajer Sharief. Ea prezintă o idee simplă și în același timp transformatoare: că părinții își pot învăța copiii despre liberul arbitru politic dându-le cuvântul în afacerile familiei, sub forma unor unor ședințe de familie sincere unde fiecare își poate exprima opiniile, poate negocia și ajunge la compromisuri. „Trebuie să le explicăm oamenilor că afacerile politice, naționale și globale sunt la fel de importante pentru ei ca și cele personale și familiale”, spune ea. „Chiar vă puteți permite să nu participați
sau să nu vă interesați de politică?”

Cu 20 de ani în urmă,

familia mea a introdus un sistem numit
„Ședința democratică de vineri”.

În fiecare vineri la ora 19:00,
ne întruneam la o ședință oficială

pentru a discuta
afacerile actuale ale familiei.

Aceste ședințe au fost facilitate
de unul dintre părinții mei,

aveam chiar și o persoană care lua notițe.

Aceste ședințe aveau două reguli.

Prima: este permis să vorbești
deschis și liber.

Noi, copiii, aveam dreptul
de a ne critica părinții

fără a fi considerat
nerespectuos sau nepoliticos.

A doua regulă era regula casei Chatham,

ce însemna: orice se spune la ședință,
rămâne în ședință.

(Râsete)

Subiectele discutate la aceste ședințe

variau de la o săptămână la alta.

O săptămână vorbeam despre
ce mâncare am vrea să mâncăm,

la ce oră noi copiii trebuie
să mergem la culcare

și cum să ne îmbunătățim viața de familie.

În timp ce la alte ședințe discutam
în mare parte cele întâmplate la școală

și cum să soluționăm
disputele dintre frați,

prin asta mă refer la certurile adevărate.

La încheierea fiecărei ședințe
ajungeam la decizii și acorduri

care durau cel puțin
până la următoarea ședință.

Deci ați putea spune că
am fost crescută ca un politician.

La vârsta de șase sau șapte ani
stăpâneam politica.

Negociam, făceam compromisuri,

construiam alianțe
cu alți actori politici.

(Râsete)

Și o dată chiar am încercat
să periclitez procesul politic.

(Râsete)

Aceste ședințe par foarte pașnice,
decente și democratice, nu-i așa?

Dar nu era mereu așa.

Din cauza acestei libertăți
de a vorbi, discuta și critica,

lucrurile se încingeau tare uneori.

O ședință a decurs foarte rău pentru mine.

Aveam în jur de 10 ani în acea perioadă

și am comis ceva
cu adevărat oribil la școală,

ce nu vă voi împărtăși astăzi -

(Râsete)

dar fratele meu a decis
să aducă vorba despre asta în ședință.

Nu mă puteam apăra,

deci am decis să mă retrag din ședință
și să boicotez întregul sistem.

Practic am scris o scrisoare oficială
și am înmânat-o tatălui meu,

anunțându-l despre boicot.

(Râsete)

Credeam că dacă încetez
să iau parte la aceste ședințe,

sistemul se va prăbuși.

(Râsete)

Însă familia mea continua cu ședințele

și deseori luau decizii
care nu-mi plăceau.

Dar nu puteam contesta acele decizii

pentru că nu participasem la ședințe,

deci nu aveam dreptul de a mă împotrivi.

În mod ironic, pe la vârsta de 13 ani,

am ajuns iarăși să iau parte
la una dintre aceste ședințe

după ce le boicotasem pentru mult timp.

Din cauza unei probleme
care mă afecta doar pe mine

și niciun alt membru al familiei
nu o aducea în discuție.

Problema era că după fiecare cină,

eu eram singura care trebuia
să spele vasele de fiecare dată,

în timp ce frații mei nu aveau nimic
de făcut în această privință.

Mi se părea injust,
nedrept și discriminatoriu,

așa că doream să discutăm
despre asta în ședință.

După cum se știe, rolul femeii sau fetei
de a se ocupa de treburile casnice

este o normă perpetuată
de multe societăți de mult timp,

deci, ca o fată de 13 ani să o provoace,
aveam nevoie de un program politic.

În ședințe frații mei susțineau

că niciunul dintre băieții
pe care-i cunoșteam nu spăla vasele.

Deci de ce ar trebui
ca familia noastră să fie diferită?

Dar părinții mi-au dat dreptate
și au decis că frații trebuie să mă ajute.

Totuși, nu-i puteau obliga,
deci problema continua să existe.

Văzându-mi problema fără soluție,
am decis să mai iau parte la o ședință

și să propun un nou sistem
care ar fi fost just pentru fiecare.

Am propus ca în loc să spele
o singură persoană

toate vasele folosite
de toți membrii familiei,

fiecare să-și spele vasele după el sau ea.

Și ca gest de bună-credință,

am spus că eu voi spăla și oalele.

În acest fel, frații mei
nu se mai puteau plânge

că nu este responsabilitatea lor

în calitate de băieți sau bărbați să spele
vasele și să facă curat după familie,

deoarece sistemul propus de mine
presupune ca fiecare membru al familiei

să facă curat după ei
și să aibă grijă ei.

Fiecare a fost de acord cu propunerea mea

și ani în șir acesta a fost
sistemul nostru de a spăla vasele.

Ceea ce tocmai v-am împărtășit
este doar o poveste de familie,

dar e politică pură.

Fiecare parte a politicii
include luarea de decizii

și ideal, procesul de luare a deciziilor

ar trebui să includă persoane
din diferite medii,

interese, opinii, genuri,

credințe, rase, etnii, vârste și altele.

Și toți ar trebui să aibă oportunități
egale de a contribui

la procesul de luare a deciziilor
și să influențeze deciziile

care le afectează viața
direct sau indirect.

Drept urmare, îmi e greu să înțeleg
când aud tinerii spunând:

„Sunt prea tânăr să mă implic în politică
sau să am o opinie politică”.

La fel, când aud câte o femeie spunând:

„Politica e o lume murdară
și nu vreau să mă implic”.

Mă îngrijorează faptul că
ideea de politică și angajament politic

a ajuns atât de polarizată
în multe părți ale lumii,

încât mulți oameni de rând cred
că pentru a se implica în politică,

trebuie să fie activiști activi.

Asta nu este adevărat.

Vreau să-i întreb pe acești tineri,
femei și în general oameni de rând:

chiar vă puteți permite să nu participați
sau să nu vă interesați de politică?

Politica nu e doar activism.

E conștientizare,

e informare constantă,
e despre importanța adevărul.

Și, când e posibil, e exprimarea unui vot.

Politica este instrumentul
prin care ne organizăm

ca grupuri sau societăți.

Politica reglementează
orice aspect al vieții

și prin neparticipare,

literalmente autorizezi alte persoane
să decidă ce poți mânca, unde,

dacă ai dreptul la asistență medicală,

educație gratuită,

cât impozit trebuie să plătești,

când te poți pensiona,

cât îți este pensia.

Alte persoane mai decid
și dacă rasa sau etnia ta

sunt de ajuns pentru
a fi considerat un infractor,

sau dacă religia și naționalitatea ta sunt
de ajuns să te pună pe lista teroriștilor.

Și dacă încă mai crezi că ești
o ființă umană puternică și independentă,

neafectată de politică,

atunci gândește-te de două ori.

Vă vorbesc în calitatea
de femeie tânără din Libia,

o țară aflată
în mijlocul unui război civil.

După peste 40 de ani
de conducere autoritară,

nu este o țară în care implicarea politică

a femeilor și tinerilor
este posibilă sau încurajată.

Aproape la toate dialogurile politice
ce au avut loc în ultimii ani,

chiar și la cele desfășurate
de puteri străine,

au fost prezenți în sală
doar bărbați de vârstă medie.

Însă în țările cu un sistem politic
defect, ca Libia,

sau în țările aparent funcționale,
inclusiv organizațiile internaționale,

sistemele pe care le avem în prezent
pentru luarea deciziilor politice

nu sunt de la oameni pentru oameni,

ci au fost instituite de puțini
pentru puțini.

Și acești puțini au fost pe parcursul
istoriei aproape numai bărbați

și ei au emis legi, politici,

mecanisme de participare politică
bazate pe opiniile,

convingerile, viziunile asupra lumii,
visurilor,

aspirațiile acestui singur grup de oameni

în timp ce toți ceilalți
au fost ținuți deoparte.

După toate astea, cu toții am auzit
unele variante ale următoarei fraze:

„Ce se pricepe o femeie,
mai ales tânără și de culoare,

din politică?”

Când ești tânăr -

și, în multe părți ale lumii, femeie -

deseori auzi politicieni cu experiență
spunând: „dar nu ai experiență politică”.

Când aud asta,

mă întreb: la ce tip de experiență
se referă ei?

La experiența sistemelor politice corupte?

Sau la a duce războaie?

Sau se referă oare la experiența

de a pune interesele profitului economic

înaintea intereselor
mediului înconjurător?

Deoarece dacă asta înseamnă
experiență politică,

atunci da -

(Aplauze)

noi, în calitate de femei și tineri,
nu avem deloc experiență politică.

Acum, politicienii
nu sunt singurii vinovați,

deoarece oamenilor de rând
și multor tineri

nu le pasă de politică.

Iar cei cărora le pasă,
nu știu cum să participe.

Acest lucru trebuie schimbat
și iată propunerea mea.

Trebuie să instruim copiii
de la o vârstă fragedă

despre luarea de decizii
și cum să ia parte la acest proces.

Fiecare familie este propriul său
sistem politic în miniatură

și de obicei nu este democratic,

deoarece părinții iau decizii
care afectează toți membrii familiei,

în timp ce copiii n-au multe de spus.

În același mod, politicienii iau decizii
care afectează întreaga națiune

și oamenii n-au ocazia de a spune multe.

Trebuie să facem o schimbare

și pentru a ajunge
la o schimbare sistematică,

trebuie să explicăm oamenilor

că afacerile politice,
naționale și globale

sunt la fel de importante pentru ei
ca și cele personale și familiale.

Deci, dacă vrem să dobândim acest lucru,
propunerea și sfatul meu sunt:

încercați sistemul ședințelor
democratice în familie.

Fiindcă va permite copiilor voștri să-și
practice capacitățile de liber-arbitru

și de luare a deciziilor de la o vârstă
foarte fragedă.

Politica este despre a purta conversații,

inclusiv conversații dificile

care conduc spre decizii.

Și pentru a purta conversații,
trebuie să participați la ele,

nu să cedați ca mine când eram copilă

ca apoi să-mi învăț lecția pe calea grea
și s-o iau apoi de la capăt.

Dacă-ți incluzi copiii
în conversațiile familiei,

ei vor crește

și vor ști cum să ia parte
în discuțiile politice.

Și cel mai important,
cel mai important lucru,

e că-i vor ajuta și pe alții
să se implice.

Vă mulțumesc!

(Aplauze)