Comorile ascunse din Timbuktu - Elizabeth Cox

Vezi lecția completă: https://ed.ted.com/lessons/the-hidden-treasures-of-timbuktu-elizabeth-cox

La marginea deșertului Sahara, cetățenii s-au furișat din orașul Timbuktu și s-au îndreptat spre pustietate. Ei au îngropat lăzi în nisipul deșertului, le-au ascuns în peșteri și le-au sigilat în odăi secrete. În interiorul acestor lăzi se afla o comoară mai prețioasă decât aurul: cărțile vechi ale orașului. De ce ascundeau aceste manuscrise neprețuite? Elizabeth Cox aprofundează tradiția literară a orașului Timbuktu.

Lecție de Elizabeth Cox, regie de Aim Creative Studios.

La marginea marelui deșert Sahara,

cetățenii au plecat pe furiș
din orașul Timbuktu

și au pornit pe drumul pustietății.

Ei au îngropat lăzi în nisipul deșertului,
le-au ascuns în peșteri

și le-au sigilat în odăi secrete.

În aceste lăzi se afla o comoară
mai prețioasă decât aurul:

cărțile vechi ale orașului.

Fondat în jurul anului 1100 era noastră
unde acum e situat Mali,

orașul Timbuktu era la început
un simplu punct de comerț.

Însă amplasarea sa unică
a schimbat acest lucru.

Timbuktu marca intersecția
a două rute comerciale importante,

unde caravanele
ce transportau sare prin Sahara

se întâlneau cu negustorii de aur
din interiorul Africii.

La sfârșitul anilor 1300,
aceste rute au îmbogățit orașul Timbuktu,

iar conducătorii săi,
regii Imperiului Mali,

au înălțat monumente și academii

care au atras savanți
din Egipt, Spania și Maroc.

Locația bună a orașului a făcut să devină
ținta războinicilor și cuceritorilor.

În timp ce Imperiul Mali decădea,
unul din regatele sale, Songhai,

a început să câștige putere.

În 1468 regele din Songhai
a cucerit Timbuktu,

incendiind clădirile și omorând savanții.

Dar cu timpul viața intelectuală
din oraș a înflorit din nou.

Domnia celui de-al doilea rege
al Imperiului Songhai,

Askia Mohammed Toure, a marcat
începutul erei de aur în Timbuktu.

El a anulat politicile înapoiate
ale predecesorului său

și a încurajat învățământul.

Conducătorii din Songhai și majoritatea
populației din Timbuktu erau musulmani,

iar savanții din Timbuktu studiau islamul

pe lângă subiectele laice
precum matematica și filozofia.

În bibliotecile din Timbuktu
pamfletele de filozofie greacă

stăteau alături de scrierile istoricilor,
savanților și poeților locali.

Cel mai de seamă savant al orașului,
pe nume Ahmed Baba,

ataca opiniile predominante
pe teme ce variau de la fumat la sclavie.

Comerțul cu aur și sare
a finanțat transformarea orașului

într-un centru de învățământ.

Astfel,
produsele acelei culturi intelectuale

au devenit cea mai căutată materie primă.

Cu hârtia adusă din îndepărtata Veneție

și cerneala colorată
de la plantele și mineralele locale,

cărturarii din Timbuktu scriau textele
atât în arabă cât și în limbile locale.

Scrise în caligrafie și decorate
cu forme geometrice elaborate,

cărțile din Timbuktu erau solicitate
de către cei mai înstăriți membri.

În 1591 epoca de aur s-a terminat brusc

când regele marocan
a capturat orașul Timbuktu.

Forțele marocane i-au încarcerat
pe Ahmed Baba și pe alți savanți faimoși,

confiscându-le bibliotecile.

În următoarele secole,
orașul a înfruntat o serie de cuceriri.

În mijlocul anilor 1800,
adepții Jihadului Sufi au ocupat Timbuktu

și au distrus
multe manuscrise nereligioase.

În 1894 forțele colonizatoare franceze
au preluat controlul asupra orașului,

furând și mai multe manuscrise
și transmițându-le în Europa.

Limba franceză a devenit
limba oficială predată în școli,

iar noile generații din Timbuktu

nu puteau citi manuscrisele arabe
care au mai rămas.

Cu toate astea, tradiția literară
din Timbuktu nu a pierit;

ea s-a scufundat în adâncul pământului.

Unele familii au construit în secret
biblioteci în casele lor

sau au îngropat cărțile în grădinile lor.

Alții le-au ascuns în peșteri abandonate
sau în gropile din deșert.

Manuscrisele prețioase din Timbuktu

s-au dispersat în satele
din întreaga zonă înconjurătoare,

unde cetățenii obișnuiți
le-au păzit timp de sute de ani.

În timp ce deșertificarea
și războiul au sărăcit regiunea,

familiile păstrau cu grijă cărțile antice

chiar dacă înfruntau o sărăcie disperată
și se aflau în pragul foametei.

Chiar și astăzi,
efortul de a proteja cărțile continuă.

Din 1980 până la începutul anilor 2000,

Abdel Kader Haidara, savantul din Timbuktu
a recuperat cu atenție manuscrisele

din întregul Mali de Nord
și le-a adus înapoi în Timbuktu.

Însă în 2012 Războiul Civil din Mali
a pus din nou în pericol manuscrisele,

multe dintre ele fiind evacuate
în orașul vecin Bamako.

Viitorul lor rămânea incert,

întrucât înfruntau atât amenințări umane
cât și ambientale.

Aceste cărți reprezintă cele mai bune

și adesea unicele noastre surse
despre istoria precolonială a regiunii.

Multe dintre ele nu au fost citite
de către savanții moderni,

iar și mai multe încă rămân pierdute
sau ascunse în deșert.

În eforturile de a le proteja
rămân în joc istoria ce o conțin

și eforturile numeroaselor generații
de a proteja istoria de la pieire.