Ellen Dunham-Jones: Remodelând suburbia

Ellen Dunham-Jones dă semnalul de start pentru proiectul de design sustenabil al următorilor 50 de ani: remodelarea suburbiei. Vor urma: reabilitarea mallurilor muribunde, repopularea magazinelor hipermarket, parcări transformate în mlaştini înfloritoare.

În ultimii 50 de ani,

am construit suburbiile

cu o mulțime de consecințe neintenționate.

Voi vorbi despre o parte din aceste consecințe

și voi prezenta o serie de proiecte foarte interesante

care cred că ne oferă motive formidabile

să fim cu adevărat încrezători

că marele proiect de design și dezvoltare pentru următorii 50 de ani

va fi remodelarea suburbiei.

Aşa că, fie că este vorba de redezvoltarea mallurilor,

sau repopularea hipermaketurilor,

sau reconstruirea mlaştinilor

în spaţiile de parcare,

cred că,

numărul în creştere

de spaţii goale sau ineficiente,

în special cele comerciale,

din suburbii,

ne oferă o şansă imensă

de a lua cele mai puţin durabile

peisaje de acum

şi a le transforma

în locuri mai durabile.

Iar procesul ne va permite să redirecţionăm

o mult mai mare parte din creşterea noastră

înapoi către comunităţile existente,

care au nevoie de un imbold

şi au deja infrastructura necesară,

în loc de a continua

să tăiem copaci

şi să defrişăm spaţiile verzi de la marginile oraşelor.

De ce este acest lucru important?

Cred că există nenumărate motive.

Şi nu voi intra în detalii, ci doar voi menţiona câteva.

Doar din perspectiva schimbării climatice,

orăşeanul mediu din Statele Unite

are aproximativ o treime din contribuția de carbon

a locuitorului mediu din suburbie,

în mare parte datorită faptului că locuitorii suburbiei conduc mult mai mult,

şi locuiesc în clădiri izolate,

cu o suprafaţă externă mai mare,

deci pierzând mai multă energie în afară.

Deci strict din

perspectiva schimbării climatice,

oraşele sunt deja

destul de 'verzi'.

Şansa cea mare

de a reduce emisia gazelor cu efect de seră

este de fapt urbanizarea

suburbiilor.

Prin mersul cu maşina până în suburbii,

am dublat numărul de mile conduse.

Asta ne-a crescut dependenţa

de petrolul din străinătate

în ciuda câştigului în eficienţa utilizării combustibilului.

Conducem atât de mult,

încât nu putem ţine pasul tehnologic.

Sănătatea publică este un alt motiv

pentru a considera remodelarea suburbiilor.

Cercetătorii de la CDC şi alte companii

conectează din ce în ce mai des

tiparele de dezvoltare suburbană

cu stilurile de viaţă sedentare.

Şi acestea sunt conectate la rândul lor

cu rata alarmantă

de creştere a obezităţii,

arătată în aceste hărţi,

şi această obezitate declanşează de asemenea

creşteri mari în rândul bolilor de inimă

şi diabet,

până la nivelul la care un copil născut în zilele noastre

are o probabilitate de 1 la 3

să facă diabet.

Și această proporție crește în același ritm în care

copii nu mai merg pe jos

la școală,

din nou, datorită tiparelor noastre de dezvoltare.

Și în final, se pune problema disponibilității financiare.

Vreau să spun, câți își vor mai permite

să continue să locuiască în suburbii

având în vedere scumpirea benzinei?

Extinderea suburbiilor pe terenuri ieftine

în ultimii 50 de ani,

știți terenurile ieftine de la marginea orașelor,

a ajutat generații de familii

să se bucure de visul american.

Dar tot mai des,

economiile pe care le faci

cu cât conduci mai departe --

care este în esență modelul nostru,

aceste economii sunt anulate

când consideri costurile transportului.

De exemplu, aici în Atlanta,

aproximativ jumătate din gospodării

fac între 20,000 și 50,000 de dolari pe an.

Și cheltuie 29% din venit

pe casă

și 32%

pe transport.

Și acestea sunt statistici din 2005.

Înainte ca prețul benzinei să fie 4 dolari pe galon.

Nimeni

nu încearcă cu adevărat să calculeze costurile de transport.

Și acestea nu vor scădea

prea curând.

Fie că vă place izolarea înfrunzită a suburbiilor

sau vă displac spațiile comerciale lipsite de caracter,

există motive importante pentru această remodelare.

Dar este ea realistă?

Eu cred că este.

Împreună cu June Williamson am făcut cercetare pe marginea acestui subiect

mai mult de un deceniu.

Și am descoperit peste 80

de proiecte diferite.

Dar că toate sunt de fapt conduse de piață.

Ce conduce piața în mod particular,

pe primul loc, sunt schimbările demografice majore.

Toți tindem să considerăm suburbia

un loc în care accentul cade pe familie.

Dar lucrurile nu mai stau așa.

Din anul 2000,

deja două treimi din casele suburbane

nu aveau copii.

Pur și simplu nu ne-am obișnuit cu realitatea acestor fapte.

Motivele au de-a face foarte mult cu

dominanța a două mari

grupuri demografice din prezent,

generația de "Baby Boomers" care ies la pensie,

și apoi există un gol,

generatia X, care este restrânsă.

Ei încă fac copii.

Dar generația Y nu a atins încă

vârsta creșterii copiilor.

Ei sunt cealaltă generație majoritară.

Rezultatul,

prezis de demografi,

este că în 2025,

între 75 și 85% din noile gospodării

nu vor avea copii.

Și cercetările de piață și de consumatori,

întrebând generațiile "Baby Boomers" și Y

ce și-ar dori,

unde și-ar dori să locuiască,

ne spun că va fi o cerere enormă,

pe care o observăm deja,

de stiluri de viață mai urbane

în cadrul suburbiei.

Că generația de 'Boomers' vrea să poată îmbătrâni la locul ei,

și că Generația Y vrea să aibă

un stil de viață urban,

dar majoritatea joburilor lor vor continua să fie în suburbie.

Cealaltă dinamică importantă a schimbării

e simpla performanța a

asfaltului utilizat ineficient.

Mă gândesc că ar fi un nume grozav

pentru o formație de rock indie.

Dar dezvoltatorii imobiliari folosesc această sintagmă

pentru a se referi la parcările neutilizate.

Și suburbiile sunt pline de ele.

Când suburbiile postbelice au fost construite prima oară

pe teren ieftin,

departe de centrele orașelor,

a fost justificată construirea

parcărilor la suprafață.

Dar aceste așezări s-au mutat și extins

în salturi repetate

împreună cu expansiunea orașelor.

Și acum au

o poziție relativ centrală.

Nu mai are sens.

Acel teren e mai valoros decât simpla parcare la suprafață.

Acum are sens să mergi iar înăuntru,

să construiești o platformă și să construiești deasupra

pe acele amplasamente.

Deci ce vei face

cu un mall nefolosit,

cu un parc de birouri nefolosite?

S-a dovedit că se pot face multe.

Într-o economie lentă ca a noastră,

re-popularea este

una din strategiile cele mai pline de succes.

Ăsta e

un mall nefolosit din St. Louis

care a fost repopulat ca spațiu pentru artă.

E acum cămin pentru studiouri de artiști,

grupuri de teatru, trupe de dans.

Nu mai aduce așa de multe venituri

din impozite ca în trecut.

Dar servește comunității locale.

Ține lucrurile în funcțiune.

Devine o instituție minunată, cred eu.

Alte mall-uri au fost re-populate

drept cămine pentru bătrâni,

sau ca universități,

și ca tot felul de spații pentru birouri.

Găsim de asemenea multe exemple

de hipermarketuri inactive

care au fost convertite pentru

tot felul de utilizări comunitare --

multe școli, multe biserici

și multe biblioteci ca acesta.

Acesta a fost o mică alimentară din lanțul Food Lion

care acum este o bibliotecă publică.

În plus, au făcut o frumoasă reutilizare adaptivă,

spărgând o parte din spațiile de parcare,

au adăugat plante pentru a colecta și curăța apa pluvială,

au adăugat mai multe trotuare

pentru a conecta vecinătățile.

Și au făcut din ceea ce a fost

doar un magazin dintr-un șir de clădiri comerciale,

un spațiu de întâlnire a comunității.

Acesta este un mic centru comercial în formă de L

în Phoenix, Arizona.

Tot ce au făcut a fost să dea un strat proaspăt de vopsea strălucitoare,

o băcănie pentru gurmanzi,

și au făcut un restaurant în vechea poștă.

Nu subestimați niciodată puterea mâncării

de a transforma un loc

într-o destinație.

A avut așa un succes, că acum au preluat și restul spațiilor de peste drum.

Iar reclamele imobiliare din zonă

declară toate cu mândrie:

"Poți merge pe jos la Le Grande Orange",

fiindcă a furnizat cartierului

ceea ce sociologii numesc

"al treilea loc".

Dacă acasă este primul loc

iar serviciul este al doilea loc,

al treilea loc este acolo unde mergi să te destinzi

și să construiești comunitatea.

Mai ales fiindcă suburbia devine

mai puțin centrată pe familie,

pe gospodăriile familiale,

există o reală nevoie

de mai multe "al treilea loc".

Cele mai dramatice remodelări

sunt cele din categoria următoare,

strategia următoare, redezvoltarea.

În economia prosperă erau câteva

proiecte de redezvoltare foarte dramatice,

în care clădirea originală

a fost complet demolată și așezarea a fost reconstruită

la o densitate mult mai mare,

un fel de vecinătăți urbane compacte, pietonale.

Dar unele din ele au fost mai mult treptate.

Acesta e Mashpee Commons,

cea mai veche remodelare pe care am găsit-o.

Este progresivă, pe durata ultimilor 20 de ani,

urbanism construit

peste zonele de parcare.

Fotografiile alb-negru arată

centrul simplu de cumpărături al anilor 60.

Iar hărțile de deasupra

arată transformarea treptată

într-un orășel compact,

cu utilizare mixtă, din Noua Anglie

și are planurile aprobate

pentru a se conecta

cu noile zone rezidențiale

de peste căile de acces

și cu cele de dincolo.

Deci uneori remodelarea este treptată.

Alteori este dintr-o bucată.

Acesta e un alt proiect de construire pe zona de parcare,

a unui parc de birouri la periferia Washington D.C.

Când metroul din Washington s-a extins spre periferii

și a deschis o stație în apropierea acestui loc,

proprietarii au decis

să construiască o nouă platformă de parcare

și să insereze deasupra

o nouă stradă principală, câteva apartamente

și clădiri de apartamente,

păstrând și clădirile de birouri.

Iată așezarea în 1940.

A fost doar o mică fermă

în orășelul Hyattsville.

Până în 1980 s-a împărțit

într-un mall mare pe o parte

și un parc de birouri pe cealaltă parte.

Și niște spații de rezervă pentru o librărie

și o biserică departe în dreapta.

Azi, au fost construite

stația de transport, strada principală și

noile clădiri de locuințe.

Mă aștept că până la urmă străzile

se vor extinde printr-o redezvoltare a mallului.

Au fost anunțate deja planurile

pentru o mulțime de apartamente cu grădină

deasupra mallului care va fi redezvoltat.

Transportul în comun este un mare stimulent pentru remodelări.

Iată aici cum arată.

Puteți vedea noile clădiri de apartamente

între clădirile de birouri

și spațiul public și noua stradă principală.

Acesta e unul din favoriții mei: Belmar.

Cred că au construit într-adevăr un loc atractiv aici

și au folosit doar construcții ecologice.

Există mari arii pe acoperiș acoperite cu panouri solare

și cu turbine eoliene.

Acesta este un mall foarte mare

pe o arie de 40 hectare.

Constă acum din 22

blocuri urbane pietonale

cu străzi publice,

două parcuri publice, opt linii de autobuz

și o gamă de case de locuit.

Și asta i-a dat zonei Lakewood, Colorado,

centrul pe care

această suburbie nu l-a avut niciodată.

Acesta a fost mallul în zilele lui de glorie.

Au organizat balul de sfârșit de an școlar în mall. Își iubeau mallul.

Iată așa arăta în 1975

cu mallul.

Pînă în 1995 mallul a murit.

Magazinul universal a fost păstrat.

Și am găsit că în multe cazuri a fost la fel.

Magazinele universale au mai multe etaje, sunt mai bine construite.

Se pot readapta ușor.

Dar cele cu un singur nivel ...

ele sunt deja istorie.

Iată aici zona reproiectată.

Acest proiect are o conectivitate grozavă

cu vecinătățile existente.

Asigură 1500 de gospodării cu posibilitatea

unui stil de viață mai urban.

Au construit cam două treimi din el acum.

Așa va arăta noua stradă principală.

Este un mare succes.

Și a ajutat să stimuleze --

opt din cele 13

malluri regionale din Denver

au fost remodelate sau

au planuri pentru asta.

Dar este important de observat că această remodelare

nu apare pur și simplu --

doar vin buldozerele și nivelează întregul oraș.

Nu, sunt poțiuni pietonale

în zone de

proprietăți ineficiente.

Astfel dă oamenilor mai multe alegeri.

Dar nu le ia alegerile.

Dar nu este suficient să creăm

doar porțiuni pietonale.

Trebuie să încercăm și transformări mai sistemice.

Trebuie să remodelăm coridoarele.

Aceasta a fost

remodelată în California.

Au luat zona comercială

arătată în pozele alb-negru de jos,

și au construit un bulevard,

care a devenit strada principală pentru orașul lor.

Și s-a transformat dintr-o

adresă urâtă, nesigură

și nedorită,

într-o adresă bună, frumoasă,

atractivă și demnă.

Acum sperăm să începem să vedem asta --

Au construit deja primăria, au atras două hoteluri.

Îmi pot imagina case frumoase construite acolo

fără a tăia copacii.

Deci există multe lucruri grozave.

Dar aș vrea să văd mai multe coridoare remodelate.

Dar creșterea densității

nu va funcționa peste tot.

Uneori re-aducerea spațiului verde

este răspunsul mai bun.

Sunt multe de învățat din programele de succes

de gestionare a terenurilor

în orașe ca Flint, Michigan.

Există de asemenea o mișcare înfloritoare de ferme suburbane --

un fel de întâlnire între grădinile de legume și Internet.

Dar poate că unul din aspectele cele mai importante

ale re-înverzirii este șansa de a

reface ecologia locală,

ca în acest exemplu de lângă Minneapolis.

Când a murit centrul comercial,

orașul a restaurat lacul și mlaștina

ale locului,

creând proprietăți pe malul lacului,

care au atras investițiile private,

prima investiție privată în ultimii 40 de ani în această zonă

cu venit foarte redus.

Deci au reușit să refacă și ecologia locală

și economia locală simultan.

Acesta este un alt exemplu de re-înverzire.

Are sens și în piețele imobiliare foarte puternice.

Acesta este în Seattle,

în parcarea unui mall

vecină cu o nouă stație de transport.

Iar linia ondulată

este o cărare de-a lungul unui pârâu adus acum la lumină.

Pârâul a fost canalizat sub parcare.

Dar aducând la lumină pârâurile noastre

chiar îmbunătățește calitatea apei din ele

și contribuie la habitat.

Deci v-am arătat câteva

remodelări din prima generație.

Ce urmează?

Cred că avem trei provocări pentru viitor.

Prima este de a planifica remodelarea

mult mai sistemic

la o scară metropolitană.

Trebuie să fim în stare să alegem

care din zone trebuie să fie re-înverzite.

Unde trebuie să redezvoltăm?

Și unde trebuie să încurajăm repopularea?

Aceste cadre arată doar două imagini

dintr-un proiect mai mare

care a încercat să facă asta pentru Atlanta.

Am condus echipa care a fost solicitată să-și

imagineze cum va arăta Atlanta peste o sută de ani.

Și am ales să încercăm să inversăm extinderea urbană

prin trei mișcări simple -- scump, dar simplu.

Prima: în o sută de ani,

transport în comun pe toate coridoarele

majore de trenuri și autostrăzi.

A doua: în o sută de ani,

zone vegetale de 300 metri

pe toate apele curgătoare.

E un pic extrem, dar avem o mică problemă cu apa.

În o sută de ani, zonele

care sunt prea aproape de apă

sau prea departe de stația de transport, nu vor fi viabile.

Deci am creat conceptul de hectar ecologic

pentru a transfera drepturile de dezvoltare

către coridoarele de tranzit

și a permite re-înverzirea

acelor zone vechi

pentru hrană și producerea energiei.

Deci a doua provocare

este de a îmbunătăți calitatea designului arhitectural

al remodelărilor.

Și închei cu această imagine

a democrației în acțiune.

Acesta este un protest care are loc

la o remodelare în Silver Spring, Maryland,

împotriva utilizării gazonului sintetic.

Remodelările sunt adesea acuzate

ca exemple de centre false de oraș

și urbanism repezit.

Și nu fără motiv, nu poți obține ceva mai fals

decât un oraș verde datorită gazonului sintetic.

Trebuie să spun, astea sunt locuri foarte hibride.

Sunt noi, dar încearcă să pară vechi.

Au peisaje stradale urbane,

dar zone de parcare suburbane.

Populația lor e

mai diversă decât a suburbiilor tipice,

dar mai puțin diversă decât a orașelor.

Și sunt

locuri publice,

dar sunt administrate de firme private.

Și doar aspectul lor de suprafață --

ca acel gazon sintetic aici --

mă înfiorează.

Așa că mă bucur că

urbanismul își face treaba.

Faptul că se întâmplă un protest

chiar arată

că amplasarea străzilor și cvartalelor, a spațiilor publice,

așa de compromise cum par ele,

tot e un lucru foarte grozav.

Dar trebuie să îmbunătățim arhitectura.

Provocarea finală este pentru voi toți.

Vreau să vă alăturați protestului

și să începeți să cereți

locuri suburbane mai durabile --

locuri cu efecte minime asupra mediului, punct.

Dar cultural

înclinăm să credem că centrele orașelor

trebuie să fie dinamice, și pretindem asta.

Dar se pare că ne așteptăm

ca suburbiile să rămână veșnic înghețate

în forma lor adolescentă

în care s-au născut prima dată.

Este timpul să le lăsăm să se maturizeze.

Deci vreau ca voi toți

să sprijiniți schimbările de zonă,

reducerea numărului de drumuri, îmbunătățirile de infrastructură

și remodelările care vor veni în curând în cartierul vostru.

Vă mulțumesc.