Efectuarea unei operații chirurgicale pe creier fără bisturiu - Hyunsoo Joshua No

Vezi toată lecția la: https://ed.ted.com/lessons/performing-brain-surgery-without-a-scalpel-hyunsoo-joshua-no

Anual, mii de persoane din întreaga lume sunt operate pe creier fără o singură incizie: fără bisturiu, fără masă de operație, iar pacientul nu sângerează. În schimb, această procedură folosește un aparat ce emite raze invizibile de lumină către o zonă precisă din creier. Deci, cum funcționează mai exact acest tratament? Și ce efect are asupra tumorilor vizate? Hyunsoo No explică ce este radiochirurgia.

Lecție de Hyunsoo Joshua No, regizat de Hype CG.

Anual, peste tot în lume, zeci de mii
de persoane sunt operate pe creier

fără o singură incizie:

fără bisturiu, fără masă de operație,
iar pacientul nu sângerează.

În schimb, această procedură are loc
într-o cameră izolată

cu un aparat mare ce emite
raze invizibile de lumină

către o zonă precisă din creier.

Acest tratament se numește
radiochirurgie stereotactică,

iar razele de lumină
sunt fascicule de radiații:

sarcina lor e să distrugă tumorile
eliminând gradual celulele maligne.

Pentru pacienți, procesul începe
cu o tomografie computerizată,

o serie de raze X ce produc
o hartă tridimensională a capului.

Aceasta relevă locul precis,
mărimea și forma tumorii.

Scanările CT ajută și la calcularea
așa-numitelor unități Hounsfield

care arată densitatea
diferitelor țesuturi.

Acest lucru oferă informații
despre felul în care radiațiile

se vor propaga în creier,
pentru a optimiza rezultatul.

Doctorii pot folosi și rezonanța
magnetică nucleară sau RMN-ul,

ce produce imagini mai clare
ale țesuturilor moi,

pentru a determina mai bine
localizarea și forma tumorii.

Reprezentarea exactă a formei
și poziției e extrem de importantă

datorită dozelor mari de radiații
necesare tratării tumorilor.

Radiochirurgia se bazează
pe folosirea mai multor fascicule.

Individual, fiecare transmite
o doză minimă de radiații.

Dar, la fel ca mai multe proiectoare
ce converg într-un singur punct

pentru a crea un punct
de lumină strălucitor,

combinate, radiațiile sunt suficient
de puternice pentru a distruge tumorile.

În afara faptului că ajută medicii
să țintească tumorile din creier,

lăsând țesutul sănătos înconjurător
relativ nevătămat,

folosirea razelor multiple
oferă doctorilor flexibilitate.

Ei pot optimiza unghiurile și căile
cele mai bune prin țesutul cerebral

pentru a ajunge la țintă
și a regla intensitatea fiecărei raze

dacă e nevoie.

Acest lucru menajează
structurile critice ale creierului.

Dar ce face, mai exact, acestă abordare
ingenioasă tumorilor în chestiune?

Atunci când mai multe raze X converg
pentru a lovi o masa de celule canceroase,

forța lor combinată taie efectiv
ADN-ul celulelor,

provocând o ruptură
în structura celulelor.

Cu timpul, acest proces se încheie
cu distrugerea întregii tumori.

Indirect, razele dăunează
și zonei înconjurătoare ADN-ului,

creând particule instabile
numite radicali liberi.

Asta creează un microambient periculos

ostil tumorii,

dar și câtorva celule sănătoase
din jurul acesteia.

Riscul de a afecta țesutul sănătos e redus

păstrând fasciculul de raze

cât mai aproape posibil
de forma exacta a tumorii.

Când tratamentul radiochirurgical
a distrus celulele tumorale,

mecanismul natural de curățare
al organismului intră în acțiune.

Sistemul imunitar curăță imediat
celulele moarte

pentru a le elimina din organism,

iar celelalte celule
devin țesut cicatricial.

În ciuda inovațiilor, radiochirurgia
nu este întotdeauna prima opțiune

pentru tratarea tumorilor cerebrale.

În primul rând, e rezervată
de obicei tumorilor mai mici.

Radiațiile au un efect cumulativ,

însemnând că dozele administrate anterior
se pot suprapune cu cele ulterioare.

Deci pacienții cu tumori recurente

pot avea limitări în privința
viitoarelor tratamente de radiochirurgie.

În ciuda acestor dezavantaje,
beneficiile sunt mult mai mari.

Pentru diverse tipuri de tumori cerebrale,

radiochirurgia poate fi la fel bună
precum chirurgia tradițională

în distrugerea celulelor canceroase.

În tumorile numite meningioame,
recidivarea e egală sau mai scăzută

atunci când pacientul
este supus radiochirurgiei.

Și comparativ cu chirurgia tradițională,

deseori o experiență dureroasă
cu o perioadă lungă de recuperare,

în general, radiochirurgia nu doare

și deseori necesită foarte
puțină recuperare sau chiar deloc.

Tumorile cerebrale nu sunt singurele
supuse acestui tip de tratament:

acest concept e folosit și pentru tumorile
pulmonare, hepatice și pancreatice.

Între timp, doctorii îi experimentează
utilitatea în tratarea bolilor

precum boala Parkinson, epilepsia
și tulburarea obsesiv-compulsivă.

Un diagnostic de cancer
poate fi devastator,

dar progresul ce privește
aceste tehnici non-invazive

pune bazele unui tratament
mai puțin agresiv.