Istoria lumii potrivit pisicilor

Vizionați lecția completă : https://ed.ted.com/lessons/the-history-of-the-world-according-to-cats-eva-maria-geigl

În vremurile străvechi, pisicile sălbatice erau vânători carnivori feroce. Și spre deosebire de câini, care au suferit secole de reproducere selectivă, pisicile moderne sunt genetic asemănătoare cu pisicile antice. Cum au devenit acești prădători solitari și înverșunați partenerii noștri de canapea? Eva-Maria Geigl urmărește domesticirea pisicii moderne de casă.

Lecție de Eva-Maria Geigl, regia de Chintis Lundgren.

Pe 27 mai 1941, cuirasatul german Bismarck
s-a scufundat într-un schimb de focuri,

lăsând în viață doar 118
din cei 2.200 de membri ai echipajului.

Dar când un distrugător britanic a venit
ca să preia prizonierii

au găsit un supraviețuitor neașteptat -

o pisică alb cu negru care se agăța
de o scândură plutitoare.

În următoarele luni, pisica a vânat
șobolani și a ridicat moralul britanic -

până când o torpilă a spulberat carena
și a scufundat nava.

Dar, în mod surprinzător, pisica nu.

Poreclit Sam cel de Nescufundat,

a mers în Gibraltar cu echipajul salvat

și a slujit ca pisică de navă
pe încă trei vase -

dintre care una s-a scufundat -
înainte să se retragă la Belfast Home.

Mulți poate nu cred că pisicile
sunt potrivite ca marinari

sau însoțitoare cooperante de orice fel.

Dar pisicile muncesc alături de oameni
de mii de ani -

ajutându-ne la fel de des
cât le ajutăm noi.

Cum au trecut aceste creaturi solitare
de la prădătoare la ofițeri navali,

la partenere de canapea?

Domesticirea pisicilor moderne

poate fi plasată în urmă cu peste
10.000 de ani în Semiluna Fertilă,

la începutul Erei Neolitice.

Oamenii învățau să modifice natura
după voia lor,

producând mai multe alimente
decât puteau mânca fermierii.

Acești fermieri neolitici și-au depozitat
cerealele în gropi și silozuri de lut.

Dar aceste depozite de mâncare
au atras hoarde de rozătoare,

precum și pe prădătorul lor,
Felis silvestris lybica -

pisica sălbatică găsită în Nordul Africii
și Sud-Vestul Asiei.

Aceste pisici erau vânători rapizi,
fioroși și carnivori.

Erau remarcabil de asemănătoare ca mărime
și aspect cu pisicile domestice de astăzi.

Principala diferență fiind aceea
că pisicile antice erau mai puternice,

aveau blana dungată și nu erau atât
de prietenoase cu alte pisici și oameni.

Abundența prăzii în grânele
infestate de rozătoare

a atras aceste animale solitare.

Cum pisicile sălbatice au învățat
să tolereze prezența umană

și a altor pisici în timpul mesei,

credem că și fermierii au tolerat
pisicile pentru combaterea dăunătorilor.

Relația a fost atât de benefică încât
pisicile au migrat cu fermierii neolitici

din Anatolia în Europa și în Mediterană.

Șobolanii erau o adevărată năpastă
pe mări și oceane.

Mâncau proviziile și rodeau frânghiile,

așa că pisicile deveniseră demult
tovarăși esențiali de navigație.

În momentul în care pisicile anatoliene
călătoare au început să navigheze,

egiptenii și-au domesticit
propriile pisici locale.

Venerate pentru abilitatea de a prinde
șerpi veninoși, păsări și șobolani,

pisicile domestice au devenit importante
pentru cultura religioasă egipteană.

Au câștigat imortalitate în fresce,
hieroglife, statui, și chiar și morminte,

fiind mumificate alături de stăpânul lor.

Pisicile egiptene au navigat Nilul,

ținând în frâu șerpii otrăvitori de râu.

Și după ce au trecut la nave mai mari,

au început migrarea din port în port.

În timpul Imperiului Roman,
corăbiile călătoreau între India și Egipt,

purtând genealogia pisicii sălbatice
din centrul Asiei, F.s. Ornata.

Secole mai târziu, în Evul Mediu, pisicile
egiptene călătoreau până la Marea Baltică

pe corăbiile navigatorilor vikingi.

Pisici sălbatice din Orientul Apropiat
cât și din Africa de Nord

- probabil îmblânzite pe atunci-
au continuat călătoria în întreaga Europă,

pornind în cele din urmă
spre Australia și America.

Astăzi, majoritatea pisicilor au originea

fie din Orientul Apropiat,
fie din linia egipteană a F.s. lybica.

Dar o analiză atentă a genomului
și a dungilor pisicilor moderne

ne spune că, spre deosebire de câini,

care au trecut prin secole
de reproducere selectivă,

pisicile moderne sunt genetic
asemănătoare cu pisicile antice.

Și în afară de a le face
mai sociale și docile,

am făcut puțin pentru a le schimba
comportamentele naturale.

Altfel spus, acestea sunt cam cum au fost
mereu: animale sălbatice.

Vânătoare feroce. Creaturi ce nu ne percep
drept stăpânii lor.

Și dată fiind lunga istorie împreună,
s-ar putea să nu se înșele.