Return to Video

Nu ești singur în singurătatea ta

  • 0:01 - 0:02
    Bună ziua!
  • 0:03 - 0:05
    Aș vrea să vă prezint pe cineva.
  • 0:05 - 0:08
    El e Jomny.
  • 0:08 - 0:11
    „Jonny” scris din greșeală cu „m”,
  • 0:11 - 0:12
    dacă vă întrebați de ce.
  • 0:12 - 0:13
    Nimeni nu e perfect.
  • 0:13 - 0:15
    Jomny este extraterestru
  • 0:15 - 0:19
    și a fost trimis pe Pământ
    ca să studieze oamenii.
  • 0:19 - 0:22
    Jomny se simte pierdut și singur
    și departe de casă.
  • 0:22 - 0:26
    Cred că toți ne-am simțit așa
    la un moment dat.
  • 0:26 - 0:27
    Eu, cel puțin, da.
  • 0:27 - 0:30
    Am scris această poveste
    într-un moment din viață
  • 0:30 - 0:33
    când mă simțeam ca un extraterestru.
  • 0:33 - 0:36
    Mă mutasem în Cambridge
    și începusem programul doctoral la MIT.
  • 0:36 - 0:42
    Mă simțeam intimidat și izolat,
    ca și cum nu îmi găseam locul.
  • 0:42 - 0:44
    Am avut totuși un colac de salvare.
  • 0:44 - 0:48
    De mulți ani cream glume
  • 0:48 - 0:50
    și le împărtășeam pe rețelele sociale.
  • 0:50 - 0:53
    Treptat, mi-am dat seama
    că acest lucru devenea un refugiu.
  • 0:54 - 0:58
    Pentru mulți oameni,
    internetul poate părea un loc singuratic.
  • 0:58 - 1:00
    Poate părea
  • 1:00 - 1:02
    un vid nesfârșit și mereu în creștere
  • 1:02 - 1:06
    unde poți să strigi încontinuu,
    fără ca cineva să te asculte.
  • 1:07 - 1:10
    Totuși, am găsit consolare vorbind în gol.
  • 1:10 - 1:13
    Am descoperit că, spunându-mi
    gândurile vidului,
  • 1:13 - 1:15
    acesta a început până la urmă
    să îmi răspundă.
  • 1:16 - 1:20
    S-a dovedit că vidul nu este
    o imensitate singuratică.
  • 1:20 - 1:22
    E de fapt un loc unde poți găsi
    diverși alți oameni
  • 1:22 - 1:26
    care se uită și ei în gol
    și așteaptă să fie auziți.
  • 1:26 - 1:29
    E adevărat, rețelele sociale
    au și aspecte negative.
  • 1:29 - 1:31
    Nu încerc să contest acest lucru.
  • 1:31 - 1:35
    Să fii conectat în orice moment
    aduce atât de multă tristețe,
  • 1:35 - 1:38
    furie și violență.
  • 1:38 - 1:39
    Poate părea că este sfârșitul lumii.
  • 1:39 - 1:41
    Nu sunt întru totul de această părere,
  • 1:41 - 1:45
    pentru că nu pot nega că pe mulți
    dintre cei mai apropiați prieteni
  • 1:45 - 1:48
    i-am cunoscut prima dată online.
  • 1:48 - 1:52
    Cred că acest lucru a fost posibil
    pentru că rețelele sociale
  • 1:52 - 1:53
    au o latură confesivă.
  • 1:54 - 1:58
    E ca și cum ai scrie într-un jurnal intim,
  • 1:58 - 1:59
    în întregime personal,
  • 1:59 - 2:02
    dar în același timp vrei
    ca toată lumea să îl citească.
  • 2:02 - 2:05
    Ne bucurăm când se întâmplă acest lucru,
  • 2:05 - 2:08
    pentru că putem să vedem lucrurile
    din perspectiva unor oameni
  • 2:08 - 2:11
    foarte diferiți de noi.
  • 2:11 - 2:12
    Uneori acesta e un lucru pozitiv.
  • 2:12 - 2:14
    Când m-am înscris prima dată pe Twitter,
  • 2:14 - 2:17
    am descoperit că mulți dintre cei
    pe care îi urmăream
  • 2:17 - 2:20
    vorbeau despre sănătatea mintală
    și despre terapie,
  • 2:20 - 2:23
    fără ca aceste subiecte să fie supuse
    stigmatizării, așa cum se întâmplă adesea
  • 2:23 - 2:26
    când se vorbește față în față.
  • 2:26 - 2:29
    Discursul despre sănătatea mintală
    a fost astfel adus la normalitate
  • 2:29 - 2:32
    și mi-am dat seama că terapia
  • 2:32 - 2:34
    m-ar putea ajuta și pe mine.
  • 2:34 - 2:36
    Pentru mulți oameni
  • 2:36 - 2:40
    să vorbești despre aceste subiecte
    pe internet, public și sincer,
  • 2:40 - 2:43
    este o idee înfricoșătoare.
  • 2:43 - 2:48
    Cred că mulți consideră
    că este înspăimântător și dificil
  • 2:48 - 2:52
    să fii online dacă nu ești deja
    complet dezvoltat.
  • 2:52 - 2:56
    Totuși, pe internet
    poate fi un lucru pozitiv să nu știi.
  • 2:56 - 3:00
    Ar trebui să fim entuziasmați
    din această cauză.
  • 3:00 - 3:04
    Pentru mine împărtășirea defectelor,
  • 3:04 - 3:08
    a nesiguranței și a vulnerabilității
  • 3:08 - 3:09
    sunt foarte importante.
  • 3:10 - 3:12
    (Râsete)
  • 3:12 - 3:15
    Faptul că cineva mărturisește
    că se simte trist, că îi e frică
  • 3:15 - 3:17
    sau că se simte singur, de exemplu,
  • 3:17 - 3:19
    mă face să mă simt mai puțin singur.
  • 3:19 - 3:22
    Nu scap de propria mea singurătate,
  • 3:22 - 3:25
    dar realizez că nu sunt singurul
  • 3:25 - 3:26
    care se simte singur.
  • 3:26 - 3:28
    Ca scriitor și artist,
  • 3:28 - 3:32
    pun mult preț pe transformarea
    alinării de a fi vulnerabil
  • 3:32 - 3:35
    într-un lucru comun,
    pe care îl putem împărtăși unii cu alții.
  • 3:35 - 3:38
    Mă încântă ideea de a exterioriza
    ceea ce e interior,
  • 3:38 - 3:42
    de a lua acele sentimente invizibile
    pentru care nu găsesc cuvinte,
  • 3:42 - 3:45
    de a le scoate la lumină,
    de a le asocia unor cuvinte,
  • 3:45 - 3:47
    ca mai apoi să le spun altor oameni,
  • 3:47 - 3:51
    cu speranța că îi va ajuta să găsească
    cuvinte pentru propriile sentimente.
  • 3:51 - 3:53
    Știu că pare un plan prea mare,
  • 3:53 - 3:56
    dar vreau să pun toate aceste lucruri
  • 3:56 - 3:58
    în pachete mici și accesibile.
  • 3:58 - 4:01
    Atunci când sunt ascunse
    în aceste bucăți mai mici,
  • 4:01 - 4:04
    sunt mai ușor de abordat
    și e mult mai distractiv.
  • 4:04 - 4:07
    Astfel am putea vedea mai ușor
    umanitatea noastră comună.
  • 4:07 - 4:09
    Uneori ia forma unei povestiri,
  • 4:09 - 4:13
    alteori ia forma unei cărți cu ilustrații,
    de exemplu.
  • 4:13 - 4:15
    Uneori ia forma
  • 4:15 - 4:17
    unei glume prostești
    pe care o arunc pe internet.
  • 4:17 - 4:21
    Acum câteva luni am postat
    o idee de aplicație pentru un serviciu
  • 4:21 - 4:22
    care se ocupă cu plimbarea câinilor.
  • 4:22 - 4:26
    Adică un câine apare la ușa ta
    și tu trebuie să ieși din casă
  • 4:26 - 4:27
    și să mergi la plimbare.
  • 4:27 - 4:29
    (Râsete)
  • 4:30 - 4:33
    Dacă sunt dezvoltatori
    de aplicații mobile în public,
  • 4:33 - 4:34
    vă rog căutați-mă.
  • 4:35 - 4:38
    Mărturisesc că mă simt neliniștit
    mereu când trebuie să trimit un e-mail.
  • 4:38 - 4:40
    Când închei prin „Cu bine”,
  • 4:40 - 4:42
    vreau să zic: „Încerc să termin cu bine”,
  • 4:42 - 4:46
    ceea ce înseamnă „Vă rog nu mă
    disprețuiți, promit că fac tot ce pot!”.
  • 4:47 - 4:49
    Mai e răspunsul meu la clasicul
    pretext de discuție:
  • 4:49 - 4:52
    dacă aș putea să iau cina
    cu oricine, mort sau în viață,
  • 4:52 - 4:53
    aș face-o, mă simt singur.
  • 4:53 - 4:55
    (Râsete)
  • 4:58 - 5:02
    Am observat că atunci când postez
    astfel de lucruri online,
  • 5:02 - 5:03
    reacția e similară.
  • 5:03 - 5:05
    Oamenii se reunesc ca să glumească,
  • 5:05 - 5:06
    ca să împartă acel sentiment,
  • 5:06 - 5:08
    pentru ca apoi să se împrăștie repede.
  • 5:08 - 5:10
    (Râsete)
  • 5:10 - 5:13
    Lăsându-mă din nou singur.
  • 5:14 - 5:19
    Uneori aceste mici întruniri
    pot fi semnificative.
  • 5:19 - 5:21
    De exemplu, când am absolvit
    facultatea de arhitectură
  • 5:21 - 5:23
    și m-am mutat în Cambridge,
  • 5:23 - 5:24
    am postat această întrebare:
  • 5:24 - 5:28
    „Cu câți oameni din viața voastră
    ați purtat deja ultima discuție?”
  • 5:29 - 5:33
    Mă gândeam la prietenii mei
    care s-au mutat
  • 5:33 - 5:35
    în alte orașe și chiar în alte țări
  • 5:35 - 5:38
    și la cât de greu o să îmi fie
    să păstrez legătura cu ei.
  • 5:38 - 5:41
    Alți oameni au început să răspundă
    și să spună propriile povești.
  • 5:41 - 5:44
    Cineva vorbea despre o rudă
    cu care s-a certat foarte rău.
  • 5:44 - 5:47
    Cineva vorbea despre
    o persoană iubită care a murit
  • 5:47 - 5:49
    repede și pe neașteptate.
  • 5:49 - 5:51
    Altcineva vorbea
    despre prietenii de la școală
  • 5:51 - 5:53
    care s-au mutat și ei.
  • 5:53 - 5:56
    Atunci s-a întâmplat ceva impresionant.
  • 5:56 - 5:57
    În loc să îmi răspundă mie,
  • 5:57 - 6:00
    oamenii au început
    să își răspundă unii altora.
  • 6:00 - 6:03
    Au început să vorbească unii cu alții,
    să împărtășească experiențe,
  • 6:03 - 6:04
    să se consoleze reciproc
  • 6:04 - 6:07
    și să se încurajeze
    să ia legătura cu prietenul
  • 6:07 - 6:09
    cu care nu au vorbit de ceva vreme
  • 6:09 - 6:12
    sau cu ruda cu care s-au certat.
  • 6:12 - 6:17
    La un moment dat, s-a creat
    o comunitate minusculă.
  • 6:17 - 6:19
    S-a format un grup de sprijin
  • 6:19 - 6:22
    din oameni de toate tipurile
    care s-au reunit.
  • 6:22 - 6:25
    Cred că de fiecare dată
    când postăm pe internet
  • 6:25 - 6:27
    există o șansă
  • 6:27 - 6:29
    ca o astfel de comunitate să se formeze.
  • 6:29 - 6:33
    E posibil ca o mulțime de ființe diferite
  • 6:33 - 6:35
    să se unească și să se atragă reciproc.
  • 6:35 - 6:37
    Câteodată, în noroiul internetului
  • 6:37 - 6:40
    poți găsi pe cineva cu care să rezonezi.
  • 6:41 - 6:44
    Câteodată se poate întâmpla
    prin citirea răspunsurilor
  • 6:44 - 6:48
    și a comentariilor și prin găsirea
    unui răspuns deosebit de amabil,
  • 6:48 - 6:50
    pătrunzător sau amuzant.
  • 6:50 - 6:52
    Uneori se întâmplă când începem
    să urmărim contul cuiva
  • 6:52 - 6:55
    și observăm că deja ne urmărește contul.
  • 6:55 - 6:59
    Câteodată se întâmplă când ne uităm
    pe contul cuiva pe care îl știm
  • 6:59 - 7:02
    și, văzând ceea ce scriem noi
    și acea persoană,
  • 7:02 - 7:05
    ne dăm seama că avem în comun
    multe preocupări,
  • 7:05 - 7:07
    iar acest lucru ne apropie mai mult.
  • 7:07 - 7:09
    Uneori, dacă suntem norocoși,
  • 7:10 - 7:12
    întâlnim un alt extraterestru.
  • 7:13 - 7:15
    [când doi extratereștri
    se întâlnesc într-un loc straniu,
  • 7:15 - 7:17
    acel loc pare mai familiar]
  • 7:17 - 7:19
    Sunt totuși îngrijorat,
    pentru că toți știm
  • 7:19 - 7:22
    că de cele mai multe ori
    internetul nu pare să fie astfel.
  • 7:22 - 7:24
    Cu toții știm că de multe ori
  • 7:24 - 7:28
    internetul este un loc
    în care nu ne înțelegem unii pe alții,
  • 7:28 - 7:32
    unde ajungem în conflict,
  • 7:33 - 7:38
    unde se amestecă confuzii
    cu strigăte, țipete și urlete
  • 7:38 - 7:40
    și pare că există prea mult din orice.
  • 7:40 - 7:42
    Pare că e un haos.
  • 7:42 - 7:46
    Nu știu cum să echilibrez
    părțile bune și părțile rele,
  • 7:46 - 7:48
    pentru că, după cum știm cu toții,
  • 7:48 - 7:51
    părțile rele chiar ne pot răni.
  • 7:52 - 7:57
    Consider că platformele pe care le folosim
    ca să intrăm în spațiile virtuale
  • 7:58 - 8:00
    au fost create, fie din ignoranță,
    fie cu intenție,
  • 8:00 - 8:04
    astfel încât să permită hărțuiala
    și abuzul, propagarea dezinformării,
  • 8:04 - 8:08
    facilitarea urii, discursului
    instigator la ură și violenței aferente.
  • 8:08 - 8:10
    Pare că niciuna
    dintre platformele din prezent
  • 8:10 - 8:12
    nu face suficient pentru a îndrepta asta.
  • 8:13 - 8:16
    Totuși, poate din nefericire,
  • 8:16 - 8:20
    încă sunt atras de aceste spații online,
    ca mulți alții de altfel,
  • 8:20 - 8:24
    pentru că uneori am impresia
    că toți oamenii sunt acolo.
  • 8:24 - 8:26
    Simt că e prostesc
  • 8:26 - 8:28
    și uneori de-a dreptul stupid
  • 8:28 - 8:33
    să prețuiesc, în astfel de vremuri,
    aceste momente mici de conexiune umană.
  • 8:33 - 8:36
    Am crezut, însă, tot timpul în ideea
  • 8:36 - 8:41
    că aceste mici momente de omenie
    nu sunt zadarnice.
  • 8:41 - 8:43
    Nu reprezintă refugii din fața lumii,
  • 8:43 - 8:45
    ci sunt chiar motivul
    pentru care mergem în spațiul online.
  • 8:46 - 8:49
    Sunt momente vitale care ne dau viață.
  • 8:50 - 8:53
    Sunt ca niște minuscule
    sanctuare temporare
  • 8:53 - 8:56
    care ne arată că nu suntem
    atât de singuri pe cât credem.
  • 8:58 - 9:01
    Așadar, deși viața e grea
    și cu toții suntem triști,
  • 9:01 - 9:03
    iar într-o zi vom muri...
  • 9:03 - 9:05
    [Viața e grea, toți suntem triști.
  • 9:05 - 9:08
    O să murim cu toții, dar am cumpărat
    un castel gonflabil,
  • 9:08 - 9:10
    așa că te descalți, sau nu?]
  • 9:10 - 9:15
    Castelul gonflabil reprezintă
    în sens metaforic
  • 9:15 - 9:20
    relațiile și legăturile noastre
    cu alți oameni.
  • 9:23 - 9:24
    Într-o noapte,
  • 9:24 - 9:27
    când mă simțeam trist și fără speranță
    în ceea ce privește lumea,
  • 9:27 - 9:29
    am strigat către vid,
  • 9:29 - 9:31
    către întunericul singuratic.
  • 9:31 - 9:34
    I-am zis: „Acum, să intru
    pe rețelele sociale
  • 9:34 - 9:37
    e ca și cum m-ar ține cineva de mână
    la sfârșitul lumii”.
  • 9:37 - 9:39
    Atunci, în loc să răspundă vidul,
  • 9:39 - 9:42
    au făcut-o oamenii
  • 9:42 - 9:46
    care mi-au răspuns și care apoi
    au început să vorbească unii cu alții,
  • 9:46 - 9:49
    astfel că s-a format o mică comunitate.
  • 9:49 - 9:51
    Toți s-au reunit
    pentru a se ține de mâini.
  • 9:52 - 9:56
    În aceste vremuri periculoase și nesigure,
  • 9:56 - 9:58
    în toată această situație,
  • 9:58 - 10:03
    cred că trebuie să punem preț pe oameni.
  • 10:03 - 10:07
    Chiar dacă sunt doar momente mici,
  • 10:07 - 10:11
    așa apare o rază minusculă de lumină
  • 10:11 - 10:12
    în întuneric.
  • 10:12 - 10:14
    Vă mulțumesc!
  • 10:14 - 10:18
    (Aplauze)
  • 10:18 - 10:19
    Vă mulțumesc!
  • 10:20 - 10:23
    (Aplauze)
Title:
Nu ești singur în singurătatea ta
Speaker:
Jonny Sun
Description:

A fi deschis și vulnerabil față de singurătate, tristețe sau teamă te poate ajuta să găsești sprijin și să te simți mai puțin singur, afirmă scriitorul și artistul Jonny Sun. Într-un discurs sincer presărat cu ilustrațiile sale caracteristice, Sun dezvăluie cum a spune povești despre cum e să te simți străin l-a ajutat să găsească o comunitate neașteptată și să descopere o rază minusculă de lumină în întuneric.

more » « less
Video Language:
English
Team:
TED
Project:
TEDTalks
Duration:
10:36

Romanian subtitles

Revisions