Cum va transforma pandemia viitorul apropiat

Bill Gates prezintă cele mai bune (și cel mai rele) scenarii pentru pandemia de coronavirus în lunile următoare, explicând de ce e necesar să se reducă transmiterea virusului și oferind informații despre cei aflați în cursa pentru găsirea unui vaccin, făcându-ne cunoscute opiniile lui despre redeschiderea activității și despre teoriile conspiraționiste care circulă despre el. Urmăriți apelul său critic la adresa colegilor filantropi pentru a-și intensifica activitatea, dorința și conștiința, pentru a crea o lume mai bună pentru toți. (Această conversație virtuală, găzduită de directorul TED, Chris Anderson, a fost înregistrată pe 29 iunie 2020.)

Chris Anderson:
Bine ai venit, Bill Gates!

Bill Gates: Mulțumesc!

CA: Mă bucur că ești aici, Bill.

Acum trei luni, am avut o discuție TED

despre această pandemie,

și atunci, pe la sfârșitul lui martie,

cred că muriseră mai puțin
de o mie de oameni în SUA

și sub 20.000 în lume.

Acum numărul deceselor în SUA
se ridică la 128.000,

și mai mult de jumătate de milion în lume,

în trei luni.

În trei luni.

Care crezi că va fi situația
la sfârșitul anului?

Analizezi o mulțime de modele.

Care crezi că e cel mai optimist
și cel mai pesimist scenariu?

BG: Din păcate,
gama de scenarii e destul de largă,

incluzând faptul că,
pe măsură ce ne apropiem de toamnă,

am putea avea o rată a mortalității
care să rivalizeze

cu cea mai ridicată
de până acum, din aprilie.

Dacă mulți tineri se vor infecta,

aceștia vor infecta în cele din urmă
din nou persoanele în vârstă,

apoi virusul va ajunge
iar în casele de bătrâni,

în adăposturi,

în locurile unde au fost multe decese.

Proiectele inovative
pe care probabil le vom aborda,

diagnosticare, tratament, vaccinuri,

sunt domenii unde s-a progresat mult,

dar nimic care să schimbe fundamental

faptul că în toamnă situația ar putea
să fie foarte gravă pentru SUA,

iar asta e mai rău
decât m-aș fi așteptat acum o lună:

modul rapid
în care ne-am reluat activitățile,

nepurtarea măștilor,

iar acum virusul a pătruns în multe orașe

care nu înregistrau
o rată de incidență semnificativă înainte,

așa că va fi o mare problemă.

Nu există niciun scenariu
în care scade sub rata actuală

care e de 500 de decese pe zi,

dar există un risc semnificativ
să ne întoarcem

la 2.000 de decese pe zi,
câte aveam înainte,

deoarece nu respectăm distanțarea,

nu mai suntem la fel de precauți

cum eram în aprilie și mai.

Și știm că acest virus e oarecum sezonier,

prin urmare puterea de infectare,

atât prin temperatură, umiditate,
mai mult timp petrecut în casă,

va fi mai mare pe măsură
ce se apropie toamna.

CA: Există scenarii pentru SUA,

dacă extrapolăm aceste numere,

în care vom avea într-un final

mai mult de un sfert de milion de decese,

chiar și în acest an,
dacă nu suntem precauți,

iar la nivel mondial,
până la sfârșitul anului

numărul deceselor poate fi
de ordinul milioanelor.

Există dovezi că temperaturile
mai ridicate din timpul verii

ne-au ajutat?

BG: Nu se știe cu siguranță,

dar modelul IHME ia în calcul anotimpul,

inclusiv temperatura și umiditatea,

pentru a explica de ce luna mai
nu a fost mai rea de atât.

Pe măsură ce am ieșit din case
și numărul deplasărilor a crescut,

s-au preconizat
mai multe infectări și decese,

iar modelul continua să spună:

„Trebuie să folosesc
acest caracter sezonier

pentru a pune în ecuație
lunile mai și iunie

și a vedea de ce n-au fost
mai rele de atât”.

Am văzut asta în Emisfera Sudică,

de exemplu în Brazilia,

unde e anotimpul opus,

iar acum toată America de Sud
se luptă cu o uriașă epidemie.

Africa de Sud are o epidemie
în creștere rapidă.

Din fericire, Australia și Noua Zeelandă,

cele mai îndepărtate țări
din Emisfera Sudică,

au un număr foarte mic de cazuri,

așa că, deși trebuie să continue
să micșoreze acest număr,

vorbesc despre „Oh, avem 10 cazuri,

asta e o mare problemă,
trebuie să scăpăm de ele”.

Fac parte din aceste țări extraordinare
care au un număr atât de mic,

unde testarea, carantina și monitorizarea

îi ajută să mențină numărul de cazuri
foarte aproape de zero.

CA: A ajutat probabil și faptul
că au fost mai ușor de izolat,

precum și densitatea mai mică
a populației.

Dar fără îndoială,
au avut politici inteligente.

BG: Da, totul e atât de exponențial

încât o măsură bună, oricât de mică,
aduce beneficii mari.

Nu e un joc liniar.

Monitorizarea contactelor,
la numărul de cazuri din SUA,

e un lucru foarte important,

dar nu ne va aduce înapoi la zero.

Te ajută la oprirea creșterii cazurilor,

dar situația e copleșitoare.

CA: În SUA, în mai și iunie,

numerele au fost ceva mai bune
decât prevedeau unele modele,

și se presupune că asta
se datorează vremii mai calde.

Ce vedem acum ai descrie

ca fiind o creștere alarmantă
de cazuri în SUA?

BG: Da, așa este...

În zona New York,

cazurile continuă să scadă,

dar în alte părți ale țării,

în special în partea de sud,

avem creșteri care compensează asta,

iar rata de testări pozitive la tineri

e mai mare decât am văzut
în unele dintre cele mai afectate zone.

E clar că tinerii se mișcă mai mult,

mai mult decât persoanele în vârstă,

astfel încât structura pe vârste
e foarte mică acum,

dar din cauza locuințelor formate
din mai multe generații,

a oamenilor care lucrează
în cămine de bătrâni,

asta ne va aduce înapoi din păcate,

atât la decalajul de timp
cât și la transmitere,

vor reveni cazurile la vârstnici,

iar asta va crește iar rata deceselor

care a scăzut acum

de la 2.000 la aproximativ 500.

CA: Și asta e din cauza
decalajului de trei săptămâni

între numărul de cazuri
și numărul de decese?

Și probabil datorită faptului

că s-au luat măsuri eficiente,

iar acum observăm o scădere

a ratei mortalității,

în condițiile în care știm
mai multe despre virus?

BG: Cu siguranță
rata mortalității e mai mică

atunci când nu ești supraîncărcat.

Așa s-a întâmplat în Italia,
când au fost supraaglomerați,

în Spania, chiar și New York la început,

desigur în China,

unde nu au putut nici măcar
să asigure lucruri de bază,

cum ar fi oxigenul și altele.

Un studiu finanțat
de fundația noastră în UK

a descoperit că pe lângă Remdesivir,

care e un tratament verificat,

Dexametazonă,

la pacienții în stare gravă,

reduce rata mortalității cu 20%

și există mai multe medicamente
ce sunt testate.

Hidroxiclorochina nu a dat niciodată
rezultate pozitive,

prin urmare nu are viitor.

Mai sunt câteva studii în desfășurare,

însă lista cu cercetările în curs,

inclusiv anticorpii monoclonali,

va fi un instrument în plus
pe care-l vom avea pentru toamnă.

Așadar, când vorbim
despre rata mortalității,

vestea bună e că avem deja
câteva lucruri noi

și vom avea mai multe la toamnă.

Ar trebui să începem
să avem anticorpi monoclonali,

singurul tratament
de care sunt foarte încântat.

CA: Te rog să ne spui
mai multe despre asta imediat,

dar vreau să înțelegem mai bine
rata mortalității:

într-un sistem de sănătate funcțional,

de exemplu SUA,
când spitalele nu sunt supraaglomerate,

care crezi că sunt cifrele aproximative

în viitorul apropiat,

ca procent din numărul total de cazuri?

Suntem, poate, sub 1%?

BG: Dacă depistăm fiecare caz,

da, suntem cu mult sub 1%.

Oamenii estimează 0,4 sau 0,5.

Dacă îi luăm în calcul
pe cei care n-au avut deloc simptome,

probabil că numărul e sub 0,5,

iar asta e o veste bună.

Această epidemie ar fi putut avea
o rată de 5%.

Dinamica de transmitere a virusului

e mult mai complicată
decât au prevăzut experții.

Contagiozitatea celor presimptomatici
și a celor asimptomatici

și faptul că virusul nu produce tuse,

când ai putea observa tusea,

pentru că majoritatea afecțiunilor
respiratorii provoacă tuse.

Însă în acest caz, în stadii incipiente,
nu e vorba de tuse,

ci de cântat, râs, vorbit,

de fapt, în cazul celor
care răspândesc extrem virusul,

cei cu încărcătură virală mare,

asta cauzează răspândirea,

iar asta e destul de nou

și chiar și experții spun:
„Ne-a luat prin surprindere”.

Gradul de răspândire asimptomatică

și faptul că nu există tuse,

adică nu e un element cheie,
ca la gripă sau tuberculoză.

CA: Da, aste e o abilitate
diabolică a virusului.

Care e procentul de transmitere
de la asimptomatici

din totalul transmiterilor?

Am auzit că jumătate
din totalul transmiterilor

ar putea fi presimptomatice.

BG: Dacă luăm în calcul presimptomaticii,

cele mai multe studii arată că e 40%,

dar mai sunt și cei
care nu au niciodată simptome.

Cantitatea de virus
din zona respiratorie superioară

e oarecum inegală.

Unii oameni au mai mult aici
și foarte puțin în plămâni,

iar ce se acumulează în plămâni
provoacă simptomele foarte grave,

și în alte organe,
dar în special la plămâni,

și atunci merg la spital.

Cazul cel mai grav
când vorbim de răspândire

e când există o persoană
cu tractul respirator încărcat,

dar aproape deloc în plămâni,

prin urmare nu se duc la spital.

CA: Așa este.

Dacă adaugi la cei care n-au avut
niciodată simptome

pe cei presimptomatici,

nu cumva rezultatul
e că 50% din transmiteri

provin de fapt de la non-simptomatici?

BG: Transmiterea e mai greu de măsurat.

Vedem anumite focare de virus

și asta chiar e o problemă pentru vaccin:

pe lângă faptul că te ferește de boală,

lucru pe care îl testează studiile,

va putea să te oprească să fii contagios?

CA: Acest vaccin

e o discuție foarte importantă.

Dar înainte de asta,

e ceva ce n-am știut și am învățat

despre virus în ultimele două luni

care a avut un impact
despre cum ar trebui să acționăm?

BG: Nu suntem capabili încă
să stabilim cine sunt cei mai contagioși,

în ceea ce privește profilul lor,

și s-ar putea să nu reușim niciodată.

Ar putea fi destul de aleatoriu.

Dacă i-am putea identifica,

ei sunt responsabili
de majoritatea infecțiilor,

câțiva oameni care au
încărcături virale foarte mari.

Din păcate, nu știm încă.

Acest model de transmitere,

când ești într-o cameră
și nu vorbește nimeni,

e o transmitere foarte redusă.

Prin urmare, deși în avion
virusul se poate transmite,

transmiterea e mai mică raportat
la indicele de proximitate,

deoarece spre deosebire
de un cor sau la restaurant,

nu expiri puternic în timp ce vorbești,

așa cum se întâmplă
în alte locuri în interior.

CA: Hmm...

Ce părere ai despre cineva
care se urcă în avion

și refuză să poarte o mască?

BG: Dacă e avionul lor,
atunci e în regulă.

Dacă mai sunt și alți oameni în avion,

asta i-ar pune în pericol pe ceilalți.

CA: La începutul pandemiei,

Organizația Mondială a Sănătății
nu a recomandat purtarea măștii.

Erau îngrijorați ca personalul medical
din prima linie să nu rămână fără.

În retrospectivă, a fost o greșeală mare?

BG: Da.

Specialiștii se simt vinovați
că valoarea măștii,

care are legătură oarecum
cu cei asimptomatici,

dacă oamenii sunt simptomatici,

ca în cazul Ebola,

atunci știi și îi izolezi,

fără să mai fie nevoie de măști.

Valoarea măștii,

faptul că măștile medicale
au avut un lanț de aprovizionare

diferit de cel normal,

faptul că o mască normală
putea fi produsă repede,

faptul că oprea transmiterea
de la presimptomatici

și de la cei fără simptome...

A fost o greșeală.

Dar nu e o conspirație.

Doar că acum știm mai multe.

Dar și acum, marja de eroare
despre beneficiile măștii

e mai mare decât vrem să recunoaștem,

dar e un beneficiu important.

CA: Am să vin acum cu câteva întrebări

din comunitate.

Le afișez aici.

Jim Pitofsky: „Credeți că eforturile
de a redeschide SUA au fost premature

și dacă da, până unde poate merge SUA
în confruntarea responsabilă a pandemiei?

BG: Discuția despre cum faci compromisuri

între beneficiile mersului la școală,
de exemplu,

versus riscul de îmbolnăvire
datorat mersului la școală,

acestea sunt întrebări foarte grele

și nu cred că e cineva care să spună:

„Vă voi spune cum se fac
aceste compromisuri”.

Trebuie văzut unde sunt
locurile cu transmitere

și faptul că tinerii se îmbolnăvesc

și fac parte din lanțul de transmitere
între generații,

ar trebui să știm aceste lucruri.

Dacă ne uităm doar la domeniul sănătății,

înseamnă că am deschis prea ușor.

În ce privește sănătatea psihică

și găsirea unor soluții precum vaccinul
sau alte metode de îngrijire,

deschiderea are beneficiile ei.

Cred că deschiderea unor locuri
a adus mai multe riscuri decât beneficii.

Să deschizi atât de repede barurile

e important pentru sănătatea psihică?

Poate că nu.

Nu cred că am fost destul de exigenți
cu privire la deschidere

și sunt sigur, pe măsură ce studiem,

că ne vom da seama că unele locuri
nu trebuiau deschise așa de devreme.

Cât despre situația școlilor,

unde chiar în acest moment

se planifică deschiderea la toamnă
pentru școlile din oraș,

nu am un răspuns categoric

asupra compromisurilor pe care le implică.

Sunt beneficii imense
pentru a lăsa copiii să meargă la școală,

dar cum evaluezi riscurile?

Dacă ești într-un oraș cu puține cazuri,

probabil că acolo e un avantaj.

Dar s-ar putea să ai și surprize.

Ar putea apărea cazuri
și atunci ar trebui să faci schimbări,

iar asta nu e ușor.

Cred că în toată America

vor fi locuri unde acest lucru
nu va fi o alegere bună.

Aproape orice aspect al inegalității

a fost înrăutățit de acest virus:

tipul de loc de muncă,
conexiunea la internet,

posibilitatea școlilor
de a oferi clase online.

Funcționarii din birouri,

deși se feresc să recunoască,

sunt chiar mai productivi

și se bucură de flexibilitatea
pe care le-o oferă munca de acasă,

iar asta e îngrozitor

când știi că mulți oameni suferă,

inclusiv copiii lor
care nu se pot duce la școală.

CA: Într-adevăr. Să mai luăm o întrebare.

[Nathalie Munyampenda]:
„Pentru noi, în Rwanda,

intervenția timpurie a contat foarte mult.

În acest moment, ce intervenții politice
ați recomanda pentru SUA?”

Bill, visez la ziua
în care vei fi desemnat

țarul coronavirusului,

cu autoritatea de a te adresa publicului.

Ce ai face?

BG: Mijloacele de inovație

sunt domeniul unde eu și fundația
avem probabil cea mai mare experiență.

Desigur că unele politici de deschidere
au fost mult prea generoase

și cred că toată lumea

ar putea să se implice în asta.

E nevoie de o autoritate

care să admită că avem încă
o mare problemă,

și nu să transforme asta
într-un element politic de genul:

„Nu-i așa că e minunat ce-am făcut?”

Nu, nu e minunat,

dar sunt mulți oameni inclusiv experți,

care știu că sunt multe lucruri
pe care nu le înțelegem

și toți își doresc să fi acționat
cu o săptămână mai devreme

în orice acțiune au întreprins.

Inovația

face parte din activitatea fundației

în domeniul anticorpilor, vaccinurilor,

unde avem o experiență vastă

și este în afara sectorului privat,

ceea ce ne oferă posibilitatea
de a fi neutri când lucrăm cu guvernele

și alegem companiile.

În special când e vorba
de produse rentabile,

care dintre ele ar trebui
să fie finanțate?

Nu avem niciun indicator de piață.

Specialiștii trebuie să spună:
„Acest anticorp merită să fie produs.

Acest vaccin merită să fie produs”,

deoarece posibilitățile de producție
sunt limitate pentru ambele

și va fi o producție inter-companii,
ceea ce nu se întâmplă de obicei,

unde o companie inventează,

apoi folosește instalația de producție
a altor companii,

pentru a obține nivelul maxim
de producție din opțiunea cea mai bună.

Putem să coordonăm aceste lucruri,

dar avem nevoie de un lider
care să ne țină la curent,

care e realist,

are un comportament corect

și ne conduce pe calea inovației.

CA: Trebuie să fii un diplomat iscusit

ca să vorbești despre aceste lucruri.

Îmi dau seama cât e de neplăcut.

Știu că vorbești des cu Anthony Fauci,

care e o voce înțeleaptă
în opinia multora.

Dar în ce măsură e restricționat?

Nu i se permite să joace rolul

pe care l-ar avea în aceste circumstanțe.

BG: Dr. Fauci a apărut acolo
unde i s-a permis să fie difuzat

și cu toate că spunea lucruri reale,

prestigiul lui a intrat în impas.

El vorbește foarte deschis.

De regulă, vocea principală ar fi trebuit
să fie Centrul de Control al Bolilor.

Nu e neapărat necesar,

dar în crizele anterioare de sănătate,

au fost lăsați specialiștii din CDC

să fie această voce.

Ei sunt antrenați pentru aceste crize,

de aceea e puțin neobișnuit acum
să ne bazăm mai mult pe Fauci,

în loc de CDC.

E necesar să fie Fauci,
care e un cercetător extraordinar,

cu experiență mai ales în vaccinuri.

Într-o anumită măsură, chiar a devenit,
preluând sfatul general

al epidemiologilor

și explicându-l în mod adecvat,

recunoscând:

„Bine, avem o revenire acum

și de aceea trebuie
să ne comportăm astfel”.

Dar e extraordinar că vocea lui
a putut să răzbată.

CA: Câteodată.

Să vedem următoarea întrebare.

Nina Gregory:
„Cum răspundeți dvs. și fundația dvs.

la întrebarea: ce țări
vor primi primele vaccinul,

presupunând că vom găsi unul?”

Bill, profită de această oportunitate

pentru a vorbi despre unde s-a ajuns
în cercetările pentru vaccin

și care sunt lucrurile
la care să ne gândim cu toții

când urmărim știrile despre acest subiect.

BG: Există trei vaccinuri

care, dacă au efect, vor fi primele:

Moderna, care nu va fi folosit
pe scară largă, din păcate,

iar dacă va funcționa,
va fi specific pentru SUA;

apoi AstraZeneca, produs la Oxford;

și Johnson and Johnson.

Acestea sunt primele trei.

Mai avem studii pe animale,

care arată teoretic bine,
dar nu sunt definitive,

nu știm dacă vor funcționa
pentru vârstnici,

dar vom avea studii umane
în următoarele luni.

Aceste trei vaccinuri vor fi trecute
prin teste de siguranță și eficacitate.

Asta înseamnă că le vom putea produce,

dar nu așa de repede pe cât dorim.

Vom putea să le fabricăm
până la sfârșitul anului.

Dacă faza 3 va avea succes

și se va termina
înainte de sfârșitul anului,

nu sunt atât de optimist.

Faza 3 e atunci când va trebui
să ne uităm la profilul de siguranță

și eficacitate,

dar va începe și aceasta.

Apoi mai sunt patru sau cinci vaccinuri
care folosesc o abordare diferită

și care sunt probabil cu trei
sau patru luni în urmă:

Novavax, Sanofi și Merk.

Finanțăm capacitatea de producție
a fabricilor pentru multe dintre acestea,

chiar acum se desfășoară câteva negocieri

pentru a alege fabricile care vor produce
pentru țările mai sărace,

unde veniturile sunt mici și medii.

Proiectele accesibile

care includ AstraZeneca
și Johnson and Johnson

sunt în prim plan,

pentru că sunt ieftine

și poți construi o singură fabrică
care să producă 600 de milioane de doze.

Prin urmare, găsirea unui vaccin

este posibilă.

Nu cred că vom avea ceva
până la sfârșitul anului.

Acesta e cel mai fericit scenariu

și se reduce la câteva nume,

domeniu în care de obicei
există o rată mare de eșec.

CA: Bill, e adevărat că,

dacă tu și fundația ta nu vă veți implica,

dinamica pieței
ar putea duce la o situație

în care, imediat ce apare un vaccin,

țările mai bogate se vor grăbi

să acapareze tot stocul disponibil,

fiind nevoie de o perioadă de fabricare,

și nu va mai rămâne nimic
și pentru țările mai sărace,

însă ce faci tu,

oferind garanții de producere

pentru câțiva candidați,

vei reuși să garantezi că cel puțin
unele din primele vaccinuri

vor ajunge la țările mai sărace?

E adevărat?

BG: Da, dar nu numai noi o facem,

însă, da, avem un rol important aici,

alături de grupul CEPI,
Coaliția de Pregătire pentru Epidemii,

și liderii europeni sunt de acord.

Avem experiența necesară
să evaluăm fiecare proiect

și să ne întrebăm:
„E vreo fabrică în lume

care are capacitatea de a produce asta?

În care dintre ele merită să investim?

În ce punct ar trebui
să investim în alt producător?”

Deoarece oamenii din acest sector privat,

care chiar înțeleg cum merg lucrurile,

unii dintre ei lucrează pentru noi

și suntem un grup de încredere
când vine vorba de asta,

ajungem să coordonăm o mare parte,
în special partea de producție.

În mod normal, v-ați aștepta
ca SUA să vadă în asta o problemă globală

și să se implice.

Până în prezent, nicio activitate
de acest fel n-a avut loc.

Vorbesc cu persoane
din Congres și din Administrație

despre următorul proiect de lege
în caz de dezastre,

ca măcar 1% să poată ajunge
la instrumentele

ce ajută întreaga lume.

Deci posibilități sunt,

dar din nefericire

există un vid aici,

lumea nu mai este ce a fost,

iar mulți oameni intervin,
inclusiv fundația noastră,

pentru a ajuta cu o strategie

care să cuprindă și țările mai sărace,

care vor avea un procent ridicat
de decese și de urmări negative,

plus un sistem de sănătate suprasolicitat.

Majoritatea deceselor vor fi
în țările în curs de dezvoltare,

chiar dacă am văzut un număr enorm
în Europa și SUA.

CA: Mi-aș dori să fiu o muscă pe perete

și să vă aud pe tine și Melinda
vorbind despre asta,

asta din cauza tuturor „crimelor” morale

înfăptuite de liderii care ar fi trebuit
să se ridice la nivelul așteptărilor.

Una e să nu fii un exemplu
de purtare a măștii,

dar nici să nu joci un rol
în ajutorarea lumii

când se confruntă cu un dușman comun,

să acționăm ca o umanitate,

iar tu în schimb...

să fii catalizatorul unei lupte rușinoase
între națiuni

în lupta pentru vaccinuri, de exemplu.

Asta e chiar...
desigur, istoria va judeca asta aspru.

E de-a dreptul dezgustător.

Am dreptate? Îmi scapă ceva?

BG: Nu e chiar atât de simplu.

America a investit bani

pentru a finanța cercetarea
pentru aceste vaccinuri

mai mult decât orice țară

și aceste studii nu sunt restricționate.

Nu există cineva să spună:
„Dacă ne-ați folosit banii,

trebuie să plătiți SUA drepturi de autor”.

Atunci când finanțează cercetarea,

ea e pentru toată lumea.

Atunci când finanțează fabricile,
este numai pentru SUA.

Ceea ce face dificil acest lucru
e că în orice criză globală de sănătate,

SUA a condus eradicarea variolei,

SUA e liderul eradicării poliomielitei,

alături de parteneri importanți: CDC,
OMS, Rotary, UNICEF, fundația noastră.

În lume, în ce privește HIV-ul,

sub conducerea președintelui Bush,
deși foarte bipartizan,

PEPFAR (Planul pentru Eradicarea SIDA)
a fost ceva nemaipomenit.

A salvat zeci de milioane de vieți.

De asta lumea a așteptat mereu ca SUA

să fie cel puțin în capul mesei,

financiar, strategic, cum obții
aceste fabrici pentru toată lumea,

chiar dacă scopul e să oprești
ca infecția să nu intre înapoi în SUA

sau să ai o economie globală funcțională,

ceea ce e bine
pentru locurile de muncă din SUA

să aibă cereri în afara țării.

De asta lumea e puțin contrariată,

e atâta incertitudine despre ce merge,

iar întrebarea care se pune e:
„Cine e responsabil aici?”

Lucrul cel mai grav
e că ne-am retras din OMS,

iar asta e o problemă
care sper să fie remediată

la un moment dat,

pentru că avem nevoie de cooperarea

cu OMS.

CA: Să mai luăm o întrebare.

Ali Kashani: „Există modele reușite

de gestionare a pandemiei
pe care le-ați văzut în lume?”

BG: E interesant că,
pe lângă acțiunile de început,

există cu siguranță cazuri
în care persoanele testate pozitiv

și monitorizate cu pulsoximetrul,

care măsoară saturația de oxigen din sânge

și e un aparat foarte ieftin,

sunt apoi internați
foarte devreme în spital.

E incredibil că pacienții nu știu
că lucrurile se vor înrăutăți.

E o rațiune fiziologică interesantă,
dar nu intru acum în detalii.

De aceea Germania
are o rată scăzută a deceselor,

pentru că au aplicat
acest tip de monitorizare.

Iar apoi, când vine vorba de spitale,

am descoperit că ventilatoarele,
deși folosite cu intenții bune,

au fost utilizate prea des
și într-un mod necorespunzător

la început.

Sistemul de sănătate și medicii
știu mai multe despre cum să trateze acum.

E valabil la nivel global
în cele mai multe cazuri.

Folosind de la început
pulsoximetrul ca indicator

se vor depista cele mai multe cazuri,

Germania fiind deschizător de drumuri
în acest sens.

Acum avem dexametazona,
care din fericire e ieftină, e orală,

putem crește producția.

E tot o acțiune globală.

CA: Bill, vreau să te întreb ceva

despre ce a însemnat pentru tine
tot acest proces.

Pentru că, în ciuda pasiunii tale
și a bunelor intenții în această privință

pe care oricine care a petrecut
o clipă cu tine le vede,

există aceste teorii ale conspirației
despre tine.

Tocmai m-am uitat pe Zignal,

o companie care monitorizează
rețelele sociale.

Acolo arată că până azi, doar pe Facebook

au apărut peste patru milioane de postări

care te asociază cu diverse
teorii conspiraționiste despre virus.

Am citit că un sondaj de opinie
arăta că peste 40% dintre republicani

cred că vaccinul pe care o să-l produci

va pune un microcip în oameni
pentru a le urmări locația.

Acest număr e de necrezut.

Apoi mai sunt unii oameni
care chiar iau asta în serios,

și unele au tot fost recirculate
la știrile de la Fox News,

iar unii oameni le cred atât de mult

încât fac niște amenințări groaznice.

Pare că reziști bine la aceste lucruri,

dar cine oare a mai fost în situația asta?

Cum faci față?

În ce fel de lume

există astfel de informații false?

Ce putem face ca să îndreptăm asta?

BG: Nu prea știu...

E un lucru nou

cu teoriile conspiraționiste.

Microsoft a avut parte de controverse,

dar măcar erau legate de lumea reală.

Se bloca Windows mai mult decât trebuia?

Sigur că au fost probleme de antitrust.

Dar măcar știam ce înseamnă asta.

Când au apărut teoriile acestea,

instinctul meu a fost să le iau în glumă.

Oamenii au spus că nu e bine,

pentru că e o problemă foarte serioasă.

Și îi va face pe oameni
mai puțin dispuși să se vaccineze.

Iar când vom avea acest vaccin

va fi ca purtarea măștii,

unde mulți oameni vor beneficia,

fiind un vaccin
care blochează transmiterea,

va fi un beneficiu uriaș pentru populație

să accepte larg acest vaccin.

Așa că sunt puțin blocat,

nu știu ce să spun sau să fac,

pentru că teoriile conspiraționiste
sunt ceva nou pentru mine...

și ce poți să spui

astfel încât să poți infirma teoriile?

Faptul că un realizator de la Fox News,
Laura Ingraham,

a spus despre mine
că vreau să microcipez lumea,

face ca sondajele să nu fie
atât de surprinzătoare,

după ce auzi asta la televizor.

E o nebunie.

Iar oamenii caută mai degrabă
explicații mai simple

decât să înceapă să studieze virologia.

CA: Vreau să spun

că TED e apolitic,

dar credem în adevăr.

Spun un singur lucru:

Laura Ingraham, îi datorezi lui Bill Gates
scuze și o dezmințire.

Trebuie să o faci.

Și tuturor celor care privesc acum,

care cred măcar pentru un minut
că acest om e implicat într-o conspirație,

aveți nevoie de un examen la cap.

Ați înnebunit.

Suntem destui care îl știm
pe Bill de mulți ani

și i-am văzut pasiunea și implicarea

ca să știm că ați luat-o razna.

Treceți peste asta,

haideți să ne uităm la problema actuală,
aceea de a rezolva această pandemie.

Sincer.

Dacă cineva de aici are o sugestie,

o idee benefică despre cum putem

să scăpăm de conspirații,

pentru că se hrănesc una pe alta.

Cineva ar putea zice: „Spui asta
pentru că faci parte dintr-o conspirație”

sau ceva asemănător.

Cum putem să ne întoarcem la o lume

în care te poți baza pe informații?

Trebuie să ne descurcăm mai bine aici.

Mai sunt și alte întrebări
din partea comunității?

Aria Bendix din New York:

„Ce le recomandați
celor care vor să-și reducă

riscul de a se infecta
pe fondul creșterii cazurilor?”

BG: E minunat dacă ai un loc de muncă

unde poți să lucrezi de acasă
și să ai întâlnirile online,

și chiar o parte din activitatea socială.

Am convorbiri online cu mulți prieteni.

Am prieteni în Europa
pe care cine știe când îi voi vedea,

dar ne planificăm regulat să vorbim.

Dacă stai îndeajuns de izolat,

nu prezinți un risc prea mare,

însă problema apare
când te întâlnești cu mulți oameni,

fie la serviciu, fie prin socializare,

iar asta aduce riscuri,

mai ales în comunitățile
unde sunt multe cazuri,

chiar dacă nu va fi obligatoriu,

sperăm că numărul deplasărilor
va arăta că oamenii respectă

și reduc contactele în afara casei.

CA: Bill, aș vrea să te întreb

puțin despre filantropie.

Cu siguranță fundația ta
a jucat un rol important,

dar în filantropie în general.

Ai inițiat mișcarea Giving Pledge

și ai recrutat toți acești miliardari

care se angajează să doneze
jumătate din averea lor

în timpul vieții sau după moartea lor.

Dar e greu să faci asta.

E foarte greu să dai atâția bani.

Am impresia că,

de când a început Giving Pledge,

acum 10 ani sau mai bine,
nu sunt sigur când,

averea ta s-a dublat de atunci,

în ciuda faptului că ești
cel mai mare filantropist din lume.

E dificil să dai bani în mod eficient

pentru a face lumea mai bună?

Sau ar trebui ca donatorii,

în special cei mai bogați
donatori din lume,

să se angajeze într-un program

cum ar fi: „Acesta e un procent
din averea mea în fiecare an,

și pe măsură ce îmbătrânesc,

poate crește.

Dacă chiar vreau să fac asta,

va trebui să găsesc o cale

de a dona eficient”.

E o întrebare nedreaptă și ciudată?

BG: Ar fi excelent dacă am putea
să mărim această sumă,

iar scopul nostru, prin Fundația Gates
sau prin Giving Pledge,

e să-i ajutăm pe oameni să găsească
o cauză de care le pasă.

Oamenii donează din pasiune.

Sigur că sunt importante numerele,

dar sunt atât de multe cauze.

Modul în care alegi
e că vezi pe cineva bolnav

și nu primește îngrijire socială.

Vezi pe cineva care ajută
la diminuarea rasismului.

Tu ești foarte pasionat,
așa că donezi acestei cauze.

Desigur,

anumite daruri filantropice
nu vor funcționa.

Trebuie să creștem
nivelul de ambiție al filantropilor.

Filantropia prin colaborare,

pe care TED o face posibilă
prin Audacious,

alături de patru sau cinci alte grupuri
care aduc împreună filantropi,

sunt lucruri minunate,

pentru că învață unii de la alții,

au încredere unii în alții,

simt că: „Dacă eu pun suma asta,
ceilalți patru vor pune și ei,

deci are un impact mai mare”

și sperăm că va fi distractiv pentru ei
chiar dacă vor vedea

că o donație anume nu a avut succes,

dar vor continua s-o facă.

Așadar, în ce privește filantropia,

mi-ar plăcea să crească,

iar cei care o fac

să o considere ceva plăcut,

ce te împlinește,

poți alege un membru din familie
cu care să colaborezi pentru asta.

În cazul meu, Melindei și mie
ne place să facem lucruri împreună,

să învățăm împreună.

Unele familii chiar îi implică
și pe copii în aceste activități.

Câteodată copiii insistă.

Când ai foarte mulți bani,

încă ți se mai pare că un milion de dolari
e o sumă foarte mare,

dar dacă ai miliarde,

ar trebui să dai sute de milioane.

E fascinant că, în ceea ce privește
cheltuielile tale personale,

rămâi la nivelul la care erai înainte.

Din punct de vedere social,
asta e destul de convenabil.

Dar în privința banilor donați
e bine să mărești suma,

altfel o vei face prin testament

și nu vei avea posibilitatea să alegi
și să te bucuri la fel de mult.

Prin urmare,

nu ne dorim să impunem,

dar amândoi vrem să inspirăm
și alți filantropi

să fie cuprinși de acest entuziasm,
să cunoască aceste oportunități

mai repede decât în trecut,

pentru că fie că e vorba de rasă, de boală
sau de orice alte probleme sociale,

noutatea pe care o aduce filantropia
e că poate rezolva rapid

și dacă are succes, statul vine din urmă
să susțină acest efort.

E cunoscut faptul că e nevoie de soluții,

de acel tip de speranță și progres,

pentru că așteptările sunt mari

pentru rezolvarea problemelor
foarte dificile.

CA: Multor filantropi,
chiar celor mai mari dintre ei,

le e greu să doneze mai mult de 1%
din venitul lor net în fiecare an,

deși cei mai bogați oameni din lume
au adesea acces

la oportunități mari de investiții.

Mulți dintre ei își măresc averea
cu 7 până la 10 procente anual.

În acest caz, pentru a reuși

să dai jumătate din averea ta,

va trebui să planifici să dai
cinci, șase, șapte, opt, zece procente

din venitul tău anual.

Nu e logic să se întâmple așa?

BG: Sunt oameni precum Chuck Feeney,

care dă un bun exemplu
și își donează toți banii.

Chiar și eu cu Melinda ne întrebăm
dacă n-ar trebui să mărim donațiile.

Așa cum spui, am fost foarte norocoși
în ce privește investițiile

datorită multor lucruri.

Câștigurile din tehnologie
au mers bine în general,

chiar și anul acesta,

ceea ce e în contrast

cu ce se întâmplă în lume.

Și cred că se așteaptă de la noi
să accelerăm,

chiar e un motiv pentru asta,

iar statul nu va putea acoperi
multe nevoi.

Există sume extrem de mari
de bani guvernamentali,

dar ajutând la cheltuirea lor cu folos

și unde anume,
nu înseamnă că ieși în față.

Iar dacă oamenii vor să doneze
țărilor în curs de dezvoltare,

ei nu au guverne

care să tipărească cecuri
pentru 15% din PIB

și astfel suferința generală,
dacă ne gândim doar la economie,

lasând deoparte pandemia,

e dramatică.

E vorba de o întârziere de cinci ani

în ce privește progresul acestor țări,

iar în unele cazuri e atât de greu
încât însăși stabilitatea țării

e pusă la încercare.

CA: Bill,

sunt uimit de ce ați făcut tu și Melinda.

Ați mers pe poteca asta îngustă,

încercând să jonglați
cu atât de multe probleme,

iar timpul pe care îl dedicați
pentru binele lumii în ansamblu

și, bineînțeles, sumele de bani,

pasiunea pe care o puneți,

e ceva extraordinar

și sunt profund recunoscător
pentru timpul petrecut cu noi.

Îți mulțumesc foarte mult

și fii sigur că până la sfârșitul anului,

abilitățile și resursele tale
vor fi necesare mai mult ca oricând,

așa că mult succes!

BG: Mulțumesc!

E o muncă plăcută și sunt optimist.
Mulțumesc, Chris!