Evoluția umană accelerează sau încetinește?- Laurence Hurst

Vezi lecția întreagă: https://ed.ted.com/lessons/is-human-evolution-speeding-up-or-slowing-down-laurence-hurst

În ultimii 3.000 de ani, multe populații au dezvoltat adaptări genetice la mediul lor local. Oamenii din Siberia și zona arctică sunt adaptați în mod unic pentru a supraviețui frigului extrem. Oamenii Bajau se pot scufunda până la 70 de metri și pot sta sub apă timp de aproape 15 minute. Deci, care sunt alte schimbări recente? Și inovațiile noastre tehnologice vor avea impact asupra evoluției noastre? Laurence Hurst analizează.

Lecție de Laurence Hurst, regizată de Philip Piaget și Rikke Planeta.

Podișul Tibet se află la 4.500 de metri
deasupra nivelului mării,

cu doar 60% din concentrația
de oxigen normală.

În timp ce vizitatorii și coloniștii
recenți luptă cu răul de altitudine,

tibetanii băștinași urcă sprințari
pe munți.

Abilitatea asta nu vine din antrenament
sau din practică,

ci de la modificarea câtorva gene
care permit corpurilor lor

să folosească la maximum oxigenul limitat.

Aceste diferențe
sunt evidente de la naștere -

copiii tibetani au, în medie,
o greutate mai mare la naștere,

saturație mai mare de oxigen

și șanse mai mari să supraviețuiască decât
alți bebeluși născuți în acest mediu.

Aceste modificări genetice
sunt estimate să fi evoluat

în ultimii 3.000 de ani
și sunt în curs de desfășurare.

Asta poate părea o veșnicie,

dar ar fi cea mai rapidă adaptare
ce-a evoluat vreodată la oameni.

E clar că evoluția umană nu s-a încheiat,

deci care sunt alte modificări recente?

Și inovațiile tehnologice și științifice
vor avea impact asupra evoluției noastre?

În ultimele câteva mii de ani,

multe populații au dezvoltat
adaptări genetice la mediile lor locale.

Oamenii din Siberia și zona arctică
sunt adaptați la frigul extrem.

Sunt mai puțin predispuși la degerături,

și pot continua să-și folosească mâinile
la temperaturi sub zero grade

mult mai mult decât majoritatea oamenilor.

Selecția le-a dezvoltat
o rată metabolică mai mare

care crește producția de căldură.

La sud, oamenii Bajau din sud-estul Asiei
se pot scufunda până la 70 de metri

și pot să rămână sub apă
timp de aproape cincisprezece minute.

În miile de ani
ca vânători nomazi pe mare,

au dezvoltat genetic o splina foarte mare
ce acționează ca depozit de oxigen,

permițându-le să rămână
sub apă mai mult timp -

o adaptare similară cu a focilor
care se scufundă la adâncime.

Deși poate părea comun prin comparație,

capacitatea de a bea lapte
este o altă astfel de adaptare.

Toate mamiferele pot bea
laptele mamei când sunt bebeluși.

După înțărcare, gena care le permite
să digere laptele se inactivează.

Dar comunitățile din Africa subsahariană,
Orientul Mijlociu și nord-vestul Europei

ce creșteau vaci pentru lapte, au avut
o creștere rapidă a variantelor de ADN

care împiedică inactivarea genei
în ultimii 7-8.000 de ani.

Cel puțin în Europa, consumul de lapte
a reprezentat o sursă de calciu

ce ajuta la producerea vitaminei D,
odată ce s-au mutat la nord

și lumina solară, sursa obișnuită
de vitamina D, a scăzut.

Deși nu întotdeauna în mod evident,

aceste schimbări cresc șansele oamenilor
de a ajunge la vârsta de reproducere -

asta determină selecția naturală,

forța din spatele tuturor acestor
schimbări evolutive.

Medicina modernă elimină
multe dintre aceste presiuni selective

menținându-ne în viață
atunci când genele noastre,

uneori combinate cu boli infecțioase,

ne-ar fi ucis.

Antibiotice, vaccinuri, apă curată
și o igienă bună

toate fac diferența dintre genele noastre
mai puțin importante.

La fel, capacitatea noastră
de a vindeca la copii cancerul,

a extrage chirurgical apendicele inflamat
și a da naștere copiilor

ale căror mame au o sarcină
care le pune viața în pericol,

toate tind să oprească selecția, permițând
mai multor oameni să supraviețuiască

până la o vârstă reproductivă.

Chiar dacă fiecare persoană de pe Pământ
are acces la medicina modernă,

nu va însemna sfârșitul evoluției umane.

Asta pentru că sunt și alte aspecte
ale evoluției pe lângă selecția naturală.

Medicina modernă face variațiile genetice

care ar fi fost supuse selecției naturale

subiectul așa-numitei devieri genetice.

Cu devierea genetică, diferențele genetice
variază aleator în cadrul unei populații.

La nivel genetic, medicina modernă
ar putea crește varietatea,

fiindcă mutațiile dăunătoare nu ucid
oamenii și, astfel, nu sunt eliminate.

Această variație nu înseamnă neapărat
diferențe observabile sau fenotipice

între oameni.

Cercetătorii au studiat, de asemenea,
dacă adaptările genetice

la un mediu specific
ar putea apărea foarte repede

prin modificare epigenetică:
modificări nu la gene în sine,

ci dacă și când se manifestă anumite gene.

Aceste schimbări pot apărea
pe parcursul vieții

și pot fi chiar transmise urmașilor -

dar până acum cercetătorii nu știu sigur
dacă modificările epigenetice

pot persista cu adevărat
de-a lungul multor generații

și pot duce la schimbări de durată
în rândul populației.

Pot exista și alți factori
care contribuie la evoluția umană.

Medicina și tehnologia modernă
sunt recente,

comparativ chiar și cu cele mai rapide
și mai noi schimbări în selecția naturală,

așa că doar timpul poate spune
cum prezentul ne va modela viitorul.