-
Title:
Ce se întâmplă în depozitele gigantice?
-
Description:
Facem milioane de cumpărături online în fiecare zi, dar cine (sau ce) ne pune de fapt produsele în cutii? În acest video, Mick Mountz țese o poveste fascinantă, plină de roboți, despre ce se întâmplă în interiorul unui depozit.
-
Speaker:
Mick Mountz
-
Vreau să vă vorbesc
-
despre o abordare revoluționară
-
pentru gestiunea articolelor
dintr-un depozit.
-
E vorba de un sistem de alegere,
împachetare și livrare.
-
-
această soluție implică
sute de roboți mobili,
-
câteodată mii de roboți mobili,
-
care se mișcă prin depozit.
-
Ajung imediat la soluție,
dar pentru moment gândiți-vă doar
-
la ultima dată când
ați comandat ceva online.
-
Stăteați pe canapea
-
și ați vrut neapărat
să aveți acest tricou roșu.
-
Clic! L-ați adăugat
în coșul de cumpărături.
-
Apoi pantalonii aceia verzi
arată și ei destul de bine. Clic!
-
Și o pereche de pantofi albaștri. Clic!
-
În acest moment ați alcătuit comanda.
-
Nu v-ați gândit deloc
că s-ar putea să nu arate grozav,
-
dar ați dat clic pe „Comandă”.
-
Iar după două zile vine un pachet la ușă.
-
Deschideți pachetul și, oau!,
am primit lucrurile!
-
V-ați gândit vreodată cum au ajuns
¶
-
acele articole în acea cutie în depozit?
-
Am venit să vă spun
că e vorba de tipul de acolo.
-
Ascuns bine în această imagine,
-
vedeți un lucrător clasic
care alege și împachetează
-
într-un sistem de distribuție
sau de execuție a comenzii.
-
Până acum acești lucrători
își petrec 60% sau 70% din ziua de muncă
-
hoinărind prin depozit.
-
Merg adesea în jur de 10–15 km
-
în căutarea acelor articole de inventar.
-
Nu numai că e un mod neproductiv
de a completa comenzile,
-
dar se pare că e și un mod
nesatisfăcător de a satisface comenzile.
-
Să vă povestesc unde m-am lovit
pentru prima dată de această problemă.
¶
-
Eram în Bay Area în 1999–2000,
în perioada de vârf a dot-comului.
-
Lucram la un fiasco
fabulos de spectaculos numit Webvan.
-
(Râsete)
-
Această firmă a adunat
sute de milioane de dolari
-
pe ideea că va livra
comenzi de băcănie făcute online.
-
S-a ajuns la faptul că
nu puteam face asta rentabil.
-
Comerțul electronic era
foarte dificil și costisitor.
-
În acest caz, încercam să adunăm
30 de articole de inventar
-
în câteva pungi, într-o furgonetă,
ca să fie livrate acasă.
-
Iar chestia era că asta
ne costa 30 de dolari.
-
Imaginați-vă, aveam
o conservă de supă la 89 de cenți
-
care ne costa un dolar
s-o punem în pungă.
-
Iar asta înainte să ajungem
s-o livrăm acasă.
-
Deci pe scurt, în timpul anului
cât am lucrat la Webvan,
¶
-
vorbind cu toate serviciile
de manipulat marfa am înțeles
-
că nu exista nicio soluție creată
special pentru posturile de împachetare,
-
să pună articolul roșu, verde, albastru,
toate trei într-o cutie.
-
Ne-am spus că trebuie să fie
o metodă mai bună.
-
Stivuitoarele existente
ajutau la deplasarea
-
paleților și cutiilor cu articole
la punctele de vânzare.
-
Sigur că Webvan a dat faliment,
dar după vreun an și jumătate
¶
-
eu încă mă mai luptam cu această problemă,
încă mă mai sâcâia.
-
Am reînceput să mă gândesc la ea.
-
Am zis să mă concentrez puțin
pe ceea ce voiam ca lucrător
-
sau cum îmi imaginam
că trebuie să meargă.
-
(Râsete)
-
Am zis să mă concentrez pe problemă:
-
Am o comandă aici
și ce vreau să fac e să pun
-
roșu, verde și albastru în cutia asta.
-
Am nevoie de un sistem
ca să întind mâna și – pac! –
-
apare produsul și-l adaug la livrare.
-
Ne-am gândit că asta ar fi o abordare
a problemei orientată pe operator.
-
De asta am nevoie.
-
Ce tehnologie e disponibilă
ca să rezolve această problemă?
-
Dar iată, comenzile
vin și pleacă, produsele vin și pleacă.
-
Ne permitem să punem lucrătorul
în centrul problemei
-
și să-i punem la dispoziție
uneltele care îl fac mai productiv.
-
Cum am ajuns la acest principiu?
¶
-
A ieșit dintr-o sesiune de brainstorming.
-
E o idee pe care
probabil o folosiți mulți:
-
principiul de a testa ideile.
-
Luați o foaie albă, bineînțeles,
-
dar apoi testați-vă ideile
până la limite: infinit, zero.
-
În cazul nostru, ne-am pus
următoarea problemă:
-
ce-ar fi dacă am construi
un centru de distribuție în China,
-
unde piața e foarte ieftină?
-
Ne-am zis: mâna de lucru e ieftină,
terenul e ieftin.
-
Și anume am spus: ce-ar fi dacă
munca directă ar costa zero dolari pe oră
-
și am putea face un centru
de distribuție de 10 hectare?
-
Evident s-a ajuns la idei ca:
hai să punem mulți oameni în depozit.
-
Iar eu am zis: „Stai puțin,
pentru zero dolari pe oră
-
aș «angaja» 10 000 de muncitori
-
care să vină la depozit
în fiecare dimineață la ora 8,
-
să meargă în depozit,
să ia un articol de inventar
-
și apoi să stea așa.
-
Tu ții Captain Crunch,
tu ții Mountain Dew, tu ții Diet Coke.
-
Dacă am nevoie vă anunț,
altfel așteptați acolo.
-
Dar când am nevoie de Cola și o cer,
voi vorbiți între voi.
-
Tipul cu Diet Coke vine în față,
o pune în pungă și pleacă.
-
Oau!
-
Ce-ar fi dacă produsele
ar putea merge și vorbi?
-
E un mod foarte interesant
și foarte eficient
-
în care am putea organiza depozitul.
-
Sigur, munca nu e gratis,
¶
-
pe dimensiunea practic–superb.
-
(Râsete)
-
Așa că ne-am gândit
să le punem pe rafturi mobile.
-
Vom folosi roboți mobili
pentru a mișca marfa.
-
După ce am pornit treaba,
eram acasă pe canapea în 2008.
-
Ați văzut Jocurile Olimpice de la Beijing,
ceremonia de deschidere?
-
Era să cad de pe canapea
când am văzut asta.
-
Exact asta era ideea!
-
(Râsete)
(Aplauze)
-
Vom pune mii de persoane
în depozit, în stadionului.
-
Dar ce e interesant
e că se leagă de ideea noastră:
-
acești oameni creau o artă digitală
impresionantă și incredibil de puternică
-
și totul fără computere.
-
Se pare că s-au bazat
pe coordonare și comunicare:
-
eu mă ridic, tu te ghemuiești.
-
Și au creat o artă fabuloasă.
-
Asta e puterea emergenței în sisteme,
-
când lași lucrurile
să se coordoneze singure.
-
Cam asta a fost pe scurt aventura.
-
Acum să vedem cum s-a transformat
această idee în realitate.
¶
-
Iată un depozit, un centru de distribuție
care are cam 10 000 de tipuri de articole.
-
O să le numim pixuri roșii, plante verzi
post-ituri galbene.
-
Trimitem roboții portocalii
să culeagă rafturile albastre
-
și le aducem la marginea clădirii.
-
Acum lucrătorii pot sta la margine.
-
Schema e să luăm rafturile,
-
să le ducem pe traseu
și să le livrăm la muncitor.
-
Viața lucrătorului e complet diferită.
-
În loc să se plimbe
prin depozit, stă pe loc
-
într-un post ca acesta și fiecare produs
din clădire poate veni acum la el.
-
Deci procesul e foarte eficient.
¶
-
Întinzi mâna, iei un produs,
scanezi codul de bare, ambalezi.
-
Când te întorci, a sosit un alt produs,
gata să fie luat și ambalat.
-
Rezultatul e că am eliminat partea inutilă
de deplasare, căutare, timp de așteptare
-
și am creat un mod foarte selectiv
de culegere a acestor comenzi,
-
unde îndrepți un laser spre ele,
scanezi un cod de bare
-
și un indicator luminos îți spune
în ce cutie trebuie sa îl pui.
-
Deci mai eficient, mai exact
-
și constatăm că e un mediu de lucru
mai interesant pentru acești muncitori.
-
Ei execută de fapt întreaga comandă,
-
deci și roșu, și verde, și albastru,
nu doar o parte.
-
Și se simt puțin mai stăpâni
pe mediul de lucru.
-
Efectele secundare ale abordării
ne-au surprins mult.
¶
-
Știam că o să fie mai eficient.
-
Dar nu ne-am gândit cât de mult
se va extinde această abordare
-
la alte funcții din depozit.
-
Dar ce face de fapt această abordare
în cadrul depozitului
-
e să-l transforme într-un
sistem de prelucrare intens paralelă.
-
Avem o fertilizare încrucișată a ideilor:
-
e doar un depozit, dar îl privim
-
ca pe o arhitectură de supercalculator
cu prelucrare paralelă.
-
Ideea este că avem
-
10 lucrători în dreapta ecranului
-
care sunt acum independenți și autonomi.
-
Dacă lucrătorul în postul trei
trebuie să meargă la toaletă,
-
nu afectează productivitatea
celorlalți nouă lucrători.
-
Comparați cu metoda clasică
a benzii rulante.
-
Comanda sosește la tine,
adaugi ceva și o dai mai departe.
-
Toți trebuie să fie la locul lor
ca procesul secvențial să meargă.
-
Noua abordare a depozitului
e mai rezistentă.
-
Apoi în culise devine mai interesant,
¶
-
pentru că urmărim popularitatea produselor
-
și folosim algoritmi dinamici și adaptivi
-
pentru a ajusta configurația depozitului.
-
Deci ce vedeți aici ar putea fi
săptămâna dinaintea Zilei Îndrăgostiților.
-
Toate acele bomboane roz
s-au mutat în fața clădirii
-
și sunt introduse în multe comenzi
la aceste posturi.
-
La două zile după Ziua Îndrăgostiților
-
bomboanele rămase
au ajuns în spatele depozitului
-
și ocupă zona mai „rece”
din harta aceasta termală.
-
Un efect secundar al acestei abordări
folosind procesarea paralelă
-
e că lucrurile pot fi extinse
la o scară uluitoare.
-
(Râsete)
-
Deci fie că ai două, douăzeci
sau două sute de posturi,
-
algoritmii traseelor și ai inventarului
pur și simplu funcționează.
-
În acest exemplu vedeți cum
-
inventarul a ocupat acum
suprafața clădirii
-
pentru ca acolo sunt posturile de sortare.
-
A rezolvat singur problema.
-
Deci voi încheia cu un videoclip
¶
-
care arată cum se reflectă asta
-
în viața zilnică a lucrătorului.
-
După cum am spus,
procesul e de transport pe trasee
-
până la posturile de sortare.
-
Și în spate programul nostru
-
înțelege ce se întâmplă la fiecare post,
-
trimite rafturile pe trasee
-
și încercăm să obținem
un sistem de așteptare
-
pentru a aduce produsele la lucrător.
-
E interesant că se poate adapta
la viteza lucrătorilor.
-
Lucrătorii mai rapizi primesc
mai mulți roboți decât cei lenți.
-
Dar acum lucrătorul e exact
în situația prezentată mai înainte:
-
întinde mâna, produsul îi vine în mână
-
– sau trebuie să se întindă după el –,
-
îl scanează și apoi îl pune în cutie.
-
Iar restul tehnologiei stă în culise.
-
Deci acum se poate concentra
pe sortare și împachetare.
-
Nu are timpi morți,
nu trebuie să se deplaseze.
-
Și de fapt nu e doar un mod mai eficient
-
și mai exact de executare a comenzilor.
-
Credem că e un mod mai satisfăcător
de a satisface comenzile.
-
Putem spune asta pentru că lucrătorii
din aceste clădiri se bat între ei acum
¶
-
pentru privilegiul de a lucra
în acea zi în zona Kiva.
-
Uneori când îi filmăm
să le aflăm impresiile ne spun de exemplu
-
că au mai multă energie
după lucru să se joace cu nepoții,
-
sau odată un tip a spus „zona Kiva
e atât de lipsită de stres
-
încât nu-mi mai iau
medicamentele de tensiune”.
-
(Râsete)
-
Era un distribuitor de medicamente,
așa că ne-au cerut să nu folosim secvența.
-
(Râsete)
-
Așadar aș vrea să rețineți ideea că,
¶
-
lăsând lucrurile să gândească,
să vorbească, să umble singure,
-
pot apărea procese interesante
și eficiență.
-
Cred că data viitoare când mergeți la ușă
și primiți cutia comandată online,
-
o deschideți și găsiți marfa înăuntru,
-
vă veți întreba dacă nu cumva un robot
-
a ajutat la satisfacerea comenzii.
-
-
(Aplauze)