Să le oferim copiilor puterea necesară pentru a depăși dependența de tehnologie | Lisa Strohman | TEDxPasadena

După ce a învins un trecut familial cu multe dependențe, Dr. Lisa Strohman, psiholog, avocat și mamă implicată, analizează teoria din spatele celui mai nou viciu al societății: tehnologia. Într-o prezentare plină de pasiune și de inspirație, Dr. Strohman explică modul în care abuzul de tehnologie afectează dezvoltarea creierului și prezintă speranța că puterea de conștientizare și educația pot ajuta la prevenirea acestul lucru.

Dr. Lisa Strohman este fondator și director la Technology Wellness Center și Digital Citizen Academy. Este unul dintre cei mai buni experți în domeniu care abordează problema dependenței și a utilizării excesive a tehnologiei, oferind resurse pentru părinți și profesori, sesiuni de instruire și educație, precum și programe de prevenire și reorientare pentru copii. A lucrat pentru Congresul SUA și FBI în domeniul cercetării dependenței și a creierului, iar recent ca avocat și psiholog.

Această prezentare a avut loc la un eveniment TEDx folosind formatul conferinței TED, dar organizat independent de o comunitate locală. Aflați mai multe la: https://www.ted.com/tedx

Aveam doar nouă ani

când am avut prima conversație
despre dependență.

Parcă a fost ieri.

Nu era despre droguri sau alcool.

Drogul meu era un joc video.

(Râsete)

Părinții mei trecuseră
printr-un divorț oribil

și probabil pentru a alina durerea,

tata a venit într-o zi acasă

cu un Atari 2600 nou-nouț.

(Râsete) (Aplauze)

Era mare lucru.

Pentru tata era ceva neobișnuit
să cheltuiască bani.

Până și astăzi, pune în apă
lămâi și pliculețe de zahăr

în loc să cumpere limonadă la restaurant.

(Râsete)

Dar în acea zi...

(Râsete)

În acea zi, după ce am depășit
șocul și emoția,

fratele meu și cu mine am instalat
consola și am început să jucăm;

de fapt,

a trebuit să aștept ca fratele meu
să plece la antrenament ca să mă joc.

Dar, odată ce mi-a venit rândul,

am pus „Pitfall” și am jucat ore întregi.

Încă îmi amintesc sunetul făcut de casetă

când era introdusă în aparat.

L-am pus pe Harry, personajul principal,
să alerge preț de câteva ore,

să adune nestemate,
să sară peste crocodili.

Dacă ratam ceva, mă întorceam
și o luam de la capăt,

voiam cu tot dinadinsul
să-mi iasă perfect;

eram obsedată să obțin un scor perfect.

Dar această obsesie n-a durat mult,

pentru că vedeam cu coada ochiului
cum bunica Drake mă privea îngrijorată.

Am prețuit-o foarte mult pe bunica.

Ea a fost cea care m-a ajutat

pe perioada divorțului, a lipsurilor
și chiar când n-aveam unde sta.

Bunica a fost cea
care indiferent ce îți spunea,

era mereu sinceră,
câteodată chiar prea sinceră.

Am continuat să mă joc în ziua aceea -

eram obsedată să obțin un scor perfect -

și în sfârșit am reușit.

A așteptat răbdătoare să termin,

apoi m-a invitat
să stăm de vorbă în camera ei.

Făcusem asta de nenumărate ori înainte.

Dar în acea zi

simțea că erau niște adevăruri dureroase
pe care trebuia să le aud.

Mi-a vorbit despre familia mea,

despre care am aflat că dezvoltase
numeroase dependențe:

droguri, jocuri de noroc, alcool -
nimic nu ne-a scăpat.

Dar am fost surprinsă să aflu

cât de comună era dependența
de ambele părți ale familiei.

Parcă aș fi fost norocoasă la dublu

cu ceea ce astăzi numesc
loteria mea genetică.

Din păcate, nu sunt singura.

Oamenii de știință estimează astăzi

că peste 50 de milioane de americani
se vor lupta cu dependența

la un anumit moment în viață.

50 de milioane de americani!

Droguri, alcool, jocuri de noroc,
pornografie, sex;

chiar și cumpărăturile online
pot fi o dependență.

Astăzi, acestea sunt printre cele mai noi.

Diferența față de ce numesc eu
dependențe acceptabile în societate

este că rareori le aducem în discuție.

Credeți-mă,

nimeni nu i-a spus bunicii Drake

că ar fi o problemă cu colecția ei
de peste 2.000 de zebre.

(Râsete)

În zilele noastre avem o nouă
dependență social acceptată,

și aceasta este tehnologia.

(Râsete)

În fiecare zi, peste tot în lume,
copiii petrec multe ore online,

postând pe rețele sociale, jucându-se
sau doar uitându-se la video-uri.

Cel mai alarmant lucru

este că mulți dintre ei

primesc propriile dispozitive
de la vârsta de șase-șapte ani.

Dacă ne gândim că cel mai recent
recensământ din SUA

a documentat peste 21 de milioane
de copii sub 5 ani,

și ne uităm la studiul

confom căruia 85% dintre părinții
americani le permit copiilor

să intre pe net săptămânal
și chiar zilnic de la vârste fragede,

înseamnă că doar în SUA
avem peste 17 milioane de copii

care cresc conectați la tehnologie.

Dacă ne uităm la folosirea excesivă
a tehnologiei

în aceste perioade critice când creierul
este în curs de dezvoltare,

se pune întrebarea:

Nu cumva creăm o nouă generație
de dependenți?

Să vedem ce zice știința.

În această imagine avem un creier sănătos.

Zona roșie intens colorată
reprezintă receptorii de dopamină.

În contrast,
creierul unui dependent de droguri.

Receptorii de dopamină
sunt reduși semnificativ.

Mulți oameni consideră încă dopamina

ca fiind un neurotransmițător
care ne face să ne simțim bine,

dar oamenii de știință știu azi

că dopamina are mai mult de-a face
cu motivația și consolidarea

în centrul de recompense din creier.

Puteți să-l priviți
ca pe un sistem repetitiv,

în loc de unul al stării de bine.

Creierul unui dependent îl motivează
să repete acțiunea iar și iar.

Dar chiar și recompensele naturale,
cum ar fi mâncarea, sexul,

produc aceleași reacții neurochimice.

Diferența în cazul drogurilor

e că creierul e inundat
cu până la 10 ori mai multă dopamină,

lucru care îl face pe consumator
să repete acest comportament,

iar prin comparație,
recompensele naturale par neatrăgătoare.

Să vedem ce înseamnă
să fii dependent de tehnologie.

Tomografia pe care o veți vedea

este a unui dependent de tehnologie
care petrece opt ore online,

postând pe rețele sociale,

jucându-se online
sau vizionând pornografie.

După cum vedeți,

fundalul pare puțin diferit,
pentru că e o tehnică mai recentă,

dar e același tip de tomografie
ce urmărește receptorii de dopamină,

se observă că au fost afectați.

Și când le comparăm cu un creier sănătos,

daunele sunt evidente.

Când comparăm un dependent de tehnologie
cu un dependent de droguri,

asemănarea deteriorărilor

este incontestabilă.

Ce înseamnă toate astea?

Cu toții suntem programați
să primim recompense,

iar companiile de tehnologie

au înțeles cum să exploateze
instinctele noastre primare.

Companiile au început să angajeze
specialiști în neurologie și comportament

care lucrează împreună cu programatorii

pentru a dezvolta produse
care să-i țină legați pe utilizatori;

scopul nu mai este doar
de a face produse utile,

ci de a căuta modalități

de a ne ține conectați la nesfârșit.

Dacă această strategie sună familiar,
acesta este motivul.

Un comediant a spus recent:

„Philip Morris voia doar plămânii tăi;
magazinul de aplicații îți vrea sufletul."

(Râsete)

Cred că suntem cu toții de acord
că dependența este complicată;

presupune o relație între o substanță
chimică sau un comportament

în combinație cu genetica,
formarea sau mediul înconjurător.

Dependența de substanțe
e mai ușor înțeleasă

deoarece când introducem
ceva în corpul nostru,

simțim o transformare,

dar dependența comportamentală

e mult mai greu de identificat,
deoarece nu e nicio substanță,

prin urmare e mult mai greu de înțeles.

Când vorbim despre dependență,

vorbim de fapt despre lupta
creierului nostru pentru control.

Dacă putem să evităm substanța
sau comportamentul

atunci când ne provoacă probleme,

înseamnă că n-avem probleme
cu dependența.

Dar când pierdem controlul

și aceasta ne afectează relațiile,
slujba, școala, respectul de sine

și chiar stabilitatea emoțională,

atunci se declanșează
cercul vicios al dependenței.

„Anomalii de microstructură”
ar trebui să ne atragă atenția.

Sunt sute de studii în desfășurare,

în care oamenii de știință încearcă
să găsească resurse care să ne ghideze.

Fiecare studiu este complex,

sunt urmărite zone minuscule din creier

și se urmăresc diferențele

dintre un creier sănătos
și unul dependent de tehnologie.

Asta e structura generală a unui creier.

În zona periferică este materia cenușie;

rolul ei este de a procesa
informațiile și emoțiile.

În interiorul creierului
se află materia albă;

este autostrada creierului -

ea înlesnește transmiterea
mesajelor în creier,

pentru a se asigura că ajung
în locul potrivit la momentul potrivit,

ca să putem acționa în virtutea lor.

Cercetările științifice asupra
dependenței de tehnologie

au arătat o pierdere de materie cenușie
în zonele importante ale creierului

și o densitate redusă a materiei albe
în interiorul creierului.

Mai îngrijorătoare sunt zonele
afectate din creier

care controlează mobilitatea,
percepția și motivația,

precum și cele care procesează emoțiile,

luarea deciziilor
și controlul impulsurilor.

În general, accesul 24/7 la tehnologie

ne face mai impulsivi,
deconectați, anxioși

și mai dezechilibrați
emoțional ca niciodată.

Știm că timpul petrecut de copii online

îi face mai izolați și deprimați.

Și cu cât petrec mai mult timp

vizualizând postări modificate
și retușate digital,

cu atât sunt mai complexați și deprimați.

V-ați putea pune întrebarea:
cât de deprimați pot fi copiii?

Ei bine, un studiu recent
care a cuprins 32 de spitale,

între 2008 și 2015,

a constatat că internările în spital

s-au dublat pentru copiii
cu vârsta între 5 și 17 ani,

pentru auto-vătămare, gânduri
de sinucidere și acțiuni de sinucidere.

Un alt studiu a arătat o creștere
a sinuciderilor de 200%

la fetele de 10 până la 14 ani

și de 50% la băieții de aceeași vârstă.

Cele mai multe dintre acestea
au avut legătură cu un incident online.

Pierderea legăturii umane,

prin comunicarea față în față,
contact vizual și atingere,

creează pentru copiii noștri un viitor

în care intimitatea emoțională,
compasiunea și empatia

sunt pe cale de dispariție.

Societatea noastră devine din ce în ce
mai atentă la numărul de like-uri primite

în locul conexiunii umane
pe care îl reprezintă acel like.

Vă amintiți aceste tomografii?

Nu pot să dorm gândindu-mă cum stricăm
fără voie creierul copiilor noștri,

crezând în mod eronat

că excesul de tehnologie e inofensiv.

Bineînțeles că nu-i putem ține pe copii
departe de tehnologie,

sau să îi dezavantajăm

într-o economie globală care le cere
să fie în pas cu tehnologia.

Dar sunt foarte conștientă
prin educația primită

de faptul că până și un telefon inteligent

poate afecta structura
creierului fiicei mele

și poate declanșa o dependență pe viață.

Lumea va evolua indiferent
că ne place sau nu,

mai ales tehnologia.

Și nu e niciun dubiu
că tehnologia a fost net pozitivă;

cu toate acestea, tot acest bine
vine și cu ceva rău.

Întrebarea pentru noi

nu este dacă putem găsi o cale

de a echilibra relația cu tehnologia,

ci cât de repede putem face asta

și cum arată o astfel de relație
sănătoasă și echilibrată.

Mi-am petrecut cariera

învățând, înțelegând și vorbind
de calitățile și defectele tehnologiei.

Bunica Drake m-a învățat despre mine,

dar cel mai important

m-a învățat că oferirea
de cunoștințe copiilor

și încrederea oferită împreună
cu aceste informații

înseamnă că vor face alegeri mai bune.

Putem să ieșim cu toții la lumină,

deoarece am dovada că chiar funcționează.

Împreună cu echipa mea,
am realizat un program

în care am făcut cunoscut
copiilor, părinților și profesorilor

un mod de utilizare sănătos
și echilibrat al tehnologiei.

Rezultatele?

Copiii fac alegeri mai bune
pentru ei și prietenii lor

atunci când li se oferă
informațiile și posibilitatea.

Acestea sunt niște date
de la o școală unde am lucrat,

dar nu se deosebește de celelalte
școli din SUA sau din lume,

unde aveau probleme serioase
cu incidente legate de tehnologie:

hărțuire online, postări deplasate,
plagiat și chiar sexting.

După cum arată graficul,

incidentele legate de tehnologie
au crescut de la 40% la 72%

într-o perioadă de cinci ani
de când aveau aceste probleme.

După introducerea programului nostru,

rezultatele au fost șocante și pentru noi.

Educarea copiilor despre cum
să devină buni cetățeni digitali,

în același timp oferind
părinților și profesorilor

instrumentele și resursele necesare

pentru a-i sprijini pe copii
în această transformare,

au redus incidentele globale
legate de tehnologie cu peste 50%.

Asta dovedește că dacă
avem încredere în copiii noștri

și vorbim cu ei

despre consecințele educaționale
și juridice cu care se vor confrunta

în fiecare aspect al vieții lor
de acum înainte,

le oferă o direcție bună

cu privire la alegerile
pe care le fac în lumea digitală.

Cred că toți copiii vor să facă
alegeri bune când au ocazia,

dar depinde de noi să-i educăm

cum să facă acest lucru
în această lume nouă,

că în această lume online
totul e public și permanent.

Acum că suntem conștienți cu toții
de această știință nouă,

cum putem rezolva împreună

problema dependenței de tehnologie?

Răspunsul este pur și simplu
conștientizare și educație.

Trăim vremuri minunate.

Și aici suntem un grup
extraordinar de oameni

care s-au reunit pentru a analiza idei
ce merită răspândite.

Tehnologia ne-a permis
să facem atât de mult bine,

dar nu fără consecințe.

Pitfall e un joc amuzant pentru un copil,

dar nu era mai mult decât
un băț ce alerga pe ecran

în patru culori.

(Râsete)

Jocurile, aplicațiile, programele de azi
sunt mult mai sofisticate,

iar programatorii foarte pricepuți
la punctele noastre sensibile.

Este absolut necesar să ne unim

și să abordăm această problemă
cu îndrăzneală, sinceritate și fără frică.

Avem cunoștințele necesare
să depășim acest lucru.

Copiii noștri se bazează pe noi
să le fim bunica Drake.

Vă mulțumesc!

(Aplauze)