-
[Ridgewood--Queens]
-
["New York de aproape"]
-
["Jamian Juliano-Villani la muncă"]
-
E o rutină foarte simplă:
-
Intru,
-
îmi reîncălzesc cafeaua,
-
mă duc la calculator,
-
mă uit la chestii
-
îmi curăț pensulele,
-
și apoi mă apuc de lucru.
-
Nu am avut timp liber
de când am început, e o nebunie.
-
Când ai un timp limită
este ca o sentință iminentă.
-
E ca un pește!
-
Ca și cum ai datora ceva, cuiva.
-
Stresul omoară creativitatea.
-
Dacă faci o pictură proastă
și jobul tău este de artist
-
este foarte rău.
-
Este înspăimântător.
-
E ca și cum ai avea ciocolată pe față
-
și trebuie să mergi la o gală.
-
Ești la fel de bun ca și ultima ta pictură
-
ceea ce e nasol--
-
dar ăsta este adevărul.
-
Am crescut în pustiu, în New Jersey.
-
Am vrut să plec din New Jersey și să ajung
imediat la New York.
-
New York părea a fi locul unde mergeau
toți artiștii pentru a fi artiști
-
["Painters Painting"]
-
Mă uitam la "Painters Painting"--
-
Stella și Rauschenberg
și bla bla bla,
-
și erau toți în New York--
-
stând pe scări, murdari de vopsea.
-
Pentru mine ca și adolescent, era uimitor.
-
"Asta este..."
-
"Asta este!"
Înțelegi?
-
Acum nu mai e așa romantic
-
pentru că venind în New York
și fiind în lumea artiștiilor--
-
e o nebunie!
-
Am avut o grămadă de joburi nasoale.
-
Chelneriță pe ture de noapte.
-
Am lucrat în azile.
-
Am predat gimnastică
-
Învătătoare la grădiniță.
-
Am organizat cărți pentru un marinar
care era obsedat de nave.
-
Făceam naveta lucrând
la un restaurant în New Jersey.
-
ca să pot să-mi iau
primul apartament în New York.
-
Pictam din pat,
-
stând nopțiile trează ca să pictez.
-
Cu timpul, am închiriat o camera mai mare
-
și apoi una și mai mare.
-
Acum trei ani, am închiriat
primul meu studio.
-
Mă simțeam ca de Crăciun în fiecare zi.
-
--Teribil.
-
Picturile, cred ca sunt...
-
Sunt complicate,
-
Trebuie să le faci mai bine, mai ciudate
-
mai inteligente, mai prostuțe.
-
Pictezi un om de zăpadă în deșert...
-
Aia e tot? Serios?
-
Asta e tot, înțelegi?
-
E o glumă proastă?
-
Am simțul umorului
și un mod lejer de abordare.
-
Spune-mi o glumă,
-
și de acolo, cum poți să depășești asta,
-
este psihologic sau personal?
-
E ca și ping pong
înainte și înapoi, înainte și înapoi,
-
până când lucrurile merg așa,
-
anulându-se pe ele.
-
Iau multe decizii ciudate singură
-
în mijlocul nopții.
-
Dar mai și vorbesc cu multă lume.
-
Dacă auzi toate vociile,
-
nu mai e un monolog.
-
[Ajay Kurian, Artist]
-
La capătul holului este Ajay,
-
un artist minunat.
-
M-a salvat de atâtea ori
cu multe expoziții
-
"Dă-mi un minut și putem să..."
-
"Susține-mă moral, te rog. Mersi."
-
--Mă gândesc la un turcoaz
foarte, foarte palid.
-
--Albastru sau un mov foarte palid.
-
--E mai bine mov?
-
--Un mov mișto.
-
--Ca lavanda, sau?
-
--Un mov foarte mișto.
-
--Înțeleg.
-
--Corect.
-
Sau ca...
-
--Aia e o vază sau o oglindă?
-
--Cine naiba știe?
-
--O să fie o oglidă.
-
--Bine.
-
--Hmm...
-
--La naiba.
-
Un prieten îmi spunea,
-
"Pune prostii,
nimeni nu-și dă seama."
-
["Multumesc, cretinule!]
-
[Inhalează adânc]
-
Dar eu pot să spun sigur.
-
Pentru că ar trebui să fie încrezători.
-
Tocmai am împlinit 30 ani.
-
Fumez mult, cam un pachet jumătate pe zi.
-
Beau mult.
-
Obiceiurile mele de somn sunt teribile.
-
Mănânc prostii.
-
Sunt ca o navă, înțelegi?
-
În ultimii ani am avut rezistență
-
și am tot lucrat și pompat.
-
Și acum, când chiar contează,
-
mă asigur că încă mai am.
-
Presiunea e să îți menți integritatea
-
și să faci un lucru de care ești mândru
-
chiar și sub presiune, ceea ce este dificil.
-
Vreau să forțez picturile--
-
și nu știu cum încă,
dar sper să-mi dau seama.
-
și să le transform în ceva
ce nu sunt încă.
-
Știu că voi face
-
ceva stânjenitor, sculpturi
sau videouri proaste.
-
Dar la naiba, trebuie să o fac,
-
acum este timpul--
-
cât încă mai am energie.
Art21