Cum s-a opus un om de știință industriei chimice - Mark Lytle

Vezi lecția completă: https://ed.ted.com/lessons/how-one-scientist-took-on-the-chemical-industry-mark-lytle

În 1958, după ce a primit o scrisoare în care se descria moartea păsărilor cântătoare din cauza pesticidului cunoscut drept DDT, Rachel Carson a început o cercetare a abuzului de substanțe chimice și a daunelor asupra naturii. În 1962, ea a publicat concluziile sale în cartea „Primăvara silențioasă”, ce a stârnit imediat atât aprecieri cât și dezaprobări acute. Cum a reușit această biologă și scriitoare să provoace o asemenea polemică? Mark Lytle investighează acest caz.

Lecție de Mark Lytle, regia Héloïse Dorsan Rachet.

În 1958, Rachel Carson
a primit o scrisoare

în care scria că păsările cântătoare
cădeau din senin de pe ramuri.

Scriitoarea considera că moartea lor
era cauzată de un pesticid numit DDT

pe care deratizatorii l-au stropit
pe o mlaștină din apropiere.

Scrisoarea a fost un impuls
pentru Carson să investigheze DDT-ul.

Ea auzise de la cercetători și ecologiști

care erau preocupați
că utilizarea excesivă a pesticidului

puneau în pericol peștii,
păsările și chiar oamenii.

Ea a început să facă cercetări
folosind contactele din guvern

din timpul când a lucrat
în Biroul pentru activitățile de pescuit.

Ea a întrebat:
„ce a redus vocile primăverii?”

În 1962, Carson și-a publicat
opiniile în „Primăvara silențioasă”.

Cartea sa a raportat
abuzul de substanțe chimice

și daunele lor asupra naturii
și sănătății umane.

„Primăvara silențioasă” a atras rapid
atât aprecieri cât și dezaprobări,

împreună cu atacuri personale
aspre la adresa autoarei.

Cum a reușit această biologă
și scriitoare pașnică

să declanșeze o astfel de polemică?

Carson şi-a început cariera
ca o absolventă sârguincioasă,

echilibrând studiile sale în biologie
la Universitatea John Hopkins

cu lucrul cu jumătate de normă.

Totuși, a trebuit să renunțe la studii
înainte de finalizarea doctoratului

pentru a-i susține financiar
pe tatăl său bolnav și pe sora sa.

Carson s-a angajat cu jumătate de normă
la Biroul pentru activitățile de pescuit

scriind despre biologia marină
pentru un post de radio.

Abilitatea ei de a scrie materiale
ce puteau atrage atenția publicului

i-a impresionat pe superiorii săi,

iar în 1936 ea a devenit a doua femeie
angajată la Birou cu normă întreagă.

În 1941, ea a publicat prima
din cele trei cărți despre ocean,

îmbinând știința cu meditații lirice
despre lumile subacvatice.

Aceste explorări prindeau
la un public larg.

În „Primăvara silențioasă”,
Carson şi-a îndreptat atenția

spre modurile în care acțiunile umane
amenințau echilibrul naturii.

DDT-ul era inițial utilizat în timpul
celui de-al Doilea Război Mondial

pentru a proteja recoltele de insecte
și soldații de bolile purtate de acestea.

După război, acesta era stropit regulat
pe zone mari pentru a combate insectele,

deseori cu rezultate neprevăzute.

O încercare de a elimina furnicile roșii
din sudul Statelor Unite

a nimicit flora și fauna aleator,
dar nu a eliminat furnicile.

În ciuda acestui fapt și a altor erori,
Departamentul American al Agriculturii

și companiile chimice
au preamărit beneficiile DDT-ului.

Nu exista o reglementare
sau o atenționare publică despre daune.

Însă Carson a demonstrat
că abuzul de substanțe chimice

a dus la dezvoltarea
unor specii rezistente,

ce încurajau crearea
unor substanțe chimice și mai ucigătoare.

Întrucât DDT-ul nu se dizolvă în apă,

ea a afirmat că odată cu timpul
se va acumula în mediul înconjurător,

în corpurile insectelor, în țesuturile
animalelor ce consumă aceste insecte

și într-un final în oameni.

Ea a sugerat că expunerea la DDT
ar putea altera structura genelor,

cu urmări necunoscute
pentru generațiile viitoare.

Răspunsul la „Primăvara silențioasă”
a fost unul incendiar.

Pentru mulți cartea era un apel
către reglementarea substanțelor

ce pot produce daune catastrofice.

Alții au protestat faptul că Carson
nu a menționat rolul DDT-ului

în controlul amenințării insectelor
asupra sănătății umane.

Fostul Secretar al agriculturii
Ezra Taft Benson a întrebat:

„de ce o femeie nemăritată
fără copii era preocupată de genetică?”

şi a concediat-o pe Carson
care „probabil e o comunistă”.

Avocatul unui producător de pesticide
s-a referit la Carson și susținătorii ei

ca „influențe sinistre” ce voiau
să le descrie afacerile drept „imorale”.

De fapt, Carson s-a concentrat
pe riscurile substanțelor chimice

fiindcă nu erau înțelese larg,
în timp ce meritele erau bine promovate.

Ea a respins convingerea că oamenii
ar trebui şi ar putea controla natura.

În schimb, ea a provocat
oamenii să cultive

„maturitatea și stăpânirea,
nu a naturii, ci a noastră”.

Carson a murit de cancer în 1964,

la doar doi ani după publicarea
cărții „Primăvara silențioasă”.

Lucrarea sa a impulsionat
o generație de activiști de mediu.

În 1969, sub presiunea ecologiștilor,

Congresul a adoptat
Legea Politicii Naționale de Mediu

care cerea agențiilor federale să evalueze
impactul acțiunilor lor asupra mediului.

Pentru a pune în aplicare actul,

președintele Richard Nixon a creat
Agenția de Protecție a Mediului.

Şi în 1972, APM a emis
o interzicere parțială a DDT-ului.

Mult timp după moartea sa,
Rachel Carson a continuat să apere natura

prin impactul persistent al scrierii sale.