Modul în care femeile revoluționează Rwanda

Agnes Binagwaho s-a întors acasă, în Rwanda, în 1996, la finalul genocidului. Se gândise să plece în toiul devastării copleșitoare, însă femeile din comunitate au motivat-o să rămână și să ajute la reconstrucția țării - iar ea se bucură de alegerea făcută. În cadrul unei prelegeri inspiraționale, Binagwaho meditează asupra muncii sale ca fost ministru al sănătății și discută noua ei inițiativă pentru educarea femeilor din țara sa, prin intermediul căreia urmărește să creeze unul dintre cele mai mari niveluri de egalitate de gen din lume.

M-am întors pe meleagurile natale
din Rwanda

la doi ani după genocidul
împotriva Tutsi din 1994.

Țara era devastată.

Copiii de care aveam grijă în spitale

mureau din cauza unor boli
care puteau fi tratate

pentru că nu aveam nici echipament,
nici medicamente să-i salvăm.

Eram tentată să-mi fac bagajele
și să o iau la fugă.

Dar am cugetat.

Și pentru că sunt cu adevărat dedicată
dreptății sociale și echității,

și pentru că erau
doar cinci medici pediatri în total

pentru milioane de copii în Rwanda,

am decis să rămân.

Dar printre oamenii care au contribuit
la decizia mea de a rămâne

s-au numărat și câteva femei fantastice
din Rwanda,

femei care au înfruntat genocidul
și i-au supraviețuit.

Au fost nevoite să treacă peste dureri
și suferințe de necrezut.

Unele dintre ele creșteau
copii concepuți prin viol.

Altele mureau încet din cauza HIV

și i-au iertat pe cei care le-au infectat
în mod voluntar,

folosind HIV-ul și violul drept arme.

Ele m-au inspirat.

Dacă ele pot face așa ceva,

pot și eu să rămân și să-mi dau silința.

Acele femei erau adevăratele activiste
ale păcii și reconcilierii.

Ele ne-au arătat o cale
să reconstruim o țară

de care să se bucure într-o zi
copiii și nepoții noștri,

un loc pe care să-l numească
„acasă” cu mândrie.

Și poate vă întrebați în ce stadiu

a adus această schimbare
de mentalitate țara noastră.

Astăzi, în Rwanda,

avem cel mai mare procent
de femei în Parlament.

(Aplauze)

Așteptați până vă spun și procentajul...

61%.

(Aplauze)

Astăzi avem cea mai bună campanie
de vaccinare a copiilor,

iar printre succesele noastre se numără
93% dintre fete vaccinate împotriva HPV.

(Aplauze)

Pentru a le proteja
împotriva cancerului cervical.

În țara aceasta, procentul este de 54%.

(Râsete)

Am redus mortalitatea infantilă cu 75%,

iar mortalitatea maternă cu 80%.

La începutul anilor 2000,
nouă femei mureau zilnic

din cauze asociate nașterii sau sarcinii.

Astăzi, aproape două.

Este o agendă neterminată.
Mai avem multe de făcut.

Două sunt încă prea multe.

Dar cred cumva că aceste rezultate
se datorează faptului că avem femei

într-un număr mare
în funcții de conducere?

Da, cred.

(Râsete)

Există, da...

(Aplauze)

Există un studiu
în țările în curs de dezvoltare

care arată că dacă îmbunătățești
statutul femeilor,

îmbunătățești statutul comunității
în care acestea trăiesc.

O scădere de până la 47%
în mortalitatea copiilor.

Și chiar și în țara în care ne aflăm,
acest lucru este adevărat.

Există un studiu condus
de o doamnă numită Patricia Homan

care estimează că dacă femeile
și bărbații ar fi reprezentați egal

în pozițiile legislative,

ar avea loc o scădere de 14,5%
în mortalitatea infantilă

în America!

Așa că știm că atunci când
femeile își folosesc abilitățile

în poziții de conducere, ele îmbunătățesc
întreaga populație de care răspund.

Și imaginați-vă ce s-ar întâmpla
dacă femeile ar fi egale cu bărbații

peste tot în lume.

De ce beneficiu uriaș ne-am putea bucura.

Hmm?

Oh, da.

(Aplauze)

Pentru că în general,
avem un stil diferit de a conduce:

mai inclusiv, mai empatic,
mai grijuliu pentru copii.

Iar asta face diferența.

Din păcate, acest ideal nu există în lume,

iar decalajul dintre bărbații și femeile
din pozițiile de putere este prea mare.

Inegalitatea de gen este norma
în majoritatea profesiilor,

chiar și în sănătatea globală.

Am înțeles că dacă ne concentrăm
pe educarea femeilor,

le schimbăm viața pozitiv și contribuim
la bunăstarea comunității lor.

De aceea îmi dedic acum viața educației.

Și acest lucru este aliniat perfect
cu simțul pentru dreptate

și preocuparea pentru justiție socială,

pentru că dacă vrei să crești accesul
la servicii de sănătate,

trebuie ca mai întâi să crești
accesul la educație medicală.

Împreună cu prietenii și partenerii
construim o frumoasă universitate

în nordul rural al Rwandei.

Ne educăm studenții să ofere grijă
de calitate, egalitară și holistică

pentru toată lumea, fără excluderi,

concentrându-se pe cei vulnerabili,
în mod special pe copii și femei,

care, istoric vorbind,
sunt ultimii serviți.

Îi transformăm în lideri și le oferim
abilități de conducere și pledoarie

pentru ca ei să aducă o schimbare lină
în societatea în care vor trăi,

pentru ca ei să construiască
sisteme de sănătate

care să le ofere posibilitatea

de a-i îngriji pe cei vulnerabili
acolo sunt sunt.

Și este cu adevărat transformativ.

Pentru că, la acest moment,

educația medicală, spre exemplu,
este oferită în instituții din orașe,

concentrându-se pe calitate,
servicii de sănătate, competențe clinice,

care urmează să fie oferite în instituții.

Ne mai concentrăm
și pe competențe clinice de calitate,

dar cu o abordare bio-socială,
concentrată pe starea pacientului

pentru ca îngrijirile să fie acordate
în comunitățile în care trăiesc oamenii,

cu spitalizare doar atunci
când este necesar.

Și de asemenea, după 4-7 ani
de educație medicală în orașe,

tinerii absolvenți nu vor
să se întoarcă în zonele rurale.

De aceea am construit Universitatea
pentru Egalitate în Sănătate Globală,

o inițiativă a Partenerilor în Sănătate,
denumită UGHE,

în nordul rural al Rwandei.

(Aplauze)

Studenții noștri sunt meniți
să schimbe lumea.

Vor veni de peste tot,
este o universitate globală,

și vor primi educația medicală gratis.

Cu o singură condiție:

trebuie să-i ajute pe cei vulnerabili
din întreaga lume, timp de 6-9 ani.

Își vor păstra salariile
pentru ei și familiile lor,

dar să transforme educația
pe care le-o oferim

în servicii medicale de calitate,
în special pentru cei vulnerabili.

Și procedând astfel,

ei semnează un contract prin care
se angajează că vor face acest lucru,

un acord obligatoriu.

Nu vrem bani.

Trebuie să pornim și să mobilizăm banii.

Dar ei vor transforma aceste lucruri
în servicii de calitate pentru toți.

Pentru acest lucru, avem nevoie
de o agendă puternică a egalității de gen:

în toate clasele și programele de studii,
minim 50% femei.

(Aplauze)

Și sunt mândră să anunț

că la școala medicală
care a început acum cinci luni

s-au înscris 70% femei.

(Aplauze)

Aceasta este o declarație
împotriva nedreptății actuale

pentru femeile care accesează
educația medicală pe continentul nostru.

Eu cred în educarea femeilor.

De aceea aplaud femeile africane
care merg peste tot în lume

să crească nivelul de educație,
de pregătire, de cunoștințe.

Dar sper să aducă toate aceste lucruri
înapoi în Africa,

să construiască pe continent.

Și să transforme continentul
într-unul puternic

pentru că sunt sigură
că o Africa puternică

va face lumea mai puternică.

(Aplauze)

Acum 23 de ani, m-am întors în Rwanda,

într-o Rwanda distrusă,

care și acum este o țară săracă,

dar care strălucește,
cu un viitor luminat.

Și mă bucur că m-am întors,

chiar dacă unele zile
au fost foarte dificile.

Și chiar dacă în unele zile eram deprimată

pentru că nu găseam o soluție,
iar oamenii mureau,

sau pentru că lucrurile
nu se mișcau suficient.

Însă sunt atât de mândră că am contribuit
la îmbunătățirea comunității mele.

Iar asta mă umple de bucurie.

Deci, femei africane din diaspora,
dacă mă auziți,

să nu vă uitați patria.

Și când sunteți pregătite,
întoarceți-vă acasă.

Eu am făcut asta.

Mi-a împlinit viața.

Întoarceți-vă acasă!

Vă mulțumesc!

(Aplauze)