De ce ar trebui să citim „Maestrul și Margareta”? - Alex Gendler

Urmărește întreaga lecție: https://ed.ted.com/lessons/why-should-you-read-the-master-and-margarita-alex-gendler

Diavolul a ajuns în oraș. Dar nu vă îngrijorați, tot ce urmărește este să pună în scenă un show de magie. Această premisă absurdă se încheagă în subiectul central al capodoperei lui Mihail Bulgakov: „Maestrul și Margareta.” Amestecul său de satiră politică, ficțiune istorică și misticism ocult i-a adus renumele de unul dintre cele mai bune romane ale secolului al XX-lea și unul dintre cele mai bizare. Alex Gendler explorează acest roman subversiv.

Diavolul a ajuns în oraș.

Dar nu vă îngrijorați, tot ce urmărește
e să pună în scenă un show de magie.

Această premisă absurdă
formează subiectul central

al capodoperei lui Mihail Bulgakov,
„Maestrul și Margareta.”

Scris în Moscova, în anii 1930,
amestecul său suprarealist

de satiră politică, ficțiune istorică
și misticism ocult

i-a adus renumele de unul dintre cele mai
bune romane din secolul al XX-lea

și unul dintre cele mai bizare.

Povestea începe când întâlnirea dintre doi
membri ai elitei literare din Moscova

e întreruptă de un misterios
domn pe nume Woland,

care se prezintă a fi un savant străin,
invitat să țină un show de magie neagră.

Pe măsură ce străinul îi provoacă
pe cei doi la o dezbatere filosofică

și face predicții de rău augur
cu privire la destinele lor,

cititorul e brusc transportat
în secolul întâi în Ierusalim.

Acolo, un Ponțiu Pilat zbuciumat,

cu părere de rău, îl condamnă
pe Iisus din Nazaret la moarte.

Pe când povestea trece
de la un fir narativ la celălalt,

Woland și alaiul său:
Azazello, Koroviev, Hella

și o pisică uriașă pe nume Behemoth,

sunt văzuți având puteri magice stranii

pe care le folosesc în reprezentația lor,

lăsând în urmă haos și confuzie.

O mare parte din umorul negru al romanului
provine nu doar de la poznele demonice,

ci și din contextul în care au loc.

Povestea lui Bulgakov are loc
în același cadru în care a fost scrisă:

în URSS la apogeul perioadei staliniste.

În acea vreme, artiștii și scriitorii
lucrau sub o strictă cenzură,

fiind încarcerați, exilați sau executați

dacă se considera
că subminează ideologia statului.

Chiar și când erau acceptați, lucrările,
locuințele, călătoriile, absolut tot,

erau guvernate de un sistem
de control întortocheat.

În roman, Woland manipulează atât
acest sistem, cât și țesătura realității

dând naștere unor rezultate comice.

Pe când capetele sunt separate
de corpuri, iar din cer plouă cu bani,

locuitorii Moscovei răspund
cu interes pentru preocupări meschine,

ilustrând cum societatea sovietică
hrănea la sânu-i lăcomia și cinismul

în ciuda idealurilor sale.

Narațiunea obiectivă amestecă intenționat
ciudățenia faptelor supranaturale

cu absurditatea
de zi cu zi a vieții sovietice.

Cum a reușit Bulgakov să publice
un astfel de roman subversiv

sub un regim opresiv?

Ei bine... nu a reușit.

A lucrat la „Maestrul și Margareta”
peste 10 ani.

Deși din favorul personal al lui Stalin

Bulgakov a fost protejat
de persecuțiile severe,

multe piese și scrieri ale sale
au fost ținute departe de tipar,

fiind în siguranță,
dar redus, de fapt, la tăcere.

La moartea autorului, în 1940,
manuscrisul a rămas nepublicat.

O variantă cenzurată a fost publicată,
într-un final în anii 1960

pe când copii ale manuscrisului integral

au continuat să circule
ilegal în cercurile literare.

Integral, textul a apărut abia în 1973,
după 30 de ani de la terminarea sa.

Confruntarea lui Bulgakov
cu cenzura și frustrările artistice

oferă o notă autobiografică
în cea de-a doua parte a romanului,

când, în sfârșit, facem
cunoștință cu personajul eponim.

„Maestrul” e un autor fără nume,
care a lucrat ani de zile la un roman

a cărui manuscris l-a ars
după ce acesta a fost respins de editură.

Exact cum a procedat și Bulgakov
cu propria sa operă.

Protagonista reală e însă
amanta Maestrului, Margareta.

Devotamentul ei față de visul
abandonat al iubitului

are o legătură stranie
cu escapadele suitei diabolice,

ducând povestea
spre un punct culminant suprarealist.

În ciuda umorului negru
și a structurii complexe,

„Maestrul și Margareta” e la baza sa

o meditație asupra artei,
a dragostei și a izbăvirii,

care nu se afundă niciodată în cinism.

Publicarea tardivă a cărții
și supraviețuirea acesteia în ciuda sorții

e o mărturie a cuvintelor
rostite de Woland către Maestru:

„Manuscrisele nu ard.”