Return to Video

TEDxEast - Sarah Kay - Câte vieţi poţi să trăieşti?

  • 0:15 - 0:21
    (Cântând) Văd luna. Luna mă vede pe mine.
  • 0:21 - 0:27
    Luna vede pe cineva pe care eu nu pot vedea.
  • 0:27 - 0:33
    Binecuvântată fie luna, binecuvântată să fiu eu,
  • 0:33 - 0:40
    binecuvântat fie cel pe care nu-l văd.
  • 0:40 - 0:46
    Dacă ajung în rai înaintea ta,
  • 0:46 - 0:53
    voi face o gaură şi te voi trage prin ea.
  • 0:53 - 0:58
    Îţi voi scrie numele pe fiecare stea
  • 0:58 - 1:02
    şi în acest fel lumea
  • 1:02 - 1:06
    nu va fi părea aşa de departe.
  • 1:06 - 1:10
    Astronautul nu va lucra azi.
  • 1:10 - 1:11
    E răcit şi se simte rău.
  • 1:11 - 1:17
    Şi-a închis mobilul, laptopul, pagerul şi deşteptătorul.
  • 1:17 - 1:20
    O pisică grasă şi galbenă doarme pe canapeaua lui.
  • 1:20 - 1:22
    Stropii de ploaie se izbesc de geam.
  • 1:22 - 1:25
    Nici mirosul de cafea nu se simte în aerul din bucătărie.
  • 1:25 - 1:27
    Toată lumea e în confuzie.
  • 1:27 - 1:31
    Inginerii de la etajul 15 au încetat să mai lucreze la maşina lor de particule.
  • 1:31 - 1:33
    Camera anti-gravitaţie nu mai e etanşă.
  • 1:33 - 1:34
    Chiar şi copilul pistruiat ce poartă ochelari,
  • 1:34 - 1:37
    al cărui unică responsabilitate e să ducă gunoiul, e agitat.
  • 1:37 - 1:40
    Bâjbâie punga, scapă o coajă de banană şi un pahar de hârtie.
  • 1:40 - 1:41
    Nimeni nu observă.
  • 1:41 - 1:44
    Prea ocupaţi să recalculeze ce înseamnă pentru timpul pierdut.
  • 1:44 - 1:47
    Câte galaxii pierdem pe secundă.
  • 1:47 - 1:49
    Cât mai e până când următoarea rachetă poate fi lansată.
  • 1:49 - 1:52
    Un electron zboară în afara norului de energie.
  • 1:52 - 1:53
    O gaură neagră a erupt.
  • 1:53 - 1:56
    O mamă termină de aşezat masa pentru cină.
  • 1:56 - 1:58
    Un maraton al legii şi ordinii începe.
  • 1:58 - 2:00
    Astronautul a adormit.
  • 2:00 - 2:02
    A uitat să-şi oprească ceasul care ticăie,
  • 2:02 - 2:05
    un puls de metal pe încheietura mâinii.
  • 2:05 - 2:07
    Nu îl aude.
  • 2:07 - 2:10
    Visează recife de corali şi plancton.
  • 2:10 - 2:13
    Degetele găsesc faţa de pernă, masca lui de navigare.
  • 2:13 - 2:15
    Se răsucește. Brusc deschide ochii.
  • 2:15 - 2:21
    Crede că scufundătorii au cea mai frumoasă slujbă din lume.
  • 2:21 - 2:24
    Atâta apă prin care să plutești!
  • 2:26 - 2:31
    (Aplauze)
  • 2:31 - 2:33
    Mulţumesc.
  • 2:33 - 2:37
    Când eram mică, nu înţelegeam conceptul
  • 2:37 - 2:40
    că poţi trăi o singură viaţă.
  • 2:40 - 2:42
    Nu mă refer metaforic.
  • 2:42 - 2:45
    Chiar credeam că aveam să fac
  • 2:45 - 2:48
    tot ce se putea face
  • 2:48 - 2:50
    şi să fiu tot ce era posibil să fii.
  • 2:50 - 2:52
    Era doar o chestiune de timp.
  • 2:52 - 2:55
    Nu erau limitări de vârstă sau gen
  • 2:55 - 2:58
    sau rasă sau perioadă adecvată.
  • 2:58 - 3:01
    Eram sigură că aveam să experimentez
  • 3:01 - 3:06
    cum e să fii lider al mişcării drepturilor civile,
  • 3:06 - 3:08
    sau un băiat de 10 ani într-o fermă în perioada marilor furtuni,
  • 3:08 - 3:12
    sau un împărat al dinastiei Tang din China.
  • 3:12 - 3:15
    Mama spune că oamenii mă întrebau ce doream
  • 3:15 - 3:20
    să fac când creşteam, răspunsul meu era prinţesă-balerină-astronaut.
  • 3:20 - 3:25
    Ea nu înţelegea că nu încercam să inventez o super profesie combinată.
  • 3:25 - 3:29
    Enumeram lucruri care credeam că voi fi:
  • 3:29 - 3:32
    prinţesă, balerină, şi astronaut.
  • 3:32 - 3:34
    Sunt destul de sigură că lista continua.
  • 3:34 - 3:37
    De obicei eram întreruptă.
  • 3:37 - 3:42
    Nu era vorba dacă voi face ceva, ci când îl voi face.
  • 3:42 - 3:45
    Eram sigură că dacă aveam să fac totul,
  • 3:45 - 3:47
    trebuia să mă mişc destul de repede,
  • 3:47 - 3:49
    pentru că erau multe ce trebuiau făcute.
  • 3:49 - 3:51
    Viaţa mea era o grabă continuă.
  • 3:51 - 3:53
    Eram mereu speriată că rămâneam în urmă.
  • 3:53 - 3:57
    Din moment ce am crescut în New York,
  • 3:57 - 4:00
    era ceva normal să te grăbeşti.
  • 4:00 - 4:04
    Pe măsură ce creşteam, am realizat treptat
  • 4:04 - 4:08
    că nu aveam să trăiesc mai mult de o viaţă.
  • 4:08 - 4:11
    Ştiam doar cum e să fii o adolescentă
  • 4:11 - 4:12
    în New York,
  • 4:12 - 4:15
    nu un adolescent din Noua Zeelandă,
  • 4:15 - 4:18
    nu o regină de bal din Kansas.
  • 4:18 - 4:21
    Urma să trăiesc numai din perspectiva mea şi în această perioadă
  • 4:21 - 4:23
    am devenit obsedată de poveşti
  • 4:23 - 4:25
    pentru că doar prin poveşti puteam vedea
  • 4:25 - 4:30
    perspectiva altuia, chiar dacă pe scurt şi imperfect.
  • 4:30 - 4:34
    Am început să tânjesc să aud experienţele altor oameni
  • 4:34 - 4:37
    pentru că eram invidioasă că există vieţi întregi
  • 4:37 - 4:39
    pe care nu aveam să le trăiesc
  • 4:39 - 4:41
    şi doream să aud tot ce pierdeam.
  • 4:41 - 4:43
    Mai târziu am înţeles
  • 4:43 - 4:46
    că unii nu vor experimenta niciodată
  • 4:46 - 4:49
    cum e să fii o adolescentă din New York.
  • 4:49 - 4:51
    Asta însemna că nu vor şti
  • 4:51 - 4:54
    cum e călătoria cu metroul după primul sărut,
  • 4:54 - 4:57
    sau cât de linişte se face când ninge,
  • 4:57 - 4:59
    şi am dorit să știe, să le spun,
  • 4:59 - 5:02
    și a devenit obsesia mea.
  • 5:02 - 5:05
    Am început să spun şi să colecţionez poveşti.
  • 5:05 - 5:08
    Recent am înţeles
  • 5:08 - 5:12
    că nu pot să grăbesc mereu poezia.
  • 5:12 - 5:16
    În Luna Naţională a Poeziei din aprilie e o probă
  • 5:16 - 5:19
    la care participă mulţi poeţi din comunitatea poeziei.
  • 5:19 - 5:21
    Se numeşte Provocarea 30/30.
  • 5:21 - 5:27
    Ideea e să scrii o poezie nouă în fiecare zi în toată luna aprilie.
  • 5:27 - 5:30
    Anul trecut am încercat prima oară,
  • 5:30 - 5:34
    am fost încântată cât de repede produceam poezie.
  • 5:34 - 5:38
    La sfârşitul lunii m-am uitat la aceste 30 de poezii pe care le scrisesem.
  • 5:38 - 5:42
    Am descoperit că spuneau aceeaşi poveste,
  • 5:42 - 5:47
    dar avusesem nevoie de 30 de încercări să-mi dau seama cum s-o spun.
  • 5:47 - 5:51
    Am înţeles că e valabil şi pentru celelalte poveşti în general.
  • 5:51 - 5:53
    Aveam poveşti pe care încercasem să le spun de ani de zile,
  • 5:53 - 5:57
    rescriind şi căutând constant cuvintele potrivite.
  • 5:57 - 6:01
    Un poet francez, un eseist pe nume Paul Valery,
  • 6:01 - 6:05
    a spus că o poezie nu-i niciodată terminată ci doar abandonată.
  • 6:05 - 6:07
    Asta mă sperie deoarece presupune că
  • 6:07 - 6:11
    aş putea scrie la nesfârşit şi ţine de mine să decid
  • 6:11 - 6:16
    când e terminată şi pot să mă despart de ea.
  • 6:16 - 6:18
    Asta-i împotriva naturii mele obsedată de a găsi
  • 6:18 - 6:22
    răspunsul corect, cuvintele perfecte şi forma potrivită.
  • 6:22 - 6:27
    Folosesc poezia ca mod de navigare prin viaţă.
  • 6:27 - 6:30
    Dacă finalizez poezia nu înseamnă că am rezolvat
  • 6:30 - 6:33
    un puzzle cu care mă confruntam.
  • 6:33 - 6:35
    Îmi place să revin asupra poeziei vechi
  • 6:35 - 6:39
    pentru că îmi arată exact unde eram în acel moment.
  • 6:39 - 6:41
    Prin ce încercam să navighez
  • 6:41 - 6:43
    şi ce cuvinte am ales să mă ajute.
  • 6:43 - 6:47
    Am o poveste de care mă împiedic de ani de zile,
  • 6:47 - 6:50
    nu sunt sigură dacă i-am găsit forma perfectă,
  • 6:50 - 6:52
    sau dacă e doar o singură încercare
  • 6:52 - 6:54
    ori dacă voi încerca să o rescriu mai târziu
  • 6:54 - 6:56
    în căutatea unei exprimări mai bune.
  • 6:56 - 6:59
    Dar ştiu că mai târziu, când mă voi uita în urmă
  • 6:59 - 7:02
    voi vedea unde eram în acel moment,
  • 7:02 - 7:05
    că prin asta încercam să navighez,
  • 7:05 - 7:10
    cu aceste cuvinte, în această cameră, cu voi.
  • 7:11 - 7:13
    Aşa că zâmbiţi.
  • 7:20 - 7:23
    N-a fost mereu aşa.
  • 7:23 - 7:25
    E un timp când trebuie să te murdăreşti pe mâini.
  • 7:25 - 7:29
    Când erai în întuneric, în general bâjbâiai,
  • 7:29 - 7:32
    aveai nevoie de mai mult contrast, de mai multă saturaţie,
  • 7:32 - 7:35
    un negru mai închis şi un alb mai luminos.
  • 7:35 - 7:38
    L-au numit dezvoltare extinsă. Însemna că ai petrecut
  • 7:38 - 7:41
    mai mult timp inhalând chimicale.
  • 7:41 - 7:42
    N-a fost mereu uşor.
  • 7:42 - 7:45
    Bunicul Stewart a fost fotograf în marină.
  • 7:45 - 7:48
    Tânăr, cu faţa roşie şi cu mânecile suflecate,
  • 7:48 - 7:51
    pumnii cu degetele precum fişicuri de monede,
  • 7:51 - 7:55
    arăta ca Popeye Marinarul.
  • 7:55 - 7:56
    Zâmbet strâmb, un smoc de păr pe piept,
  • 7:56 - 8:00
    s-a dus în al doilea Război Mondial cu un zâmbet şi un hobby.
  • 8:00 - 8:02
    Când l-au întrebat dacă ştie ceva despre fotografie,
  • 8:02 - 8:06
    a minţit, a învăţat să citească Europa ca pe-o hartă
  • 8:06 - 8:09
    cu susul în jos, de la înălţimea unui avion de luptă,
  • 8:09 - 8:12
    făcând poze, clipind des, negrul cel mai închis
  • 8:12 - 8:14
    şi albul cel mai luminos.
  • 8:14 - 8:17
    A învăţat războiul c-ar fi putut ajunge acasă cu ochii închişi.
  • 8:17 - 8:19
    Când ceilalţi s-au întors au pus armele de-o parte,
  • 8:19 - 8:23
    dar el a adus acasă lentilele şi camerele foto.
  • 8:23 - 8:26
    A deschis un magazin, o afacere de familie.
  • 8:26 - 8:29
    Tata s-a născut în această lume de negru şi alb.
  • 8:29 - 8:33
    Mâinile lui obişnuite cu basketball-ul au învăţat clicurile şi diapozitivele
  • 8:33 - 8:35
    lentilelor, film în camera foto,
  • 8:35 - 8:37
    chimicalele în coş.
  • 8:37 - 8:40
    Cunoştea echipamentul, dar nu arta.
  • 8:40 - 8:42
    Ştia nuanțele închise, dar nu şi cele luminoase.
  • 8:42 - 8:46
    Tatăl meu a învăţat magia, şi-a petrecum timpul urmând lumina.
  • 8:46 - 8:49
    Odată a călătorit prin ţară pentru a urma un foc de pădure,
  • 8:49 - 8:52
    l-a vânat cu camera timp de o săptămână.
  • 8:52 - 8:54
    "Urmează lumina," a spus.
  • 8:54 - 8:56
    "Urmează lumina."
  • 8:56 - 8:58
    Sunt părţi din mine pe care le recunosc doar din poze.
  • 8:58 - 9:02
    Podul din Strada Wooster cu holuri care scârţâiau,
  • 9:02 - 9:05
    camere înalte de trei metri, pereţi albi, podele reci.
  • 9:05 - 9:07
    Asta a fost casa mamei mele, înainte de a fi mamă.
  • 9:07 - 9:10
    Înainte de a fi soţie, a fost artistă.
  • 9:10 - 9:12
    Singurele camere din casă,
  • 9:12 - 9:14
    cu pereţi care ajungeau până la tavan,
  • 9:14 - 9:16
    şi uşi care se închideau şi se deschideau,
  • 9:16 - 9:19
    erau baia şi camera obscură.
  • 9:19 - 9:21
    Construise camera obscură cu chiuvete din oţel
  • 9:21 - 9:25
    inoxidabil, un pat care se mărea
  • 9:25 - 9:27
    şi se mişca în sus și-n jos cu un cric uriaş,
  • 9:27 - 9:29
    o colecţie de culori luminoase,
  • 9:29 - 9:31
    un perete alb de sticlă prin care se vedeau imprimeurile,
  • 9:31 - 9:34
    o sârmă de rufe care rula din perete.
  • 9:34 - 9:36
    Mama îşi construise o cameră obscură.
  • 9:36 - 9:37
    A transformat-o în casa ei.
  • 9:37 - 9:40
    S-a îndrăgostit de bărbatul cu mâini de basketball,
  • 9:40 - 9:42
    și de modul în care se uita la lumină.
  • 9:42 - 9:44
    S-au căsătorit. Au avut un copil.
  • 9:44 - 9:46
    S-au mutat într-o casă de lângă parc.
  • 9:46 - 9:49
    Dar au păstrat podul de pe Strada Wooster
  • 9:49 - 9:51
    pentru petreceri de aniversări şi căutări de comori.
  • 9:51 - 9:54
    Copilul a schimbat tonurile de gri.
  • 9:54 - 9:56
    A umplut albumul foto al părinţilor cu baloane roşii
  • 9:56 - 9:57
    şi glazură galbenă.
  • 9:57 - 10:00
    Copilul a crescut într-o fată fără pistrui,
  • 10:00 - 10:01
    cu un zâmbet strâmb,
  • 10:01 - 10:06
    care nu înţelegea de ce prietenii nu aveau camere obscure în casă,
  • 10:06 - 10:07
    nu şi-a văzut părinţii sărutându-se,
  • 10:07 - 10:09
    nu i-au văzut ţinându-se de mână.
  • 10:09 - 10:11
    Într-o zi, un alt copil a apărut.
  • 10:11 - 10:15
    Acesta avea părul drept şi obrajii bucălaţi.
  • 10:15 - 10:17
    L-au numit dulce cartofior.
  • 10:17 - 10:18
    Când ea râdea, el râdea aşa de tare,
  • 10:18 - 10:20
    încât speria porumbeii de pe scara de incendiu.
  • 10:20 - 10:23
    Toţi patru trăiau în casa de lângă parc.
  • 10:23 - 10:26
    Fata fără pistrui şi băiatul dulce,
  • 10:26 - 10:28
    tatăl basketballist şi mama din camera obscură
  • 10:28 - 10:31
    îşi aprindeau lumânările, îşi spuneau rugăciunile,
  • 10:31 - 10:34
    iar colţurile fotografiilor se îndoiau.
  • 10:34 - 10:36
    Într-o zi nişte turnuri au căzut,
  • 10:36 - 10:40
    casa de lângă parc a devenit o casă sub cenuşă, aşa că ei au evadat.
  • 10:40 - 10:45
    Cu rucsacuri, pe biciclete, către camere obscure,
    dar podul din Str. Wooster
  • 10:45 - 10:49
    fusese construit pentru un artist, nu pentru o familie de porumbei
  • 10:49 - 10:51
    şi pereţi care nu ajung la tavan,
  • 10:51 - 10:52
    nu ascund ţipătul.
  • 10:52 - 10:57
    Și omul cu mâini de basketball şi-a pus armele de-o parte.
  • 10:57 - 11:00
    Nu putea lupta acest război şi nicio hartă nu arăta drumul spre casă.
  • 11:00 - 11:02
    Mâinile sale nu se mai potriveau cu aparatul foto,
  • 11:02 - 11:03
    nici cu mâinile soţiei sale,
  • 11:03 - 11:06
    nu se mai potriveau cu corpul lui.
  • 11:06 - 11:09
    Băiatul batată îşi îndesa pumnii în gură
  • 11:09 - 11:10
    până când nu mai avea nimic de spus.
  • 11:10 - 11:14
    Aşa că fata fără pistrui s-a dus în căutare de comori de una singură.
  • 11:14 - 11:18
    Pe Str. Wooster, într-o clădire cu holuri care scârţâiau,
  • 11:18 - 11:19
    şi un pod înalt de trei metri,
  • 11:19 - 11:21
    într-o cameră obscură cu prea multe chiuvete,
  • 11:21 - 11:24
    în care a găsit un bilețel
  • 11:24 - 11:29
    prins cu pioneză, ce rămăsese dinaintea turnurilor,
  • 11:29 - 11:31
    dinaintea copiilor.
  • 11:31 - 11:37
    Bilețelul spunea: "Un băiat sigur iubeşte fata care lucrează în camera obscură."
  • 11:37 - 11:41
    A durat un an înainte ca tata să ia camera din nou.
  • 11:41 - 11:44
    Prima oară, a urmat luminile de Crăciun
  • 11:44 - 11:46
    înşirate de-a lungul copacilor din New York.
  • 11:46 - 11:51
    Mici puncte de lumină care clipeau către el din cele mai întunecate colţuri.
  • 11:51 - 11:55
    Un an mai târziu călătorea prin ţară alergând după un foc de pădure,
  • 11:55 - 11:58
    l-a vânat o săptămână cu camera lui,
  • 11:58 - 11:59
    focul distrugea Coasta de Vest,
  • 11:59 - 12:01
    mistuind camioane cu 18 roţi în drumul său.
  • 12:01 - 12:03
    În cealaltă parte a ţării,
  • 12:03 - 12:06
    m-am dus la şcoală şi am scris o poezie marginea caietului.
  • 12:06 - 12:09
    Amândoi am învăţat arta surprinderii momentului.
  • 12:09 - 12:11
    Poate învăţăm arta îmbrăţişării.
  • 12:11 - 12:16
    Poate învăţăm arta de a renunţa.
  • 12:16 - 126:07
    Mulţumesc. (Aplauze)
Title:
TEDxEast - Sarah Kay - Câte vieţi poţi să trăieşti?
Description:

Sarah Kay, fondatoarea proiectului V.O.I.C.E cântă şi discută despre cum e să trăieşti prin poveşti şi cum poţi învăţa să nu te mai grăbeşti.

more » « less
Video Language:
English
Team:
TED
Project:
TEDxTalks
Duration:
12:24

Romanian subtitles

Revisions Compare revisions