Baba Shiv: Câteodată e bine să delegi luarea deciziilor

Pe parcursul anilor cercetările au evidenţiat un fapt nebănuit despre firea umană. Câteodată, prea multe opţiuni ne fac mai puţin fericiţi. Asta poate fi adevărat chiar şi când e vorba de tratamente medicale. Baba Shiv ne împărtăşeşte un studiu fascinant care concluzionează de ce luarea deciziilor deschide uşa îndoielilor şi sugerează că renunţarea la control -- în special în deciziile de viaţă şi de moarte -- ar fi cea mai bună variantă.

Încep într-o notă uşor sumbră.

Acum 5 ani, în 2007,

soţia mea a fost diagnosticată cu cancer de sân,

stadiul II B.

Privind înapoi, cea mai grea parte

a acelei experienţe

nu au fost vizitele la doctor,

extrem de neplăcute pentru soţia mea, se înţelege.

Nici măcar şocul iniţial când a aflat

că are cancer de sân la doar 39 de ani,

fără să fi existat antecedente în familia ei.

Cea mai groaznică şi chinuitoare parte

a întregii experienţe a fost

că luam decizii după decizii

pe măsură ce ni se prezentau.

Să facă mastectomie? Să facă doar ablaţia tumorii?

Să facă un tratament mai agresiv,

deoarece era deja în stadiul II B,

cu toate efectele adverse?

Sau să urmeze un tratament mai puţin agresiv?

Eram bombardaţi de doctori

cu aceste întrebări.

Acuma vă puteţi întreba

de ce fac doctorii asta?

Un răspuns simplist ar fi

că vor să se protejeze legal.

Cred că e prea simplist.

Există doctori bine intenţionaţi,

cu unii am devenit foarte buni prieteni.

Probabil că ei urmau calea înţeleaptă

din timpuri străvechi, acel principiu

când iei decizii importante,

e bine să-ţi asumi sarcina, e bine să deţii controlul,

e bine să stai pe locul şoferului.

Clar că eram pe locul şoferului,

luând toate acele decizii,

dar dacă v-aţi aflat în acea situaţie,

e una dintre cele mai chinuitoare experienţe.

M-a făcut să mă întreb.

Care e valabilitatea acestui principiu

ca atunci când iei decizii,

să te afli pe locul şoferului,

să decizi, să ai controlul?

Există oare contexte în care e mai bine

să rămâi pasager şi să laşi pe altul să conducă?

Spre exemplu un consultant financiar

sau un doctor în care ai încredere etc.

Pentru că studiez cum iau oamenii decizii

am hotărât să fac nişte studii

şi să găsesc nişte răspunsuri.

Am să vă prezint unul dintre aceste studii.

Imaginaţi-vă că sunteţi participanţi în studiu.

Ce aveţi de făcut

e să beţi o cană de ceai.

Dacă vă întrebaţi de ce, vă spun imediat.

Veţi avea de rezolvat o serie de întrebări,

şi imediat am să vă dau exemple.

Cu cât rezolvaţi mai multe

vă cresc şansele de a câştiga premii.

De ce trebuie să beţi ceaiul?

Are logică, deoarece

ca să rezolvaţi eficient întrebările,

mintea trebuie să se afle simultan în două stări.

Trebuie să fie trează,

pentru care cafeina e foarte bună.

Simultan trebuie să fie şi calmă.

Nu agitată, calmă. Muşeţelul e foarte bun.

Acum intervine aranjarea subiecţilor,

aranjarea AB şi testarea AB.

Am să vă desemnez la întâmplare

unuia dintre cele două grupuri.

Imaginaţi-vă o linie aici,

toţi cei de aici vor fi grupul A,

ceilalţi grupul B.

Vouă o să vă arăt

aceste două ceaiuri,

şi o să vă cer să alegeţi

unul dintre cele două.

Puteţi decide în funcţie de starea mentală:

o să aleg ceaiul cu cofeină

sau cel cu muşeţel.

Decizia vă aparţine,

veţi deţine controlul, veţi fi la volan.

Vouă am să vă arăt aceste două ceaiuri,

dar voi nu aveți de ales.

Vă voi da eu unul dintre ele,

şi reţineţi că le voi alege pentru voi

la întâmplare.

Şi voi ştiţi asta.

Dacă vă gândiţi, e un scenariu extrem

pentru că în lumea reală,

atunci când ești pasager,

adesea şoferul e o persoană de încredere,

un expert etc. Deci e un scenariu extrem.

Toţi vă veţi bea ceaiul.

Imaginaţi-vă că îl beţi acum,

aşteptăm să-l terminaţi.

Vă mai dăm 5 minute ca să-şi facă efectul.

Acum aveţi 30 de minute să rezolvaţi 15 puzzle-uri.

Iată un exemplu.

E cineva în sală care vrea să încerce?

(Publicul: Pulpit.) Baba Shiv: Ooo!

OK, e bine.

Dacă te alegeam pe tine să răspunzi ca participant,

am fi calibrat dificultatea

întrebărilor pentru nivelul tău.

Pentru că vrem ca ele să fie grele.

Sunt înşelătoare pentru că primul instinct

e să spui "tulip", apoi trebuie s-o descâlcești.

Astea au fost calibrate pentru nivelul vostru.

Imediat am să vă spun de ce vrem să fie dificile.

Încă un exemplu.

Știe cineva? E mult mai greu.

(Publicul: Embark.) BS: Da, bravo! OK.

Deci, da, e din nou greu.

Aţi spune "kambar", apoi "maker" ş.a.m.d.,

abia apoi îţi dai seama.

OK, deci aveţi 30 min. să rezolvaţi 15 întrebări.

Vrem să aflăm

ca rezultat,

ca număr de întrebări rezolvate,

dacă voi cei de la volan

veţi rezolva mai multe întrebări,

pentru că deţineţi controlul,
pentru că aţi putut decide ce ceai să beţi,

sau voi veți avea rezultate mai bune,

după numărul de întrebări rezolvate.

Ce am obţinut sistematic,

în serii de studii,

este că pasagerii,

deşi vi s-a dat un ceai la întâmplare,

veți rezolva mai multe întrebări decât voi, şoferii.

Observăm şi altceva:

voi, nu numai că rezolvaţi mai puţine,

dar sunteţi mai puţin pasionaţi de test.

Mai puţin efort, mai puţin persistenți ş.a.m.d.

Cum ştim asta?

Avem două măsurători obiective.

Una: cât timp vă ia, în medie,

să rezolvaţi aceste întrebări?

Voi veţi petrece mai puţin timp comparativ cu voi.

A doua: aveţi 30 de minute să le rezolvaţi,

şi le folosiţi pe toate,

sau renunţaţi înainte ca minutele să expire?

Voi mai probabil renunţați înainte de 30 min. faţă de voi.

Voi puneţi mai puţină pasiune aşa că rezultatul:

mai puţine întrebări rezolvate.

Ne întrebăm de ce se întâmplă aşa?

În ce situaţii întâlnim aceste cazuri

în care pasagerii au rezultate mai bune

comparativ cu şoferii?

Se întâmplă în situaţiile INCA.

E un acronim care reprezintă

tipul de feedback pe care-l primeşti după luarea deciziei.

Se petrece în acest caz particular de întrebări,

s-ar putea întâmpla la bursă, un mediu

destul de volatil, într-o situaţie medicală -

aici feedback-ul e imediat. (I)

Primeşti feedback fie că rezolvi sau nu întrebările.

Un alt aspect: e negativ. (N)

Amintiţi-vă că testul a fost conceput să fie greu

ca nivel de dificultate.

Asta se poate întâmpla în domeniul medical.

De exemplu, la începutul tratamentului,

feedback-ul e negativ, înainte să devină pozitiv.

Da? Se întâmplă la bursă.

Piaţa e volatilă, feedback negativ imediat.

În toate aceste cazuri feedback-ul e concret. (C)

Nu e ambiguu. Ştii dacă ai rezolvat sau nu întrebările.

Acum, relativ la acest răspuns

imediat, negativ și concret

ai impresia că ești agentul decisiv. (A)

Ai fost răspunzător de decizia luată.

Și ce faci?

Te concentrezi pe opţiunea pierdută.

Îţi spui: ar fi trebuit să beau celălalt ceai.

(Râsete)

Asta îţi aruncă decizia în îndoială,

îţi scade încrederea în decizia luată,

îți scade încrederea în posibila performanţă,

performanța în rezolvarea întrebărilor.

De aici mai puţină pasiune pentru rezultat,

mai puţine întrebări rezolvate,
rezultate mai slabe comparativ cu voi.

Asta se poate întâmpla şi în domeniul medical.

Un pacient pe locul şoferului, de exemplu.

Mai puţină străduinţă, se neglijază fizic,

e mai puţin activ fizic pentru grăbirea vindecării,

ceea ce e deseori recomandat.
Probabil nu aţi face asta.

De aceea există momente când te confrunţi cu INCA,

când feedback-ul e imediat, negativ, concret

şi ai sentimentul de agent decisiv,

când ţi-ar fi mai bine în scaunul pasagerului,

să laşi pe altul să conducă.

Am început

într-o notă sumbră.

Vreau să închei mai voios.

Au trecut 5 ani, mai bine chiar,

şi vestea bună e

că tumora e în remisie.

Deci totul se încheie cu bine,

dar nu v-am spus că

la începutul tratamentului,

soţia mea şi cu mine am decis să fim pasageri.

Şi asta a contat enorm

pentru calmul care a urmat.

Ne-am putut concentra pe recuperare.

Am lăsat doctorii să ia toate deciziile,

să stea ei pe locul şoferului.

Vă mulţumesc.

(Aplauze)