-
Title:
Poveștile din spatele coperților iconice ale The New Yorker
-
Description:
Faceți cunoștință cu Françoise Mouly, directorul artistic al New Yorker-ului. În ultimii 24 de ani, ea a ajutat la luarea deciziilor privind ceea ce apare pe faimoasele coperți ale revistei, de la imaginea negru pe negru a Turnurilor Gemene din săptămâna de după 11 septembrie, la influența rusă asupra mascotei dandy a revistei, Eustace Tilley. În această retrospectivă vizuală, Mouly consideră că un simplu desen poate să-și croiască drum prin torentul de imagini văzute zilnic și să surprindă elegant sentimentul (și sensibilitatea) unui moment din timp.
-
Speaker:
Françoise Mouly
-
Acum 24 de ani,
-
am fost angajată la The New Yorker
-
ca editor artistic
-
pentru a revitaliza
-
instituția care devenise
una oarecum constantă
-
și pentru a aduce noi artiști,
-
pentru a încerca să scoată revista
din turnul ei de fildeș
-
și a o face să țină pasul cu timpul.
-
Pentru mine era exact munca ideală
-
deoarece mereu am fost captivată
de cum poate o imagine -
-
un simplu desen -
-
își poate croi drum prin torentul
de imagini pe care le vedem în fiecare zi.
-
Cum se poate captura un moment,
-
cum se poate cristaliza un trend social
sau un eveniment complex
-
într-un mod în care o mulțime de cuvinte
nu sunt capabile să o facă --
-
și să reducă asta într-o esență
și să o transforme într-un desen.
-
Așa că am mers la bibliotecă
¶
-
și m-am uitat la prima copertă
desenată de Rea Irvin în 1925 -
-
un dandy uitându-se la un fluture
prin monoclul său,
-
și îl numim Eustace Tilley.
-
Și am realizat că la fel cum o revistă
devine cunocută
-
pentru cercetările sale profunde
și rapoartele lungi,
-
o parte din umor se pierduse
de-a lungul drumului,
-
pentru că de multe ori Eustace Tilley
a fost văzut ca un dandy arogant,
-
dar de fapt, în 1925,
-
când Rea Irvin a desenat
pentru prima oară această imagine,
-
el a făcut-o ca parte
a unei reviste de umor
-
ca să amuze tinerii vremii,
-
care au fost tineri în pas
cu moda din anii '20.
-
Și în bibliotecă,
-
am găsit imagini care au surprins
cu adevărat spiritul timpului
-
din vremea Marii Depresiuni.
-
Și asta ne arată nu doar
cu se îmbrăcau oamenii
-
sau cum arătau mașinile,
-
ci de asemenea și ce îi făcea să râdă,
-
care erau prejudecățile lor.
-
Și înțelegi cu adevărat
cum era trăiești în anii '30.
-
Așa că am sunat artiști contemporani,
¶
-
ca și Adrian Tomine.
-
Deseori sun artiști narativi -
-
desenatori, autori de cărți pentru copii -
-
și le dau teme precum,
-
știți, cum e să fii în metrou,
-
sau Ziua Îndrăgostiților,
-
și ei îmi trimit crochiuri.
-
Iar odată ce crochiurile sunt
aprobate de către editor,
-
David Remnick,
-
totul este rapid.
-
Și iubesc modul în care
-
aceste imagini nu îți spun
cum să gândești.
-
Dar ele te fac să gândești,
-
pentru că artistul este de fapt --
-
este aproape un puzzle;
-
artistul desenează puncte,
-
și tu, cititorul,
trebuie să completezi imaginea.
-
Deci pentru a obține această imagine
din stânga de Anita Kunz,
-
sau pe cea din dreapta de Tomer Hanuka,
-
trebuie să te joci cu diferențele.
-
Și este ceva care...
-
Este cu adevărat captivant de văzut
-
cum au un angajament cu cititorul...
-
cum acele imagini captivează cu adevărat--
-
se joacă cu stereotipurile.
-
Dar când înțelegi asta,
-
se rearanjază stereotipurile
pe care le ai în minte.
-
Dar imaginile nu trebuie
doar să arate oameni,
¶
-
uneori pot fi un sentiment.
-
Imediat după 11 septembrie,
-
am fost într-un punct,
-
ca și oricine,
-
când chiar nu prea știam cum să fac față
lucrurilor prin care treceam,
-
și am simțit că nicio imagine
nu poate surprinde momentul,
-
și mi-am dorit să fac
doar o copertă neagră,
-
ca fără nicio copertă.
-
Și am vorbit cu soțul meu,
caricaturist Art Spiegelman,
-
și i-am spus că
intenționez să propun asta,
-
și el a zis: „Oh, dacă vrei
să faci o copertă neagră,
-
atunci de ce nu faci silueta
Turnurilor Gemene
-
negru pe negru?"
-
Și m-am așezat să desenez asta,
-
și de îndată ce am văzut-o,
-
un fior m-a cuprins
-
și am realizat
-
că în acest refuz de a face o imagine
-
am găsit o modalitatea
de a ilustra pierderea
-
și doliul
-
și absența.
-
Și acesta este un lucru profund
pe care l-am învățat în acest proces -
-
că uneori unele imagini
care spun cel mai mult
-
fac asta cu multe mijloace de rezervă.
-
Și o simplă imagine poate spune multe.
-
Așa că aceasta este imaginea
lui Bob Staake pe care am publicat-o
¶
-
chiar după alegerile lui Barack Obama,
-
și surprinde un moment istoric.
-
Dar nu putem plănui asta,
-
deoarece pentru a face acest lucru,
-
trebuie să lăsăm artistul să trăiască
emoțiile pe care le simțim cu toții
-
când se întâmplă un lucru.
-
Deci, în noiembrie 2016,
-
în timpul alegerilor de anul trecut,
-
singura imagine pe care am putut-o
publica a fost aceasta,
-
care a fost pe stand în săptămâna
când toată lumea a votat.
-
-
Pentru că am știut
că cineva a simțit asta -
¶
-
-
când rezultatele alegerilor
au fost anunțate.
¶
-
Și când am aflat rezultatele
-
am fost chiar într-o pierdere,
-
și asta e imaginea care a fost
trimisă de Bob Staake din nou
-
și a lovit cu adevărat un punct sensibil.
-
Și din nou,
-
nu ne putem da seama
cu adevărat ce va urma,
-
dar atunci am simțit că nu am
știut cum să mergem înainte,
-
dar am mers înainte,
-
și asta e imaginea pe care am publicat-o
după alegerea lui Donald Trump
-
și în perioada Marșului Femeilor
-
peste tot în SUA.
-
-
am văzut peste 1000 de imagini
prinzând viață săptămână după săptămână,
-
și deseori m-am întrebat
care este favorita mea,
-
dar nu pot alege una
-
pentru că sunt atât de mândră de
cât de diferită este fiecare imagine,
-
una față de alta.
-
Și asta se datorează
talentului și diversității
-
tuturor artiștilor care contribuie.
-
-
acum, suntem deținuți de Rusia,
-
deci -
-
-
Într-o redare de Barry Blitt,
¶
-
Eustace a devenit
Eustace Vladimirovich Tilley.
-
Și fluturele nu este nimeni altul
decât un Donald Trump buimac
-
fluturând din aripi,
-
încercând să-și dea seama
cum să controleze efectul fluturelui,
-
și acum faimosul logo
care a fost desenat de Rae Irvin în 1925
-
este acum în limba chirilică.
-
Deci, ce mă face cu adevărat entuziasmată
de acest moment
¶
-
este modul în care...
-
Știți, presa liberă
este esențială în democrația noastră.
-
Și noi putem vedea
de la sublim la ridicol
-
că artiștii pot surprinde ce se întâmplă
-
în așa fel încât un artist
-
înarmat doar cu cerneală
indiană și acuarele
-
poate surprinde și intra
într-un dialog cultural.
-
Asta pune acești artiști
în centrul acelei culturi,
-
și este exact locul
în care cred că ar trebui să fie.
-
Deoarece principalul lucru de care avem
nevoie acum e o caricatură bună.
-
-