Return to Video

Poveștile din spatele coperților iconice ale The New Yorker

  • 0:01 - 0:03
    Acum 24 de ani,
  • 0:03 - 0:04
    am fost angajată la The New Yorker
  • 0:04 - 0:06
    ca editor artistic
  • 0:06 - 0:10
    pentru a revitaliza
  • 0:10 - 0:15
    instituția care devenise
    una oarecum constantă
  • 0:15 - 0:18
    și pentru a aduce noi artiști,
  • 0:18 - 0:21
    pentru a încerca să scoată revista
    din turnul ei de fildeș
  • 0:21 - 0:25
    și a o face să țină pasul cu timpul.
  • 0:25 - 0:27
    Pentru mine era exact munca ideală
  • 0:27 - 0:32
    deoarece mereu am fost captivată
    de cum poate o imagine -
  • 0:32 - 0:34
    un simplu desen -
  • 0:34 - 0:38
    își poate croi drum prin torentul
    de imagini pe care le vedem în fiecare zi.
  • 0:39 - 0:41
    Cum se poate captura un moment,
  • 0:41 - 0:46
    cum se poate cristaliza un trend social
    sau un eveniment complex
  • 0:46 - 0:51
    într-un mod în care o mulțime de cuvinte
    nu sunt capabile să o facă --
  • 0:51 - 0:55
    și să reducă asta într-o esență
    și să o transforme într-un desen.
  • 0:56 - 0:58
    Așa că am mers la bibliotecă
  • 0:58 - 1:04
    și m-am uitat la prima copertă
    desenată de Rea Irvin în 1925 -
  • 1:04 - 1:08
    un dandy uitându-se la un fluture
    prin monoclul său,
  • 1:09 - 1:12
    și îl numim Eustace Tilley.
  • 1:12 - 1:16
    Și am realizat că la fel cum o revistă
    devine cunocută
  • 1:16 - 1:22
    pentru cercetările sale profunde
    și rapoartele lungi,
  • 1:22 - 1:25
    o parte din umor se pierduse
    de-a lungul drumului,
  • 1:25 - 1:29
    pentru că de multe ori Eustace Tilley
    a fost văzut ca un dandy arogant,
  • 1:29 - 1:33
    dar de fapt, în 1925,
  • 1:33 - 1:36
    când Rea Irvin a desenat
    pentru prima oară această imagine,
  • 1:36 - 1:39
    el a făcut-o ca parte
    a unei reviste de umor
  • 1:39 - 1:41
    ca să amuze tinerii vremii,
  • 1:41 - 1:44
    care au fost tineri în pas
    cu moda din anii '20.
  • 1:45 - 1:46
    Și în bibliotecă,
  • 1:46 - 1:51
    am găsit imagini care au surprins
    cu adevărat spiritul timpului
  • 1:51 - 1:54
    din vremea Marii Depresiuni.
  • 1:54 - 1:58
    Și asta ne arată nu doar
    cu se îmbrăcau oamenii
  • 1:58 - 2:00
    sau cum arătau mașinile,
  • 2:00 - 2:03
    ci de asemenea și ce îi făcea să râdă,
  • 2:03 - 2:05
    care erau prejudecățile lor.
  • 2:05 - 2:11
    Și înțelegi cu adevărat
    cum era trăiești în anii '30.
  • 2:12 - 2:15
    Așa că am sunat artiști contemporani,
  • 2:15 - 2:18
    ca și Adrian Tomine.
  • 2:18 - 2:21
    Deseori sun artiști narativi -
  • 2:21 - 2:23
    desenatori, autori de cărți pentru copii -
  • 2:23 - 2:26
    și le dau teme precum,
  • 2:27 - 2:29
    știți, cum e să fii în metrou,
  • 2:29 - 2:31
    sau Ziua Îndrăgostiților,
  • 2:31 - 2:33
    și ei îmi trimit crochiuri.
  • 2:33 - 2:37
    Iar odată ce crochiurile sunt
    aprobate de către editor,
  • 2:37 - 2:38
    David Remnick,
  • 2:39 - 2:41
    totul este rapid.
  • 2:41 - 2:43
    Și iubesc modul în care
  • 2:43 - 2:49
    aceste imagini nu îți spun
    cum să gândești.
  • 2:49 - 2:51
    Dar ele te fac să gândești,
  • 2:51 - 2:56
    pentru că artistul este de fapt --
  • 2:56 - 2:57
    este aproape un puzzle;
  • 2:57 - 2:59
    artistul desenează puncte,
  • 2:59 - 3:02
    și tu, cititorul,
    trebuie să completezi imaginea.
  • 3:02 - 3:06
    Deci pentru a obține această imagine
    din stânga de Anita Kunz,
  • 3:06 - 3:09
    sau pe cea din dreapta de Tomer Hanuka,
  • 3:09 - 3:12
    trebuie să te joci cu diferențele.
  • 3:12 - 3:15
    Și este ceva care...
  • 3:16 - 3:19
    Este cu adevărat captivant de văzut
  • 3:19 - 3:25
    cum au un angajament cu cititorul...
  • 3:26 - 3:30
    cum acele imagini captivează cu adevărat--
  • 3:30 - 3:32
    se joacă cu stereotipurile.
  • 3:32 - 3:33
    Dar când înțelegi asta,
  • 3:33 - 3:37
    se rearanjază stereotipurile
    pe care le ai în minte.
  • 3:38 - 3:41
    Dar imaginile nu trebuie
    doar să arate oameni,
  • 3:41 - 3:43
    uneori pot fi un sentiment.
  • 3:43 - 3:45
    Imediat după 11 septembrie,
  • 3:46 - 3:49
    am fost într-un punct,
  • 3:49 - 3:50
    ca și oricine,
  • 3:50 - 3:55
    când chiar nu prea știam cum să fac față
    lucrurilor prin care treceam,
  • 3:55 - 4:01
    și am simțit că nicio imagine
    nu poate surprinde momentul,
  • 4:01 - 4:03
    și mi-am dorit să fac
    doar o copertă neagră,
  • 4:03 - 4:05
    ca fără nicio copertă.
  • 4:05 - 4:09
    Și am vorbit cu soțul meu,
    caricaturist Art Spiegelman,
  • 4:09 - 4:13
    și i-am spus că
    intenționez să propun asta,
  • 4:13 - 4:15
    și el a zis: „Oh, dacă vrei
    să faci o copertă neagră,
  • 4:15 - 4:19
    atunci de ce nu faci silueta
    Turnurilor Gemene
  • 4:19 - 4:21
    negru pe negru?"
  • 4:21 - 4:22
    Și m-am așezat să desenez asta,
  • 4:22 - 4:24
    și de îndată ce am văzut-o,
  • 4:25 - 4:26
    un fior m-a cuprins
  • 4:26 - 4:28
    și am realizat
  • 4:29 - 4:32
    că în acest refuz de a face o imagine
  • 4:32 - 4:37
    am găsit o modalitatea
    de a ilustra pierderea
  • 4:37 - 4:39
    și doliul
  • 4:39 - 4:40
    și absența.
  • 4:42 - 4:46
    Și acesta este un lucru profund
    pe care l-am învățat în acest proces -
  • 4:46 - 4:52
    că uneori unele imagini
    care spun cel mai mult
  • 4:52 - 4:55
    fac asta cu multe mijloace de rezervă.
  • 4:56 - 4:59
    Și o simplă imagine poate spune multe.
  • 4:59 - 5:03
    Așa că aceasta este imaginea
    lui Bob Staake pe care am publicat-o
  • 5:03 - 5:07
    chiar după alegerile lui Barack Obama,
  • 5:08 - 5:11
    și surprinde un moment istoric.
  • 5:11 - 5:13
    Dar nu putem plănui asta,
  • 5:13 - 5:15
    deoarece pentru a face acest lucru,
  • 5:15 - 5:21
    trebuie să lăsăm artistul să trăiască
    emoțiile pe care le simțim cu toții
  • 5:21 - 5:23
    când se întâmplă un lucru.
  • 5:23 - 5:27
    Deci, în noiembrie 2016,
  • 5:27 - 5:30
    în timpul alegerilor de anul trecut,
  • 5:30 - 5:33
    singura imagine pe care am putut-o
    publica a fost aceasta,
  • 5:33 - 5:37
    care a fost pe stand în săptămâna
    când toată lumea a votat.
  • 5:37 - 5:38
    (Râsete)
  • 5:38 - 5:41
    Pentru că am știut
    că cineva a simțit asta -
  • 5:41 - 5:42
    (Râsete)
  • 5:42 - 5:45
    când rezultatele alegerilor
    au fost anunțate.
  • 5:46 - 5:49
    Și când am aflat rezultatele
  • 5:51 - 5:52
    am fost chiar într-o pierdere,
  • 5:52 - 5:58
    și asta e imaginea care a fost
    trimisă de Bob Staake din nou
  • 5:59 - 6:02
    și a lovit cu adevărat un punct sensibil.
  • 6:02 - 6:04
    Și din nou,
  • 6:04 - 6:10
    nu ne putem da seama
    cu adevărat ce va urma,
  • 6:10 - 6:13
    dar atunci am simțit că nu am
    știut cum să mergem înainte,
  • 6:13 - 6:14
    dar am mers înainte,
  • 6:14 - 6:20
    și asta e imaginea pe care am publicat-o
    după alegerea lui Donald Trump
  • 6:20 - 6:24
    și în perioada Marșului Femeilor
  • 6:24 - 6:25
    peste tot în SUA.
  • 6:26 - 6:28
    Deci în cei 24 de ani,
  • 6:28 - 6:33
    am văzut peste 1000 de imagini
    prinzând viață săptămână după săptămână,
  • 6:33 - 6:35
    și deseori m-am întrebat
    care este favorita mea,
  • 6:35 - 6:37
    dar nu pot alege una
  • 6:37 - 6:43
    pentru că sunt atât de mândră de
    cât de diferită este fiecare imagine,
  • 6:43 - 6:44
    una față de alta.
  • 6:44 - 6:48
    Și asta se datorează
    talentului și diversității
  • 6:48 - 6:51
    tuturor artiștilor care contribuie.
  • 6:52 - 6:53
    Și acum, ei bine,
  • 6:53 - 6:55
    acum, suntem deținuți de Rusia,
  • 6:55 - 6:56
    deci -
  • 6:57 - 6:58
    (Râsete)
  • 6:58 - 7:00
    Într-o redare de Barry Blitt,
  • 7:00 - 7:06
    Eustace a devenit
    Eustace Vladimirovich Tilley.
  • 7:06 - 7:11
    Și fluturele nu este nimeni altul
    decât un Donald Trump buimac
  • 7:11 - 7:12
    fluturând din aripi,
  • 7:12 - 7:16
    încercând să-și dea seama
    cum să controleze efectul fluturelui,
  • 7:16 - 7:22
    și acum faimosul logo
    care a fost desenat de Rae Irvin în 1925
  • 7:22 - 7:23
    este acum în limba chirilică.
  • 7:24 - 7:28
    Deci, ce mă face cu adevărat entuziasmată
    de acest moment
  • 7:28 - 7:31
    este modul în care...
  • 7:32 - 7:37
    Știți, presa liberă
    este esențială în democrația noastră.
  • 7:37 - 7:40
    Și noi putem vedea
    de la sublim la ridicol
  • 7:40 - 7:45
    că artiștii pot surprinde ce se întâmplă
  • 7:45 - 7:47
    în așa fel încât un artist
  • 7:48 - 7:53
    înarmat doar cu cerneală
    indiană și acuarele
  • 7:53 - 7:59
    poate surprinde și intra
    într-un dialog cultural.
  • 7:59 - 8:04
    Asta pune acești artiști
    în centrul acelei culturi,
  • 8:04 - 8:06
    și este exact locul
    în care cred că ar trebui să fie.
  • 8:07 - 8:10
    Deoarece principalul lucru de care avem
    nevoie acum e o caricatură bună.
  • 8:10 - 8:12
    Vă mulțumesc!
  • 8:12 - 8:16
    (Aplauze)
Title:
Poveștile din spatele coperților iconice ale The New Yorker
Speaker:
Françoise Mouly
Description:

Faceți cunoștință cu Françoise Mouly, directorul artistic al New Yorker-ului. În ultimii 24 de ani, ea a ajutat la luarea deciziilor privind ceea ce apare pe faimoasele coperți ale revistei, de la imaginea negru pe negru a Turnurilor Gemene din săptămâna de după 11 septembrie, la influența rusă asupra mascotei dandy a revistei, Eustace Tilley. În această retrospectivă vizuală, Mouly consideră că un simplu desen poate să-și croiască drum prin torentul de imagini văzute zilnic și să surprindă elegant sentimentul (și sensibilitatea) unui moment din timp.

more » « less
Video Language:
English
Team:
TED
Project:
TEDTalks
Duration:
08:29

Romanian subtitles

Revisions