Acesta Este Butonul de Evadare din Minte

SATSANGUL SĂPTĂMÂNII
https://mooji.tv/satsang-of-the-week

Mooji împărtășește această simplă metaforă a „butonului de evadare” și această introspecție ghidată pentru a ne duce dincolo de identificarea minții în bucuria și libertatea noastră naturală.

„Chiar și aici, în Satsang, trebuie să ai un buton de evadare. Unde este butonul tău de evadare din minte? Rămâi ca martor fără formă!

Când evadezi, îți dai seama că ceea ce ești aici nu a fost niciodată prins. Poți simți puterea sa?

Ți-am arătat o cale foarte simplă, dar trebuie să ai încredere în ea și să o aplici ”.

One Sangha Gathering
26 martie 2021 | Satsang cu Mooji

~

Acest videoclip este „Satsangul săptămânii” din 28 martie 2021
Urmăriți: https://mooji.tv/satsang-of-the-week
Abonați-vă pentru notificări săptămânale:
https://mooji.org/subscribe-satsang-of-the-week

Discuții mai familiare și spontane sunt disponibile pe Sahaja Express:
https://mooji.tv/subscription

Dacă doriți să sprijiniți distribuirea Satsangurilor, puteți dona aici:
https://mooji.org/donate?tcode=mtv7

#Mooji #satsang #spiritualitate #advaita #nondualitate # trezire

One Sangha Gathering
Lumea este familia noastră

24 - 28 martie 2021
(cu subtitrare)

Acesta este butonul de evadare din minte

26 martie 2021 - Extras din Satsang

[Mooji citește]
„Dragă Moojibaba,

atâta dragoste și recunoștință
se revarsă din inima mea către tine.

Mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc,

pentru tot ceea ce faci pentru toate ființele,

și dragostea ta nemărginită,
înțelepciunea, răbdarea,

bunătatea și compasiunea.”

Aceasta este de la Nick.

„Babaji, te rog, ia-mi ego-ul
și identificarea corp-minte,

lasă-mă fără nimic în afară de tine.
Nick ”

[Mooji] Nick, da, da. Nick.

Foarte bine. Minunat să te văd, Nick.

[Interlocutor: Nick] Bună ziua Guruji.

[Mooji] Da. Ce bine.

[I.] Sursa mea.
[Mooji] Doamne.

[Mooji] „Babaji, te rog, ia-mi ego-ul
și identificarea corp-minte,

lăsându-mă fără nimic în afară de tine.

Chiar în timp ce scriu această scrisoare,
o parte din mine fuge de tine.

O cunosc foarte bine.

Cu toții o facem, nu-i așa?
Știm cu toții această energie.

Ceva ți-a atins inima.

Te cheamă și tu cunoști această voce,

chiar dacă ai simțit că nu ai mai auzit-o
până acum.

Când auzi această voce în tine,

Îl recunoști, vezi.

Pentru că nu este separat, El nu este „altul”.

Vocea propriei tale ființe te cheamă.

Da. Și totuși, ceva vrea să fugă.

„Deci, chiar în timp ce scriu această scrisoare,

o parte din mine fuge de tine.

Și spui aici: „Te rog să mă prinzi,
pentru că sunt un bun alergător”.

[Mooji râde]

[Mooji] Da, este un bun alergător.

Trebuie să știi diferența
între mintea ta și Sinele tău.

Cel care trăiește...
Entitatea din minte, sinele imaginat,

declarația lui Sri Ramana,
pe care tocmai am spus-o:

„Eul” elimină acel „eu”,

și rămâne ca el însuși”,
simțământul natural al ființării.

Vino mai întâi în acel loc, vezi tu.

Așa că spune: „Te rog să mă prinzi

pentru că sunt un bun alergător,
și nu vreau să scap.”

Deci, există trei tipuri de alergători.

Există un alergător tamasic.

Aleargă greu.
Este foarte lent, dar aleargă oricum.

Oriunde în afară de aici, el vrea să fugă.

Următorul este alergătorul raja.

Raja aleargă.
Și el are viteză, alergând.

Iar următorul este alergătorul satvic.

Asta e ce spui tu.

Acesta este alergătorul care vrea
de fapt să rămână.

Aleargă, dar vrea să fie prins.

Numai alergătorul satvic vrea să fie prins!

[Mooji râde]

Dar există altceva care nu este un alergător,

care urmărește satva alergând, vezi?

Acum, mă întreb dacă poți fi cu mine.

Dacă alergătorul este un alergător rajasic,

care are multă energie,
el a izbucnit să plece,

sau dacă este alergătorul tamasic,

care este foarte leneș, [aleargă și mârâie lent]
fugind, întorcându-se.

Tu nu ești acela.

Dar există cineva care aleargă

și se uită: „Te rog, prinde-mă, prinde-mă.

Picioarele mele aleargă,
dar inima vrea să rămână.”

[I.] Da. Da. Da.
[Mooji] Deci, acesta dorește să fie liniștit,

dar nu își poate controla propria neliniște.

Ca un reflex, ori de câte ori
chemarea grației apare,

se trezește fugind.

Dar mai este unul.

El nu este deloc într-o cursă.

De fapt, el nu poate merge deloc nicăieri.

Acesta este Sinele tău real.

Și de unde îl cunoaștem pe acesta?

El este martorul celorlalți trei.

El este foarte separat de energia lor.
Nu este prins de ei.

Martorul tuturor acestor lucruri,
nu este în nicio cursă.

Nu este în nicio cursă.

El este acolo înainte de început.

În timpul cursei, după încheierea cursei,
el rămâne neschimbat,

întotdeauna la fel.

Îl cunoști pe acesta.

„Te rog să mă prinzi, pentru că sunt
un bun alergător

și nu vreau să scap.

Mai degrabă îmi doresc să mă dizolvi
în grația ta acidă,

lăsându-te doar pe tine.”

Grația este acidă doar
pentru cel care vrea să fugă.

Dar există și unul
care aleargă doar în îmbrățișare.

Pentru el, grația nu este acidă.

Nici măcar nu este alcalină.

Grația și Sinele sunt același lucru.

Deci, trebuie să jucăm fiecare
dintre aceste roluri.

Am trecut prin multe etape,

cel tamasic, rezistentul,

cel foarte entuziasmat, creativ,

și cel care are o atracție pentru Adevăr,

dar, în același timp, fuge ori de câte ori...

Trimiți un mesaj: „Adevărule, te rog să vii”.

Dar pe măsură ce Adevărul vine la ușă,
tu fugi afară în grădină.

Deci, acesta este cel satvic.

Dar nu vrea să o facă,
el doar se trezește alergând.

Deci, niciuna dintre acestea... În această etapă
pot spune că niciunul dintre ei nu ești tu.

Toate sunt măștile tale.
Niciunul dintre ei nu ești tu.

Tu ești martorul tuturor.

Mă urmărești când spun aceste lucruri?

[I.] Da.
[Mooji] Da. E o adunare deschisă.

[Mooji] Sunteți cu mine în timp ce vorbim?

Ceva privește, dar în același timp,

unele rămășițe ale vechii identități
și personalități

sunt încă agățate,
și suntem obișnuiți cu mirosul lor.

Dacă este acolo, spui:
„Oh, da, te rog, prinde-mă”,

și acest tip de lucruri.

Dar dacă nu te identifici
cu niciuna din aceste gunas (atribute, însușiri),

nu te identifica nici măcar cu turiya,

adică ce e dincolo chiar și de
cele trei calități energetice ale conștiinței,

să nu te identifici cu nimic,

doar observă că toate sunt vizibile.

Toate etapele sunt perceptibile.

Acum, nu intra în niciuna din aceste calități.

Tu le observi.

Acela de unde apare chiar vederea lor,

poți numi asta percepția însăși.

Ceea ce percepe chiar perceperea...

O să încetinesc puțin acum.

Poate cineva să respingă asta?

Că și aici, chiar și cel mai subtil...

Spui: „Te rog să mă prinzi”,
este doar din obișnuință.

Pentru că dacă îl prind pe acesta,
trebuie să-l țin?

Nu, nu, mai bine lasă totul să plece.

Și când dai drumul fiecărui lucru,
fără să te atașezi de ele,

descoperi că ești complet aici.

Adică nu te ține de nicio însușire

oricât de atrăgătoare ar putea fi
la momentul respectiv,

oricât de irezistibilă s-ar putea simți.

Vezi, chiar și în satsang,
trebuie să avem un buton de evadare.

Nu-i așa?

Pentru că...
Nu sunt un tip obișnuit cu calculatorul,

uneori mă trezeam căutând ceva
și apoi am fost prins pe o pagină,

și am spus: nu văd cum pot să ies.

Apăs tastele, dar nu se întâmplă nimic.

Nimic nu se întâmpla.
Am spus: „Oh, acum am pierdut ce făceam.”

Ceva a apărut pe ecran.

Și apoi Krishnabai a intrat și am spus:

„Nu pot ieși din asta. Cum pot ieși?”

Am vrut să arunc computerul afară.
Cum ies de aici?

Mi-a arătat un buton pe care scrie „Esc”,
butonul de evadare.

Așa că am apăsat acest buton și „Pam!”,
M-am întors.

Deci, unde este butonul tău de evadare din minte?

Pot arăta așa?

Unde este butonul tău de evadare?

Pentru că „butonul capcană”
este că orice apare în interior,

un reflex îl apucă
și începe să alerge odată cu el.

Și apoi spui:
„Te rog, mă poți ajuta să opresc chestia asta?

Mă simt pierdut și confuz.”

Adică ceva rulează.

A apărut un reflex și
o identitate a venit odată cu asta.

Ai fost tras înapoi într-o anumită formă.

Atunci trebuie să încerci și să de-formezi
forma sau ceva.

Ce să fac? Cum să scap de asta?

Așa că am spus: „Amintiți-vă,
când se întâmplă asta, nu e nimic de rezolvat.

Nimic de rezolvat.”

Nu este adevarat!

Rămâi ca martor, martor fără formă.

Dacă aș spune,
și spun asta chiar acum,

poți simți puterea acestui lucru?

Este ceva imediat.
Acesta este butonul tău de evadare.

Apoi, când scapi, îți dai seama că

ceea ce ești aici nu a fost niciodată prins.

Mă urmăriți?

[Mooji] Când ești în acea stare,
pare că e totul. Totul!

[Mooji] Dar când ieși din ea,

sau te muți într-o altă stare,

poți să te uiți în urmă și să gândești:
„Uau, ce a fost asta?”

Parcă ai fi fost hipnotizat
pentru câteva clipe,

prins în propriul trafic,

cerând: „Vă rog să mă ajutați să ies”.

Dar nici situația,
nici cel din ea nu este adevărat!

Aș putea să vă dau acest exercițiu simplu
și să spun:

hai să terminăm satsangul aici.
Verificați acest lucru!

Verifică-l cu adevărat.

Și acest obicei va dispărea!

Uită-te cu adevărat la asta. Nu trece peste asta.

Nu-l transforma într-un alt aforism,
o altă zicală drăguță.

Nu. Verifică acest lucru, de fapt!

Data viitoare când vine energia minții
și te gândești:

„O, nu, nu știu ce voi face.

Ajută-mă te rog! Om Namah Shivaya.”

Nu. Nu, nu.

Vine și bate puternic în ușă,
și tu simți: „Sunt prins în asta”.

Acest „sunt prins în asta” este visat.
Nu este adevarat!

Acesta este visul unui eu fals.

Când îți amintești: „Dar butonul de evadare”,
care este? Ce înseamnă?

Nu atinge nimic. Lasă totul imediat!

Ca și exercițiul pe care ți l-am arătat,

când vezi că ceva nu este adevărat,

spune verbal, anunță: „Nu este adevărat!”

Taie-l.

Când ne complacem în ceva,

este pentru că
ceva crede în acest scenariu.

Mă urmăriți?

Ceva păstrează încă o anumită identitate.

Aceasta este rădăcina.

O identitate personală care
are o relație cu acest gen de joc,

asta este ce se lipește.

O poți tăia? Se poate tăia?

Vrei să scapi?

Sau poate există un sentiment:
„Nu, nu, trebuie să mă descurc.

Trebuie să o rezolv.
Este vasana mea, trebuie să o rezolv.”

Apoi se perpetuează
pentru că are sprijinul tău, credința ta.

Nu este adevărat, dar tu crezi în existența sa,

și devine...

O problemă se naște chiar acolo.

Poți decide.

Nu suntem obișnuiți cu asta.

Îți indic un mod simplu.

Nu trebuie să mergi să vezi un profesionist,

sau să mergi să faci ceva,
sau să cauți să fii distras.

Dacă ai găsit ceva care să te distragă,

dacă mergi la un film sau așa ceva,

este același care alege să meargă la film

doar pentru a amâna,
sau pentru a evita ceva temporar.

Dar tu păstrezi identitatea.

Așa că spun, nici identitatea
nici lucrul de care suferă...

Nu sunt deloc adevărate.

Dacă mă urmezi când îți spun să tai toate acestea,
așa: „Bang”, trezește-te din asta,

descoperi că este pur și simplu un alt vis,

un alt coșmar,
un alt lucru la care ești martor.

Dar acum, trebuie să cauți în tine și să spui:

„Chiar vreau să renunț la asta?”

Poate că mai are ceva suc pentru tine.

Tu fiind cine?

Tu ești încă acel „eu sunt”

care este cumva
la marginea somnului și a visului.

Ești încă sinele tău de bază,

dar cu o oarecare atitudine îngăduitoare
ești încă amestecat cu asta.

Cu cât vezi mai clar acest lucru:
„Dar eu nu sunt acesta”,

cu cât devii mai liber de asta.

Uneori instantaneu, așa.

[Mooji] Deci, ți-am arătat un mod foarte simplu.

Dar trebuie să ai încredere în el, să-l aplici.

Chiar dacă spui: „Pare atât de greu”,

dar ai spus: „Voi încerca să fac asta”.

Nici măcar „a încerca”, pentru că este posibil.

Slăbiciunea ta este de asemenea imaginată.

Punctele noastre slabe sunt, și ele, imaginate
și cultivate prin obișnuință.

Obiceiul se joacă,
dar nu poate juca fără cooperarea ta.

La un anumit nivel îl susținem,
poate fără să știm.

Pentru că îl crezi,
iar dacă îl crezi, este suficient sprijin.

Pot să mai spun ceva?

Pentru că simt că pot să-ți spun,
cu toată dragostea și respectul,

nici cel care crede nu este adevărat;
îl poți anula și pe el.

Cel care crede toate astea este,
și el, fenomenal.

În acest stadiu al satsangului tău,
pot să-ți spun asta?

Cel care crede este, de asemenea, o formă luată.

În spațiul pur al conștiinței fără formă,

acest eu visat se joacă.

Poate acum câteva luni sau un an,

nu aș fi putut să-ți vorbesc așa,

pentru că receptivitatea ta
nu ar fi fost suficient dezvoltată

ca să-mi adăpostesc cuvintele în inima ta.

Dar acum poți.

Chiar și pe acesta care crede îl vei transcende.

Cel care crede a crezut multe lucruri,

dar acesta care crede,
nici chiar el nu e adevărat.

Ne-am stabilit în multe stări,
în multe identități,

și ele te deranjează.

În cele din urmă îți tulbură pacea.

Toate sunt atrăgătoare la început.

Multe lucruri sunt mai frumoase la început.

Dar pe măsură ce rămâi cu ele,
încep să devină amare în tine.

Dar vreau doar să-ți reamintesc că

adevărata ta esență, ființa ta, nu este un vis.

Nu este o fantezie.

Mai mult decât atât, să o clarific,
să fie recunoscută clar.

Dar nu va fi o recunoaștere dualistă.

Nu este un lucru care recunoaște alt lucru.

Nu persoana îl recunoaște pe Dumnezeu.

Acesta este motivul pentru care spun:
libertatea nu este pentru persoană,

libertatea este față de persoană!

Uneori oamenii spun:
„Cum pot merge dincolo de persoană?”

Aceasta este chiar persoana care vorbește.

Este totuși, în același timp, o cale.

Dumnezeu a făcut multe, multe căi în jocul vieții.

Așadar, uneori chiar când ești în punctul

în care crezi cu adevărat în tine ca și călător,

și spui: „Dar cum pot ieși de pe acest drum?”

Aceasta este credința în acel „eu”!
Dar acel „eu” este doar o etapă.

Nu este ultima!
De asemenea, este...

Pe măsură ce avansezi în descoperirea ta,

toate identitățile tale anterioare
sunt mărunțite în spatele tău.

[Mooji] Urmăriți asta?
Vi se par dure cuvintele mele?

[Mooji] Vă privesc acum pe toți.

[Mooji] De fapt, sunt mai mult decât dulci.

Pentru că instantaneu, parcă ceva descalecă!

Descaleci: „Pac”, lasă calul să galopeze,

dar tu descaleci cumva.

Ești aici.

Când simți un sentiment de descălecare,

s-ar putea chiar să ajungi să realizezi că
nici calul nu era real,

și nici călărețul nu era real.

Poate nu încă.

Poate doar vă bucurați de descălecare:
„Ha-ha-ha, foarte bine!”

Vă bucurați de pace.

Orice problemă începe cu obișnuința

susținută de credință și identitate.

Dacă tot ce ai perceput ca fiind probleme
ar fi fost cu adevarat reale,

nu ai fi aici azi!

Nu ai fi aici astăzi.

Ai fi atât de zdrobit
ar trebui să te răzuim de pe tavan,

sau din alt loc.

Le-ai transcens.

Cineva a întrebat: „Cum pot transcende?
Pare a fi un lucru greu.”

Nu, înseamnă pur și simplu că

ceva părea să-ți stea în cale și l-ai mutat.

Așa că ești dincolo de el acum.
Nu e o problemă pentru tine.

Aceste cuvinte sunt pur și simplu suficiente
pentru a transcende.

OK. Deci, cu asta, Nick, te rog...

Mintea are nevoie de multe cuvinte,
multe explicații,

dar inima vede clar: „Aha!”, chiar așa.

Dacă simți: „Oh, încerc să înțeleg
ce spune Mooji.

Este atât de dificil pentru că eu...”

Din nou, stai în „eul” greșit.

Da. Toată lumea se uită la lucrul
de care suferă „eul”,

dar nimeni nu se uită la „eul” în sine.

Toată lumea privește și acordă atenție

la ceea ce suferă „eul”,
condițiile și proiecțiile sale,

dar nimeni nu se uită la „eul” însuși.

În așa măsură încât, însuși acesta

să se alăture pe ecran
în calitate de fenomen perceptibil.

Înțelegi?

Dar sangha mea trebuie să o facă!
Și ați făcut-o,

tot mai mult,
simțind prezența și puterea voastră naturală.

Nu o putere de a controla,
ci o putere de a elibera.

Mulțumesc, Nick. Te iubesc atât de mult.

Mulțumesc, mulțumesc. Foarte bine, foarte bine.

Mulțumesc, mulțumesc.

Copyright © 2021 Mooji Media Ltd.
Toate drepturile rezervate.

Nicio parte a acestei înregistrări
nu poate fi reprodusă

fără acordul expres al Mooji Media Ltd.