Cum putem îmbunătăți îngrijirea maternă - înainte, în timpul și după sarcină

Șocant, însă adevărat: Statele Unite au cea mai mare rată de decese a noilor mame dintre toate țările dezvoltate - iar 60% dintre aceste cazuri sunt de evitat. Cu claritate și în regim de urgență, doctorul Elizabeth Howell explică cauzele mortalității materne și împărtășește modalități pentru spitale și doctori pentru a face sarcina mai sigură pentru femei înainte, în timpul și după naștere.

Era un haos când am ieșit din lift.

Mă întorceam la serviciu
în calitate de medic rezident

să mă ocup de secțiile
de travaliu și nașteri.

Tot ce puteam vedea
era un roi de medici și asistente

aplecate asupra unei paciente
în sala de travaliu.

Cu toții încercau cu disperare
să salveze viața unei femei.

Pacienta era în stare de șoc.

Ea născuse un băiețel sănătos
cu câteva ore înainte de a sosi eu.

Brusc, s-a prăbușit
și-a pierdut cunoștința

și avea sângerări uterine abundente.

Până când am ajuns eu în sală,

erau deja o mulțime de doctori
și asistente, iar pacienta era fără viață.

Echipa de resuscitare a încercat
să o readucă la viață,

dar în ciuda tuturor eforturilor,

pacienta a murit.

Ce îmi aduc cel mai puternic aminte
e plânsetul pătrunzător al tatălui.

Mi-a sfâșiat inima și nu doar a mea,
ci a tuturora din acel departament.

Aceasta trebuia să fie
cea mai fericită zi din viața lui,

în schimb, s-a transformat
în ziua cea mai rea.

Mi-aș dori să pot spune că această
tragedie e unică,

dar din nefericire nu e așa.

Anual, în Statele Unite,

undeva între 700 și 900 de femei mor

din cauza unei complicații
legate de sarcină.

Partea șocantă a acestei probleme

e că rata mortalității materne
la noi e mai ridicată

decât în toate celelalte țări
cu venituri mari,

iar această rată e și mai ridicată
pentru femeile de culoare.

Rata noastră a mortalității materne
a crescut în ultimele decenii,

în timp ce în alte țări a scăzut.

Și cel mai mare paradox?

Noi cheltuim mai mult pe sănătate
decât orice altă țară din lume.

Aproximativ în aceeași perioadă
în care această mamă și-a pierdut viața,

am devenit eu însămi mamă.

Și cu toată pregătirea și instructajul
pe care îl aveam în domeniu,

am fost contrariată
de cât de puțină atenție se acordă

pentru furnizarea serviciilor medicale
maternale de înaltă calitate.

Și mă gândeam, nu doar pentru mine,

dar și pentru atât de multe alte femei.

Poate datorită faptului că tatăl meu
era avocat în drept civil,

iar părinții mei aveau conștiință socială

și ne-au învățat să luptăm
pentru ceea ce credem că e corect.

Sau poate, faptul că părinții mei
erau din Jamaica,

au venit în Statele Unite

și au fost capabili să-și îndeplinească
Visul American.

Sau poate, era vorba de rezidențiatul meu,

unde am fost martor direct

la cât de prost erau tratate multe
femei de culoare cu venituri mici

în sistemul nostru de sănătate.

Din oricare motive,
simt responsabilitatea de a face ceva,

nu doar pentru mine,

ci pentru toate femeile,

în special pentru cele marginalizate
de sistemul nostru de sănătate.

Am decis să mă concentrez pe îmbunătățirea
asistenței medicale maternale.

Deci, ce ucide mamele?

Bolile cardiovasculare, hemoragia,

hipertensiunea arterială
care cauzează convulsii și AVC,

cheagurile de sânge și infecțiile,

sunt unele dintre cauzele majore
ale mortalității materne în țara noastră.

Dar moartea unei mame
este doar vârful aisbergului.

Pentru fiecare deces, peste 100 de femei
suferă o complicație severă

asociată cu sarcina și nașterea,

rezultând anual
peste 60.000 de complicații..

Aceste complicații, numite
morbiditate maternă severă,

sunt în creștere în Statele Unite,
și scad calitatea vieții.

Se estimează că undeva între 1,5 și 2%

dintre cele patru milioane de nașteri
ce au loc anual în această țară

sunt asociate cu una
dintre aceste complicații.

5 sau 6 femei în fiecare oră
au convulsii, un AVC,

primesc o transfuzie de sânge,

suferă de o afectare a unor organe țintă,
precum insuficiență renală,

sau alte evenimente tragice.

Partea din această poveste
care e, sincer, de neiertat,

e faptul că 60% dintre cauzele
acestor decese și complicații severe

pot fi prevenite.

Când spun că 60% din cazuri
pot fi prevenite,

mă refer la faptul că există
pași concreți și proceduri standard

pe care le-am putea implementa

pentru a preveni
aceste cazuri dezastruoase

și pentru a salva viața femeilor.

Și nu e nevoie de vreo tehnologie
nouă și sofisticată.

Trebuie doar să punem în aplicare ce știm

și să asigurăm standarde egale
în toate spitalele.

De exemplu, dacă o gravidă în travaliu
are o tensiune foarte ridicată

și noi o tratăm cu medicamente
anti-hipertensive adecvate

în timp util,

putem preveni un AVC.

Dacă măsurăm pierderile de sânge
cu acuratețe din timpul nașterii,

putem detecta hemoragia mai devreme
și să salvăm viața unei femei.

Am putea chiar scădea rata evenimentelor
catastrofale începând de mâine,

dar trebuie să punem preț
pe calitatea actului de îngrijire

pentru femeile gravide

înainte, în timpul și după sarcină.

Dacă vom ridica calitatea
actului de îngrijire la standard,

am putea descrește în mod simțitor
rata deceselor și a complicațiilor severe.

Am și niște vești bune.

Sunt și câteva povești de succes.

Există câteva spitale
care au adoptat aceste standarde,

și chiar se simte o diferență.

Cu câțiva ani în urmă, Colegiul American
de Obstetrică și Ginecologie

și-a unit forțele cu alte organizații
din domeniul sănătății,

cu cercetători cum sunt și eu,
și cu organizații comunitare.

Au vrut să implementeze
practici de îngrijire standard

în spitalele și sistemele de sănătate
din întreaga țară.

Au numit acest program

Alianța pentru Inovare în Sănătatea
Maternală, abreviat AIM.

Scopul lor e să reducă rata mortalității
maternale și rata morbidității severe

prin inițiative privind calitatea
și siguranța peste tot în țară.

Grupul a dezvoltat un set de măsuri
privind siguranța,

care vizează cauzele de mortalitate
maternă cel mai ușor de evitat.

Programul AIM are, în prezent,
potențialul de a acoperi

peste 50% din nașterile din SUA.

Deci ce include acest set de măsuri?

Practici bazate pe dovezi,
protocoale, proceduri,

medicamentație, echipamente

și alte elemente care vizează
aceste condiții.

Să luăm ca exemplu o hemoragie.

Pentru o hemoragie, e nevoie de un coș

care cuprinde tot ce e necesar unui doctor
sau unei asistente în caz de urgență:

o linie intravenoasă, o mască de oxigen,
medicamente,

o listă de verificare, alte echipamente.

Ai nevoie de ceva care
măsoară pierderile de sânge:

bureți și tampoane.

Și în loc să le evalueze din vedere,

doctorii și asistentele
adună acești bureți și tampoane

și fie le cântăresc,

fie folosesc o tehnologie mai nouă pentru
a evalua precis cât sânge s-a pierdut.

Un caz de hemoragie mai include protocoale
de diagnostic pentru transfuzii masive

și antrenamente și instructaje periodice.

California este lider în utilizarea
acestor seturi de măsuri,

tocmai de asta California a observat
o reducere de 21 de procente

a hemoragiilor masive

în cadrul spitalelor care au implementat
aceste măsuri în primul an.

Totuși, folosirea acestor măsuri în țară
e defectuoasă sau lipsește cu desăvârșire.

Ca și faptul că folosirea acestor
practici bazate pe dovezi

și cu accentul pus pe siguranță,

diferă de la un spital la altul,

calitatea îngrijirii diferă.

Calitatea actului de îngrijire diferă mult
pentru femeile de culoare din SUA.

Femeile de culoare
care nasc în această țară

sunt de 3 sau 4 ori mai susceptibile
să moară la naștere

decât femeile albe.

Această statistică e reală pentru toate
femeile de culoare care nasc în SUA,

fie că acestea s-au născut în SUA

sau într-o altă țară.

Multe vor să creadă că diferențele
de venit conduc aceste disparități,

dar acestea merg dincolo de statut.

O femeie de culoare cu studii universitare

este de două ori mai susceptibilă
să moară în comparație cu o femeie albă

care nu are nici studii liceale.

Și e de două sau trei ori mai susceptibilă
să sufere o complicație severă

în timpul nașterii.

Mereu am fost învățată să cred că
educația reprezintă salvarea noastră,

dar în acest caz, pur și simplu
nu este adevărat.

Disparitatea dintre albi
și oamenii de culoare

este cea mai mare disparitate

din lume privind
măsurile de sănătate perinatală,

conform CDC.

Aceste disparități sunt
chiar și mai pronunțate

în câteva din orașele noastre.

De exemplu, în New York,

o femeie de culoare este de 8-12 ori
mai susceptibilă să moară

din cauza unei complicații la naștere
decât o femeie albă.

Cred că mulți dintre voi sunteți familiari

cu povestirea sfâșietoare
a doctoriței Shalon Irving,

un epidemiolog care a murit
în urma unei nașteri.

Povestea ei a fost publicată
în ProPublica și în NPR

cu mai puțin de un an în urmă.

Recent, am fost la o conferință

și am avut privilegiul
de a o auzi pe mama ei vorbind.

A făcut tot publicul să plângă.

Shalon a fost un epidemiolog strălucit,

care s-a angajat să studieze disparitățile
rasiale și etnice în sănătate.

Avea 36 de ani,
acesta era primul ei copil

și era afro-americană.

Shalon a avut o sarcină complicată,

însă a născut o fetiță sănătoasă
după care a fost externată din spital.

După trei săptămâni, a murit din cauza
complicațiilor legate de hipertensiune.

Shalon a fost văzută de 4 sau 5 ori
de către medici

în aceste trei săptămâni.

Nu a fost ascultată,

iar severitatea situației ei
nu a fost recunoscută.

Povestea lui Shalon este doar una
dintre multele povești

despre disparitate rasială și etnică
din domeniul sănătății

în Statele Unite,

și se recunoaște tot mai mult că
factorii sociali determinanți ai sănătății

cum ar fi rasismul, sărăcia, educația,
segregarea în materie de locuințe,

contribuie la aceste disparități.

Povestea ei, însă, subliniază
o cauză principală suplimentară:

calitatea actului de îngrijire.

Lipsa de standarde
în îngrijirea postnatală.

Shalon a fost văzută de mai multe ori
de doctori în aceste trei săptămâni,

și cu toate acestea a murit.

Calitatea actului de îngrijire

e o cauză principală
de disparitate rasială și etnică

în mortalitatea maternă
și morbiditatea maternă severă

în Statele Unite,

și e ceva de care ne putem ocupa
chiar acum.

Cercetări făcute de echipa noastră
și de alții

arată că, pentru o varietate de motive,

femeile de culoare tind să nască
în anumite spitale,

iar acelea au adesea rezultate mai rele
atât pentru femei albe, cât și de culoare,

indiferent de factorii de risc
ai pacienților.

Acest lucru e valabil
pentru tot teritoriul SUA,

unde trei sferturi
dintre femeile de culoare

nasc în anumite spitale,

unde mai puțin de o cincime dintre
femeile albe nasc în aceleași spitale.

În New York, riscul unei femei de a avea
o complicație care periclitează viața

în timpul nașterii,

poate fi de șase ori mai ridicat
într-un spital decât în altul.

Nu surprinzător, femeile de culoare
sunt mai susceptibile să nască

în spitale cu rezultate mai rele.

De fapt, diferențele dintre maternități

explică aproape jumătate
din disparitatea rasială.

Trebuie să ne ocupăm
de determinanții sociali ai sănătății

dacă intenționăm cu adevărat să avem
îngrijire echitabilă în această țară,

mulți dintre ei sunt înrădăcinați
și e nevoie de timp pentru rezolvarea lor.

Între timp, ne putem ocupa
de calitatea actului de îngrijire.

Furnizarea continuă
a unor acte de îngrijire de calitate,

înseamnă a acorda accesul la metode
contraceptive sigure și de încredere

de-a lungul vieții reproductive
a femeilor.

Înainte de sarcină, trebuie să asigurăm
îngrijiri privind preconcepția

pentru a putea gestiona bolile cronice
și a optimiza sănătatea.

În timpul sarcinii, trebuie să asigurăm
îngrijire prenatală de înaltă calitate

pentru a avea mămici sănătoase
și bebeluși sănătoși.

Iar în final, după naștere,
trebuie să asigurăm îngrijire post-natală

pentru a pregăti mămicile
să mai aibă încă un bebeluș sănătos

și o viață sănătoasă.

Acestea pot face diferența
dintre viață și moarte,

cum a fost în cazul Mariei,

care a revenit la spital după ce
i-a crescut a tensiunea arterială

în timpul unei vizite prenatale.

Maria avea 40 de ani,
și se afla la a doua sarcină.

În timpul primei sarcini a Mariei,
cu doi ani înainte,

nici atunci nu se simțise prea bine
în ultimele săptămâni ale sarcinii

a acuzat câteva creșteri
ale tensiunii arteriale,

însă nimeni nu le-a dat atenția cuvenită.

Au spus doar: „Maria,
nu te îngrijora, va fi bine.

Este prima ta sarcină
ești un pic emoționată.”

Dar nu s-a sfârșit cu bine
pentru Maria ultima dată.

A avut o criză în timpul travaliului.

De data aceasta, medicii au ascultat.

I-au adresat întrebări inteligente.

Medicul ei a consiliat-o cu privire la
semnele și simptomele pre-eclampsiei

și i-a explicat că dacă nu se simte bine,

trebuie să fie consultată de urgență.

Și de data aceasta Maria a venit,

și medicul ei a trimis-o
de urgență la spital.

La spital, doctorița ei
a ordonat teste de laborator urgente.

Au conectat-o la diferite monitoare

și au acordat o atenție sporită
tensiunii arteriale,

ritmului cardiac fetal

și i-au dat medicamentație IV
pentru a preveni o criză.

Când tensiunea arterială a Mariei
a crescut până la riscul de AVC,

doctorii și asistentele
au acționat imediat.

I-au luat tensiunea arterială
după 15 minute

și au declarat
că e o urgență hipertensivă.

I-au administrat medicamentația potrivită
conform ultimului protocol corect.

Au lucrat în echipă coordonat

și au reușit cu succes,
să-i reducă tensiunea arterială.

În final, ceea ce putea fi o tragedie
a devenit o poveste de succes.

Simptomele periculoase ale Mariei
au fost controlate,

și ea a născut o fetiță sănătoasă.

Și înainte ca Maria să fie
externată din spital,

doctorii au consiliat-o din nou cu privire
la semnele și simptomele pre-eclampsiei,

importanța de a-și verifica constant
tensiunea arterială,

în special în primele săptămâni
după naștere

și au instruit-o cu privire la sănătatea
post-natală și la ce se poate aștepta.

În săptămânile și lunile care au urmat,

Maria și-a consultat pediatrul

ca să verifice sănătatea bebelușului.

Dar la fel de important,

și-a consultat și ginecologul

pentru a-i monitoriza sănătatea,
tensiunea arterială

și problemele ei
în calitate de nouă mamă.

Așa arată actul de îngrijire
de înaltă calitate

și așa poate arăta.

Dacă fiecare femeie gravidă
din fiecare comunitate

ar avea parte de o așa îngrijire
de înaltă calitate,

și ar naște în spitale
cu standarde înalte de calitate,

mortalitatea maternă și morbiditatea
maternă severă s-ar reduce substanțial.

Clasificarea noastră internațională
nu ar mai fi atât de stânjenitoare.

Adevărul e că am avut decenii
cu rate inacceptabil de înalte

ale deceselor materne
și complicațiilor în timpul nașterii

și decenii cu consecințe devastatoare
pentru mămici, bebeluși și familiile lor,

și nu am acționat deloc în acest sens.

Atenția recentă a mass mediei
asupra proastei performanțe

a ajutat publicul să înțeleagă:

îngrijirile maternale de înaltă calitate
sunt la îndemână.

Întrebarea este:

suntem noi, ca societate, gata să prețuim
femeile gravide din fiecare comunitate?

În ceea ce mă privește, fac tot posibilul
să mă asigur că atunci când facem asta

avem toate instrumentele necesare

pentru a merge mai departe.

Vă mulțumesc!

(Aplauze)