Puterea veninului și cum ar putea într-o zi să vă salveze viața

Veninul poate ucide... sau poate vindeca. În acest fascinant discurs, bio-chimista marină Mandë Holford ne împărtășește cercetarea sa asupra veninului animal, de la cel al melcilor de mare ucigași la cel al ornitorincului și lorisului lent și îi explorează potențialul de a vindeca cândva boli umane precum cancerul. Mecanismul din spatele acestei puternice substanțe este încă misterios, spune Holford, dar: „Cândva, veninul melcului ar putea să vă salveze viața."

Cum prinde un melc de mare un pește?

Adică e un melc, deci e lent,

și peștele e rapid.

Și totuși, asta se întâmplă.

Ascuns în nisip, e un melc-con.

Și chestia aia portocalie pe care o vedeți
e ca un fel de limbă.

O numim trompă.

O folosește ca să urmărească și să subjuge
peștele lipsit de suspiciuni.

În această interacțiune prădător-pradă,

aceștia cu siguranță nu sunt
varietăți de melci de grădină.

Aceștia sunt asasinii mării.

Și arma aleasă de ei e veninul.

Venin, ca veninul șerpilor veninoși
și al scorpionilor.

Acești melci de mare își folosesc veninul
pentru a subjuga pești, viermi

și alți melci.

Și veninul acestor melci

nu e doar un singur lucru

e de fapt un amestec de molecule toxice,

ambalate și livrate printr-un
dinte fals numit radulă.

Vă puteți gândi la radulă
ca la niște ace subcutanate.

Nu trebuie să vă îngrijorați,

acești melci au obiceiuri bune
legate de ace,

căci fiecare radulă e folosită
o singură dată.

Din propriile voastre cunoștințe
despre organisme veninoase

și filmul șocant cu prinderea peștelui,
pe care tocmai vi l-am arătat,

ați putea crede că veninul
e periculos și face doar rău.

Ei bine, și da și nu.

O formă mai corectă de a percepe veninul

e să vă gândiți la el ca fiind
atât un ticălos cât și un erou.

În laboratorul meu, studiem evoluția
veninului din acești melci de mare

ca pe o putere a binelui.

Pare incredibil,

sau poate a fals medicament minune,

dar, de fapt,

câtă vreme sunt implicați șerpii,
produsul e foarte bun.

Un motiv pentru care produsul din venin
e de succes,

e pentru că transformă o armă
de război fizică într-una biochimică.

Unde de obicei interacțiunea
prădător-pradă e una de forță brută,

veninul o reduce la nivel molecular.

Și nu dimensiunile sunt importante,

ci amestecul arsenalului tău de venin.

Chimia toxinelor din arsenalul tău

e ceea ce îi va da putere lui David
să-l înfrângă pe Goliat.

Și în scenariul nostru,
melcul e în mod clar David.

O altă caracteristică ce face veninul
atât de reușit,

e faptul că toxinele lucrează
cu precizia unui bisturiu.

Și astfel, aceste toxine,

atacă punctele forte care ajută
un organism să funcționeze.

Deci țintesc sângele,
creierul și membranele.

Fie că e venin de melc sau de șarpe,

fiecare are componente
care pot face lucruri,

cum ar fi să provoace coagularea sângelui,

și îl numim „hemotoxic".

Sau fac ca neuronii din creierele voastre
să funcționeze anormal,

și îl numim „neurotoxic".

Sau au toxine care vor crea găuri
în membranele celulelor voastre,

făcând ca acestea să se rupă,
și practic să explodeze,

și îl numim „citotoxic".

Explozie celulară, oameni buni.

Dacă nici asta nu e atotputernică
și de actualitate,

nimic nu e.

Să vă spun puțin despre mine

și de ce sunt atât de obsedată de venin.

Am crescut în New York

cu acces forțat
la Muzeul de Istorie Naturală.

Am spus „acces forțat”

pentru că vin dintr-o familie
cu cinci copii

și părinții mei au folosit muzeele
ca pe o formă de îngrijire a copiilor.

Erau două reguli.

Nu pierde pe nimeni
și întâlnește-i pe mama și pe tata

la elefanții africani la 17:30,
când se închide muzeul.

Acele zile, lipsite total de supraveghere,
fugind pe holurile muzeului,

erau pline de aventură și explorare.

Și așa mă simt când studiez veninul.

E o aventură științifică.

Studiem cu îndrăzneală această entitate
care conectează natura și omenirea.

Un alt motiv pentru care sunt
obsedată de venin

este dualitatea sa.

Când injectezi componentele veninului
într-un organism,

pot ucide sau pot vindeca.

La nivel molecular,
se pot întâmpla diverse lucruri.

Ați văzut unul – paralizarea peștelui.

Aceasta s-a întâmplat
pentru că toxinele din venin

au atacat felul în care celulele peștelui
comunicau între ele,

împiedicându-l să înoate.

Există alte lucruri pe care aș dori
să le atac cu venin?

Cu siguranță!

Și unul dintre ele este cancerul.

Tumorile canceroase sunt celule.

Și ca toate celulele,

comunică între ele
și cu mediul lor înconjurător.

Așa că am vrea să găsim
componente ale veninului

care sunt foarte bune în perturbarea
modului în care comunică celulele tumorale

similare felului în care veninul
a întrerupt comunicarea celulelor peștelui

și peștele nu a putut
să se îndepărteze înotând.

În laborator, studiem cancerul
ca pe o canalopatie.

Asta înseamnă că, pe scurt,
căutăm componente ale veninului

care să țintească canalele exprimate
excesiv în celulele tumorale

față de celulele sănătoase.

Cancerul asupra căruia
suntem mai concentrați acum

este cancerul hepatic.

Și asta pentru că începând cu anii '80

s-a dublat rata de deces
din cauza cancerului hepatic,

și e o amenințare crescândă în SUA.

Într-un test în care am avut
celule canceroase cervicale,

de prostată, hepatice și neuroblastom,

am găsit un compus de la melcul terebrid

care pare că atacă celulele
canceroase hepatice

și doar pe acestea, și niciuna
dintre celelalte incluse în test.

Și apoi, când am luat acest compus
și l-am injectat unor șoareci modificați

să aibă cancer hepatic
identic cu cel uman,

a inhibat semnificativ
creșterea tumorilor.

Încă nu știm sigur cum funcționează,

dar încă cercetăm mecanismul

și cum putem face acest compus
mai eficient,

deci nu vă grăbiți la farmacie
să cereți un tratament terapeutic

al cancerului hepatic
pe bază de melc ucigaș.

Nu încă.

Practic, ceea ce credem că se întâmplă

e că compusul blochează un anumit canal,

împiedicând transmiterea
unei anumite substanțe chimice

care permite tumorilor să se multiplice
și să atragă sânge către ele.

Ceea ce facem
în studiul componentelor veninului

pentru a găsi tratamente pentru boli
și tulburări umane nu e nou,

e ceea ce se numește
descoperire de medicamente naturale

și există de secole
și în culturi din toată lumea.

Veninurile nu ne dau
doar compuși noi revoluționari,

ci și noi moduri de a gândi

cum să tratăm bolile și tulburările umane.

Și vă voi da trei exemple.

Primul e de la un melc ucigaș, evident.

Primul medicament
de la acești melci care e pe piață

se numește Ziconotide sau Prialt,

și e folosit la tratarea durerii cronice
la pacienți cu HIV și cancer.

Prialt e un tratament pentru durere
care nu creează dependență.

Trei cuvinte magice când vă gândiți
la cum tratăm durerea acum.

Folosim lucruri
care au un preț uriaș de dependență.

Gândiți-vă la morfină

sau la oricare dintre opioidele
voastre favorite.

Melcii ne-au arătat o cale de a trata
durerea fără dependență,

ceea ce e fantastic.

Următorul exemplu vine de la vipera
vârf de lance aurie din Brazilia.

De la acești șerpi am derivat
un compus numit Captopril.

Captopril e folosit la tratarea
hipertensiunii arteriale

și e un medicament revoluționar.

Dar nu numai în sine,

ci și pentru că a avansat
o întreagă categorie de medicamente,

denumite inhibitori ai enzimei
de conversie a angiotensinei,

care sunt prescriși cel mai des
în hipertensiune și insuficiența cardiacă.

Ultimul exemplu
e de la șopârlele Heloderma.

Și e un exemplu incitant de înțelegere
a ecologiei acestor organisme,

și îmbinarea lor cu descoperirea
unor medicamente eficiente.

Și șopârlele Heloderma
suferă de hiperfagie.

Când mușcă dintr-o bucată mare de mâncare,

eliberează substanțe în veninul lor
care le reduc glucoza din sânge.

Deci care credeți că e medicamentul
pe care l-am găsit la șopârlele Heloderma?

Un compus care e folosit
la scăderea glicemiei

pacienților cu diabet.

Acestea sunt trei exemple minunate,

dar suntem abia la început.

Sunt atât de multe veninuri de studiat.

De fapt, credem că 15%
din toate animalele planetei

sunt veninoase.

Și cred că e o estimare redusă,

ținând cont de faptul că nu am studiat
toate animalele planetei.

Dar natura pare să fi găsit ceva
care îi place

și l-a repetat din nou și din nou,

ducând la varietatea de animale
din jurul nostru

și peste tot în pomul vieții.

Așadar fie că vorbim despre favoriții mei,
melcii ucigași,

sau meduze
sau larvele fluturilor și moliilor,

sau ornitorincul sau lorisul lent,

fie în apă, pe uscat sau în aer,

cu siguranță întâlniți creaturi veninoase.

Vă amintiți când v-am spus

că veninul poate fi atât un erou
cât și un ticălos,

și v-ați îndoit de mine?

Suntem într-o cursă de valorificare
a acestor beneficii ale veninului

înainte de a pierde majoritatea animalelor
de pe planeta noastră.

E un proces holistic.

Nu poți avea tratamente terapeutice
fără a avea animalele.

Și nu poți avea animalele

fără a avea ecosistemele lor.

Deci pentru mine și melci

asta înseamnă că trebuie
să salvăm oceanele.

Și pentru că animalele veninoase
sunt peste tot,

de fapt, trebuie să salvăm planeta.

Așa că, dacă nu o faceți pentru voi,

faceți-o pentru animalele veninoase.

Și cine știe,

într-o zi, veninul melcilor ar putea
să vă salveze viața.

Vă mulțumesc!