Return to Video

Ami Klin: Un nou mod de diagnoză a autismului

  • 0:01 - 0:03
    Întotdeauna mi-am dorit să devin
  • 0:03 - 0:06
    un laborator ambulant de angajament social,
  • 0:06 - 0:10
    să rezonez cu sentimentele, gândurile,
  • 0:10 - 0:15
    intențiile, motivațiile altora, în actul de a fi cu aceștia.
  • 0:15 - 0:21
    Ca om de știință, mi-am dorit întotdeauna să măsor această rezonanță,
  • 0:21 - 0:23
    acel simț al celuilalt ce se realizează atât de rapid,
  • 0:23 - 0:26
    într-o clipită.
  • 0:26 - 0:28
    Intuim sentimentele altora.
  • 0:28 - 0:29
    Cunoaștem sensul acțiunilor altora
  • 0:29 - 0:32
    chiar înainte de a se întâmpla.
  • 0:32 - 0:34
    Suntem tot timpul în această postură,
  • 0:34 - 0:37
    de a fi obiectul subiectivității unei alte persoane.
  • 0:37 - 0:40
    Facem asta tot timpul. Nu ne putem lepăda de asta.
  • 0:40 - 0:42
    E atât de important, încât chiar instrumentele pe care le folosim
  • 0:42 - 0:44
    pentru a ne înțelege, a înțelege
  • 0:44 - 0:48
    lumea din jurul altora, sunt modelate de această postură.
  • 0:48 - 0:51
    Suntem ființe sociale până în măduva oaselor.
  • 0:51 - 0:54
    Călătoria mea în autism a început când am trăit
  • 0:54 - 0:58
    într-un centru rezidențial pentru adulți cu autism.
  • 0:58 - 1:01
    Majoritatea își petrecuseră mai toată viața internați în spitale.
  • 1:01 - 1:05
    Asta se petrecea cu mult timp în urmă.
  • 1:05 - 1:09
    Pentru ei, autismul era devastator.
  • 1:09 - 1:13
    Aveau dizabilități intelectuale profunde.
  • 1:13 - 1:16
    Nu vorbeau. Dar, în primul rând,
  • 1:16 - 1:20
    erau extraordinar de izolați
  • 1:20 - 1:23
    de lumea din jur, de mediul înconjurător
  • 1:23 - 1:25
    și de oameni.
  • 1:25 - 1:28
    De fapt, de fiecare dată când intri într-o școală
  • 1:28 - 1:32
    pentru persoane cu autism, auzi mult zgomot,
  • 1:32 - 1:38
    multă agitație, acțiune, lumea făcând multe lucruri,
  • 1:38 - 1:41
    dar ei totdeauna fac acestea singuri.
  • 1:41 - 1:46
    Pot privi un bec din tavan,
  • 1:46 - 1:49
    pot sta izolați într-un colț,
  • 1:49 - 1:52
    pot să fie prinși în mișcări repetitive,
  • 1:52 - 1:57
    autostimulatoare care nu duc niciunde.
  • 1:57 - 2:00
    Extrem, extrem de izolați.
  • 2:00 - 2:04
    Acum știm că autismul e o ruptură,
  • 2:04 - 2:07
    ruptura acestei rezonanțe
  • 2:07 - 2:10
    de care v-am spus.
  • 2:10 - 2:12
    Acestea sunt abilitați de supraviețuire.
  • 2:12 - 2:14
    Abilitați de supraviețuire pe care le-am moștenit
  • 2:14 - 2:16
    timp de multe sute de mii
  • 2:16 - 2:19
    de ani de evoluție.
  • 2:19 - 2:24
    Copiii se nasc într-o stare de fragilitate pură.
  • 2:24 - 2:26
    Fără îngrijire n-ar supraviețui,
  • 2:26 - 2:28
    deci e logic ca natura să le dea
  • 2:28 - 2:32
    aceste mecanisme de supraviețuire.
  • 2:32 - 2:34
    Se orientează către îngrijitor.
  • 2:34 - 2:38
    Din primele zile și săptămâni de viață,
  • 2:38 - 2:41
    bebelușii preferă sunetele scoase de oameni
  • 2:41 - 2:43
    dintre toate sunetele mediului.
  • 2:43 - 2:45
    Preferă să privească oamenii, nu lucrurile,
  • 2:45 - 2:47
    iar când se uită la oameni,
  • 2:47 - 2:50
    se uită în ochii oamenilor
  • 2:50 - 2:54
    pentru că ochiul e fereastra spre experiențele celeilalte persoane,
  • 2:54 - 2:56
    atât de mult încât preferă să privească
  • 2:56 - 3:01
    la oameni care se uită la ei, nu la cei care se uită în altă parte.
  • 3:01 - 3:03
    Se orientează spre îngrijitor.
  • 3:03 - 3:05
    Cel care-l îngrijește caută copilul.
  • 3:05 - 3:09
    Și de acest scenariu de reîntărire reciprocă
  • 3:09 - 3:13
    depind multe lucruri foarte importante
  • 3:13 - 3:18
    pentru apariția minții, a minții sociale, a creierului social.
  • 3:18 - 3:20
    Ne gândim totdeauna la autism
  • 3:20 - 3:25
    ca fiind ceva ce se întâmplă pe parcursul vieții.
  • 3:25 - 3:31
    Nu este așa. Începe la începutul vieții.
  • 3:31 - 3:35
    Pe măsură ce bebelușii încep să interacționeze cu îngrijitorii,
  • 3:35 - 3:39
    își dau seama repede că e ceva între urechi
  • 3:39 - 3:41
    care e foarte important –
  • 3:41 - 3:45
    invizibil, nu se vede – dar esențial.
  • 3:45 - 3:46
    Acel ceva se numește atenție.
  • 3:46 - 3:49
    Învață destul de devreme, chiar înainte de-a putea scoate un cuvânt,
  • 3:49 - 3:52
    că pot lua atenția și o pot muta undeva
  • 3:52 - 3:58
    pentru a obține ceea ce vor.
  • 3:58 - 4:01
    Învață să urmărească privirile altora
  • 4:01 - 4:03
    pentru că obiectul privirii oamenilor
  • 4:03 - 4:07
    e subiectul gândirii acestora.
  • 4:07 - 4:09
    Foarte devreme, încep să prindă sensul lucrurilor
  • 4:09 - 4:13
    pentru că atunci când cineva se uită la ceva
  • 4:13 - 4:15
    sau cineva arată ceva,
  • 4:15 - 4:18
    nu doar că primesc o informație direcțională.
  • 4:18 - 4:20
    Primesc perspectiva celeilalte persoane
  • 4:20 - 4:23
    asupra acelui lucru, atitudinea și, curând,
  • 4:23 - 4:27
    încep să construiască un ansamblu de înțelesuri,
  • 4:27 - 4:30
    înțelesuri achiziționate în acel univers
  • 4:30 - 4:32
    de interacțiuni sociale,
  • 4:32 - 4:34
    înțelesuri achiziționate ca parte
  • 4:34 - 4:38
    a experiențelor împărtășite cu ceilalți.
  • 4:38 - 4:45
    Iată o fetiță de 15 luni
  • 4:45 - 4:49
    cu autism.
  • 4:49 - 4:52
    Vin atât de aproape de ea că ajung, poate,
  • 4:52 - 4:56
    la cinci centimetri de fața ei și ea nu mă bagă în seamă.
  • 4:56 - 4:58
    Imaginați-vă că v-aș face asta vouă,
  • 4:58 - 5:00
    m-aș apropia la cinci centimetri de fața voastră.
  • 5:00 - 5:02
    Probabil ați face două lucruri.
  • 5:02 - 5:06
    V-ați da înapoi. Ați chema poliția. (Râsete)
  • 5:06 - 5:08
    Ați face ceva pentru că e realmente imposibil
  • 5:08 - 5:11
    să intri în spațiul fizic al unei persoane
  • 5:11 - 5:12
    și să nu declanșezi o reacție.
  • 5:12 - 5:16
    Acționăm intuitiv, fără niciun efort.
  • 5:16 - 5:17
    E înțelepciunea corpului fizic.
  • 5:17 - 5:22
    Nu-i ceva mediat de limbaj. Corpul știe pur și simplu
  • 5:22 - 5:25
    și știm asta demult.
  • 5:25 - 5:28
    Asta nu se întâmplă numai la oameni.
  • 5:28 - 5:31
    Se întâmplă și la rudele noastre primate
  • 5:31 - 5:33
    pentru că dacă o maimuță
  • 5:33 - 5:35
    se uită la altă maimuță
  • 5:35 - 5:39
    cu o poziție ierarhică mai înaltă
  • 5:39 - 5:42
    și asta e considerată o amenințare,
  • 5:42 - 5:45
    îndrăznețul nu va mai trăi mult.
  • 5:45 - 5:50
    Deci, ceva ce la alte specii sunt mecanisme de supraviețuire,
  • 5:50 - 5:53
    fără ele nu ar putea trăi,
  • 5:53 - 5:56
    e adus în contextul ființelor umane,
  • 5:56 - 6:00
    fiindcă trebuie să funcționăm printre semeni.
  • 6:00 - 6:03
    Nu mă bagă în seamă, deși sunt atât de aproape de ea.
  • 6:03 - 6:05
    Ați putea crede că poate nu mă vede,
  • 6:05 - 6:07
    poate nu mă aude.
  • 6:07 - 6:09
    Cu câteva minute mai târziu, merge într-un colț al camerei
  • 6:09 - 6:15
    și găsește o bombonică, un M&M.
  • 6:15 - 6:19
    Eu nu i-am putut atrage atenția,
  • 6:19 - 6:22
    dar ceva, un lucru, a putut.
  • 6:22 - 6:24
    Majoritatea facem o mare diferență
  • 6:24 - 6:29
    între lumea obiectelor și lumea oamenilor.
  • 6:29 - 6:33
    Pentru această fată, granița nu-i atât de clară
  • 6:33 - 6:37
    și lumea oamenilor nu o atrage
  • 6:37 - 6:38
    atât de mult cât ne-am dori.
  • 6:38 - 6:40
    Amintiți-vă că învățăm foarte multe
  • 6:40 - 6:42
    prin experiențele împărtășite.
  • 6:42 - 6:46
    În acest moment,
  • 6:46 - 6:50
    calea ei de învățare se abate în fiecare clipă,
  • 6:50 - 6:54
    izolându-se tot mai mult.
  • 6:54 - 6:57
    Uneori avem impresia că creierul e determinist,
  • 6:57 - 6:59
    determină ceea ce vom fi.
  • 6:59 - 7:02
    Dar de fapt, creierul, de-asemenea, devine ceea ce suntem
  • 7:02 - 7:06
    și pe măsură ce comportamentul ei o îndepărtează
  • 7:06 - 7:09
    de universul interacțiunii sociale, acest lucru se întâmplă
  • 7:09 - 7:15
    cu mintea, cu creierul ei.
  • 7:15 - 7:20
    Autismul e tulburarea de dezvoltare
  • 7:20 - 7:24
    cea mai genetică dintre toate
  • 7:24 - 7:27
    și e o tulburare a creierului.
  • 7:27 - 7:29
    O tulburare ce începe
  • 7:29 - 7:32
    cu mult înainte de naștere.
  • 7:32 - 7:36
    Acum știm că autismul are un spectru foarte larg.
  • 7:36 - 7:38
    Există persoane cu dizabilități intelectuale profunde,
  • 7:38 - 7:41
    dar există și persoane care sunt talentate.
  • 7:41 - 7:44
    Există indivizi ce nu vorbesc deloc.
  • 7:44 - 7:46
    Există indivizi ce vorbesc prea mult.
  • 7:46 - 7:48
    Există indivizi care, dacă-i studiezi la școală,
  • 7:48 - 7:51
    îi vezi cum aleargă pe lângă gardul școlii
  • 7:51 - 7:54
    toată ziua, dacă sunt lăsați.
  • 7:54 - 7:56
    Și indivizi care nu se pot abține să vină la tine
  • 7:56 - 7:58
    încercând în mod repetat și neobosit să intre în contact cu tine,
  • 7:58 - 8:02
    dar adesea în mod stângaci,
  • 8:02 - 8:06
    fără acea rezonanță imediată.
  • 8:06 - 8:10
    E mult mai răspândit decât credeam la vremea aceea.
  • 8:10 - 8:11
    Când mi-am început cariera în acest domeniu,
  • 8:11 - 8:14
    credeam că există patru indivizi cu autism la 10.000,
  • 8:14 - 8:16
    o condiție foarte rară.
  • 8:16 - 8:20
    Acum știm că e vorba mai probabil de 1 la 100.
  • 8:20 - 8:25
    Sunt milioane de persoane cu autism în jurul nostru.
  • 8:25 - 8:28
    Costul social al acestei condiții e uriaș.
  • 8:28 - 8:32
    Doar în SUA, poate fi între 35 și 80 de miliarde de dolari.
  • 8:32 - 8:35
    Cea mai mare parte a acestor sume e alocată
  • 8:35 - 8:37
    pentru adolescenți și, mai ales,
  • 8:37 - 8:39
    pentru adulți cu dizabilitate multiplă,
  • 8:39 - 8:41
    indivizi ce necesită servicii permanente,
  • 8:41 - 8:44
    extrem de intensive, iar aceste servicii
  • 8:44 - 8:48
    pot să coste anual între 60 și 80.000 de dolari.
  • 8:48 - 8:52
    Sunt indivizi care nu au beneficiat de intervenție timpurie
  • 8:52 - 8:56
    pentru că acuma știm că autismul se autocreează
  • 8:56 - 8:59
    pe măsură ce ei se abat de la calea învățării
  • 8:59 - 9:01
    pe care am menționat-o.
  • 9:01 - 9:04
    Dacă putem identifica această condiție
  • 9:04 - 9:08
    în stadiu timpuriu și putem să intervenim și s-o tratăm,
  • 9:08 - 9:10
    vă pot spune – asta probabil,
  • 9:10 - 9:13
    mi-a schimbat viața în ultimii 10 ani –
  • 9:13 - 9:17
    că putem cu siguranță atenua
  • 9:17 - 9:19
    această condiție.
  • 9:19 - 9:21
    De-asemenea, există o fereastră de oportunitate
  • 9:21 - 9:24
    pentru că creierul e maleabil un timp,
  • 9:24 - 9:26
    iar acea fereastră de oportunitate
  • 9:26 - 9:27
    este în primii trei ani de viață.
  • 9:27 - 9:31
    Nu înseamnă că după aceea fereastra se închide. Nu.
  • 9:31 - 9:34
    Dar se micșorează considerabil.
  • 9:34 - 9:38
    Și totuși, vârsta medie de diagnoză în această țară
  • 9:38 - 9:40
    e încă pe la cinci ani,
  • 9:40 - 9:42
    în populațiile dezavantajate,
  • 9:42 - 9:45
    care nu au acces la servicii medicale,
  • 9:45 - 9:48
    populații rurale, minorități,
  • 9:48 - 9:51
    vârsta de diagnoză e și mai înaintată.
  • 9:51 - 9:53
    Ceea ce e ca și cum
  • 9:53 - 9:56
    condamnăm acele comunități să aibă indivizi cu autism
  • 9:56 - 10:00
    a căror condiție se va înrăutăți considerabil.
  • 10:00 - 10:03
    Deci, cred că avem un imperativ bio-etic.
  • 10:03 - 10:06
    Avem metoda științifică,
  • 10:06 - 10:09
    dar nicio știință nu-i relevantă dacă nu are impact asupra comunității.
  • 10:09 - 10:13
    Și pur și simplu nu ne putem permite
  • 10:13 - 10:15
    să pierdem acea oportunitate.
  • 10:15 - 10:18
    Căci copiii cu autism devin adulți cu autism
  • 10:18 - 10:22
    și credem că lucrurile pe care le putem face
  • 10:22 - 10:24
    pentru acești copii, aceste familii, de timpuriu,
  • 10:24 - 10:27
    vor avea consecințe pe toată viața
  • 10:27 - 10:31
    pentru copil, familie și întreaga comunitate.
  • 10:31 - 10:34
    Iată viziunea noastră despre autism.
  • 10:34 - 10:37
    Sunt peste o sută de gene asociate cu autismul.
  • 10:37 - 10:39
    De fapt, credem că sunt
  • 10:39 - 10:43
    între 300 și 600 de gene asociate cu autismul,
  • 10:43 - 10:47
    precum și anomalii genetice, mai mult decât simple gene.
  • 10:47 - 10:51
    Avem o mică întrebare aici.
  • 10:51 - 10:55
    Dacă sunt atât de multe cauze ale autismului,
  • 10:55 - 10:58
    cum se trece de la aceste predispoziții
  • 10:58 - 11:01
    la sindromul în sine? Eu și cei ca și mine,
  • 11:01 - 11:04
    când intrăm într-un spațiu de joacă,
  • 11:04 - 11:07
    ne dăm seama dacă un copil are autism.
  • 11:07 - 11:09
    Deci cum rezultă un sindrom aparent omogen
  • 11:09 - 11:12
    pornind de la cauze multiple?
  • 11:12 - 11:15
    Răspunsul se află în ceea ce se întâmplă între timp,
  • 11:15 - 11:18
    adică în dezvoltare.
  • 11:18 - 11:21
    Suntem foarte interesați în primii doi ani de viață
  • 11:21 - 11:24
    pentru că acele predispoziții
  • 11:24 - 11:26
    nu evoluează neapărat în autism.
  • 11:26 - 11:29
    Autismul se autocreează.
  • 11:29 - 11:34
    Dacă putem interveni în acești prim ani de viață,
  • 11:34 - 11:36
    pentru unii am putea atenua autismul și, cine știe,
  • 11:36 - 11:40
    poate pentru alții l-am putea chiar preveni.
  • 11:40 - 11:42
    Deci, cum facem?
  • 11:42 - 11:45
    Cum să intrăm în acel sentiment de rezonanță,
  • 11:45 - 11:49
    cum să intrăm în ființa altei persoane?
  • 11:49 - 11:52
    Țin minte, când interacționam cu acea copilă de 15 luni,
  • 11:52 - 11:54
    mă gândeam așa:
  • 11:54 - 11:57
    „Cum să intru în lumea ei?
  • 11:57 - 12:01
    Se gândește oare la mine? Se gândește la alții?”
  • 12:01 - 12:06
    Greu de făcut asta, așa că a trebuit să apelăm la tehnologie.
  • 12:06 - 12:09
    Trebuia să intrăm într-un corp.
  • 12:09 - 12:13
    Trebuia să vedem lumea prin ochii ei.
  • 12:13 - 12:16
    Așa că timp de mai mulți ani am realizat tehnologia
  • 12:16 - 12:20
    care are la bază monitorizarea mișcării ochilor.
  • 12:20 - 12:22
    Putem vedea în fiecare moment
  • 12:22 - 12:25
    în ce sunt angajați copiii.
  • 12:25 - 12:28
    Acesta e colegul meu Warren Jones
  • 12:28 - 12:31
    cu care am dezvoltat aceste metode,
  • 12:31 - 12:33
    am făcut aceste studii, în ultimii 12 ani.
  • 12:33 - 12:36
    Vedeți acolo un bebe fericit de cinci luni,
  • 12:36 - 12:42
    un băiețel care va urmări lucruri
  • 12:42 - 12:45
    aduse din lumea sa,
  • 12:45 - 12:47
    mama, îngrijitoarea, dar și experiențe
  • 12:47 - 12:52
    pe care le-ar avea dac-ar fi într-o creșă.
  • 12:52 - 12:54
    Dorim să luăm acea lume
  • 12:54 - 12:55
    și s-o aducem în laborator,
  • 12:55 - 12:59
    dar pentru asta, a trebuit să facem
  • 12:59 - 13:02
    măsurători sofisticate
  • 13:02 - 13:05
    ale modului în care oamenii, copiii mici,
  • 13:05 - 13:08
    nou-născuții, intră în contact cu lumea,
  • 13:08 - 13:10
    clipă de clipă,
  • 13:10 - 13:13
    ce e important pentru ei și ce nu.
  • 13:13 - 13:16
    Am creat aceste modalități de măsură
  • 13:16 - 13:20
    și aici vedeți ce numim noi o „pâlnie de atenție”.
  • 13:20 - 13:22
    Ei urmăresc un video.
  • 13:22 - 13:24
    Cadrele sunt separate printr-un interval de circa o secundă
  • 13:24 - 13:27
    și se văd prin ochii a 35 de copii de doi ani,
  • 13:27 - 13:29
    cu dezvoltare tipică.
  • 13:29 - 13:32
    Oprim un cadru
  • 13:32 - 13:35
    și asta fac copiii tipici.
  • 13:35 - 13:39
    La această scanare, aici în verde, sunt copii de doi ani cu autism.
  • 13:39 - 13:43
    Deci în acel cadru, copiii de doi ani tipici
  • 13:43 - 13:46
    privesc asta,
  • 13:46 - 13:49
    expresia emoției acelui băiețel
  • 13:49 - 13:51
    cum se bate un pic cu fetița.
  • 13:51 - 13:54
    Ce fac copiii cu autism?
  • 13:54 - 13:57
    Se concentrează pe ușa rotativă,
  • 13:57 - 13:59
    cum se deschide și se închide.
  • 13:59 - 14:02
    Pot să vă spun că această divergență
  • 14:02 - 14:02
    pe care o vedeți aici
  • 14:02 - 14:06
    nu e doar în experimentul nostru de cinci minute.
  • 14:06 - 14:09
    E în fiecare moment din viața lor reală
  • 14:09 - 14:12
    și mintea lor se formează,
  • 14:12 - 14:15
    creierul se specializează în altceva
  • 14:15 - 14:19
    decât la cei tipici de vârsta lor.
  • 14:19 - 14:22
    Am împrumutat un instrument
  • 14:22 - 14:25
    de la prietenii noștri pediatri,
  • 14:25 - 14:27
    conceptul de grafice de dezvoltare.
  • 14:27 - 14:29
    Când mergi cu copilul la pediatru
  • 14:29 - 14:33
    și acolo se măsoară fizic înălțimea și greutatea.
  • 14:33 - 14:36
    Am decis să facem grafice de dezvoltare
  • 14:36 - 14:38
    pentru angajamentul social.
  • 14:38 - 14:41
    Am luat copii de la naștere
  • 14:41 - 14:47
    și aici, pe axa X e vârsta de 2, 3, 4, 5, 6 și 9 luni,
  • 14:47 - 14:51
    până la vârsta de circa 24 de luni.
  • 14:51 - 14:54
    Iar acesta e procentul de timp
  • 14:54 - 14:55
    în care ei fixează ochii oamenilor
  • 14:55 - 14:58
    și aici e graficul lor de dezvoltare.
  • 14:58 - 15:01
    Încep de aici, le plac ochii oamenilor
  • 15:01 - 15:03
    și asta rămâne destul de stabil.
  • 15:03 - 15:07
    Parcă e ceva mai mare în acele luni de început.
  • 15:07 - 15:09
    Acum să vedem ce se întâmplă cu bebelașii
  • 15:09 - 15:12
    care au devenit autiști.
  • 15:12 - 15:14
    E ceva foarte diferit.
  • 15:14 - 15:18
    Începe aici, sus, dar apoi e în cădere liberă.
  • 15:18 - 15:21
    De parcă vin pe această lume cu acest reflex
  • 15:21 - 15:25
    care îi orientează spre alte persoane, dar fără continuitate.
  • 15:25 - 15:28
    E ca și stimulul reprezentat de tine
  • 15:28 - 15:31
    nu exercită nicio influență asupra a ce se întâmplă
  • 15:31 - 15:35
    pe parcursul vieții lor zilnice.
  • 15:35 - 15:41
    Am considerat aceste date atât de evidente într-un fel,
  • 15:41 - 15:44
    încât am vrut să vedem ce s-a întâmplat
  • 15:44 - 15:47
    în primii șase luni de viață. Căci, dacă interacționezi
  • 15:47 - 15:49
    cu un copil de doi sau trei luni,
  • 15:49 - 15:53
    rămâi surprins cât de comunicativi sunt bebelușii.
  • 15:53 - 15:56
    Am văzut că în primele șase luni de viață
  • 15:56 - 16:02
    cele două grupuri pot fi diferențiate foarte ușor.
  • 16:02 - 16:05
    Folosind aceste măsurători și multe altele,
  • 16:05 - 16:09
    am văzut că, de fapt, cu știința noastră
  • 16:09 - 16:12
    putem identifica această condiție de timpuriu.
  • 16:12 - 16:15
    Nu trebuie să așteptăm comportamentele de autism
  • 16:15 - 16:18
    să apară în al doilea an de viață.
  • 16:18 - 16:21
    Măsurând instincte ce sunt, evolutiv,
  • 16:21 - 16:25
    puternic conservate și care apar foarte devreme în dezvoltare,
  • 16:25 - 16:28
    aspecte care sunt pe rol din primele săptămâni de viață,
  • 16:28 - 16:30
    am putea împinge detecția autismului
  • 16:30 - 16:32
    până la acele prime luni,
  • 16:32 - 16:36
    și asta facem acum.
  • 16:36 - 16:39
    Putem avea cea mai bună tehnologie
  • 16:39 - 16:43
    și cea mai bună metodă de a identifica copiii,
  • 16:43 - 16:46
    dar în zadar dacă nu ar avea impact
  • 16:46 - 16:50
    asupra a ce se întâmplă în realitate în comunitate.
  • 16:50 - 16:52
    Dorim, desigur, ca aceste aparate
  • 16:52 - 16:55
    să fie folosite de cei din tranșee,
  • 16:55 - 16:57
    colegii noștri medici primari pediatri
  • 16:57 - 17:00
    care consultă fiecare copil.
  • 17:00 - 17:02
    Această tehnologie trebuie transformată în ceva
  • 17:02 - 17:05
    ce va adăuga valoare practicii lor
  • 17:05 - 17:08
    pentru că ei consultă atât de mulți copii.
  • 17:08 - 17:10
    Și vrem să facem asta peste tot,
  • 17:10 - 17:12
    să nu scăpăm niciun copil,
  • 17:12 - 17:14
    dar asta ar fi imoral,
  • 17:14 - 17:19
    dacă nu avem și infrastructura pentru intervenție,
  • 17:19 - 17:20
    pentru tratament.
  • 17:20 - 17:23
    Trebuie să putem conlucra cu familiile,
  • 17:23 - 17:26
    să sprijinim familiile, să plănuim primii ani, împreună.
  • 17:26 - 17:30
    Trebuie imperios să trecem
  • 17:30 - 17:34
    de la testarea preventivă universală la accesul universal la tratament
  • 17:34 - 17:37
    pentru că aceste tratamente vor schimba
  • 17:37 - 17:41
    viața copiilor și a familiilor.
  • 17:41 - 17:45
    Dacă ne gândim la ce putem face
  • 17:45 - 17:49
    în primii ani,
  • 17:49 - 17:51
    vă pot spune
  • 17:51 - 17:54
    ca unul care e în domeniu de atâta timp,
  • 17:54 - 17:57
    te simți încurajat.
  • 17:57 - 18:01
    E sentimentul că știința la care s-a lucrat
  • 18:01 - 18:04
    poate avea impact asupra realității,
  • 18:04 - 18:07
    prevenind, de fapt, experiențele
  • 18:07 - 18:11
    cu care mi-am început călătoria în acest domeniu.
  • 18:11 - 18:14
    La acea vreme, credeam că e o condiție netratabilă.
  • 18:14 - 18:18
    Nu mai cred asta. Putem face foarte multe.
  • 18:18 - 18:21
    Iar ideea nu e de a vindeca autismul.
  • 18:21 - 18:24
    Nu asta-i ideea.
  • 18:24 - 18:26
    Ceea ce dorim e să ne asigurăm
  • 18:26 - 18:28
    că indivizii cu autism vor fi liberi de
  • 18:28 - 18:33
    consecințele devastatoare ce urmează,
  • 18:33 - 18:36
    dizabilități intelectuale profunde, lipsa limbajului,
  • 18:36 - 18:39
    izolarea extremă.
  • 18:39 - 18:42
    Credem că persoanele cu autism, de fapt,
  • 18:42 - 18:44
    au o perspectivă specială asupra lumii,
  • 18:44 - 18:48
    Avem nevoie de diversitate și ei pot funcționa extrem de bine
  • 18:48 - 18:50
    în aria lor de talent :
  • 18:50 - 18:53
    în situații predictibile, situații ce pot fi definite.
  • 18:53 - 18:57
    Pentru că, înainte de toate, ei învață despre lume
  • 18:57 - 19:01
    nu cum să funcționeze în ea.
  • 19:01 - 19:04
    Dar acesta e un plus dacă lucrezi, de exemplu,
  • 19:04 - 19:06
    în domeniul tehnic.
  • 19:06 - 19:08
    Mai există indivizii care au
  • 19:08 - 19:10
    abilități artistice deosebite.
  • 19:10 - 19:12
    Vrem ca ei să fie liberi.
  • 19:12 - 19:15
    Vrem ca generația viitoare de indivizi cu autism
  • 19:15 - 19:18
    să poată nu doar să-și exprime punctele forte,
  • 19:18 - 19:20
    ci să-și poată împlini ceea ce se așteaptă de la ei.
  • 19:20 - 19:24
    Vă mulțumesc că m-ați ascultat. (Aplauze)
Title:
Ami Klin: Un nou mod de diagnoză a autismului
Speaker:
Ami Klin
Description:

Diagnoza precoce a tulburării de spectru autist poate îmbunătăți viața tuturor celor afectați, dar rețeaua cauzală complexă o face incredibil de dificil de prezis. La TEDxPeachtree, Ami Klin descrie o metodă nouă de detecție, bazată pe tehnologia monitorizării mișcării ochilor, pentru a măsura capacitatea de angajament social al bebelușilor și a determina riscul acestora de a dezvolta autism. (Filmat la TEDxPeachTree.)

more » « less
Video Language:
English
Team:
TED
Project:
TEDTalks
Duration:
19:44
Ariana Bleau Lugo edited Romanian subtitles for A new way to diagnose autism
Ariana Bleau Lugo approved Romanian subtitles for A new way to diagnose autism
Ariana Bleau Lugo edited Romanian subtitles for A new way to diagnose autism
Ariana Bleau Lugo accepted Romanian subtitles for A new way to diagnose autism
Ariana Bleau Lugo edited Romanian subtitles for A new way to diagnose autism
Ariana Bleau Lugo edited Romanian subtitles for A new way to diagnose autism
Emil-Lorant Cocian edited Romanian subtitles for A new way to diagnose autism
Emil-Lorant Cocian edited Romanian subtitles for A new way to diagnose autism
Show all

Romanian subtitles

Revisions Compare revisions