Originile baletului - Jennifer Tortorello și Adrienne Westwood

Vezi lecţia completă: http://ed.ted.com/lessons/the-origins-of-ballet-jennifer-tortorello-and-adrienne-westwood

Îţi poţi imagina o petrecere unde fiecare mişcare şi fiecare detaliu vizual sunt dictate de un sistem complex de reguli şi proceduri? Secole întregi astfel de ritualuri erau un lucru obişnuit pentru nobilimea europeană. Iar în timp ce acestea nu mai sunt la modă, noi îi recunoaştem componentele sub o denumire cunoscută: balet. Jennifer Tortorello şi Adrienne Westwood schiţează istoria acestui dans graţios şi precis.

Lecţie de Jennifer Tortorello şi Adrienne Westwood, animaţie de Moran Barak Studio.

Îţi poţi imagina o petrecere
unde fiecare mişcare,

de la cel mai mic gest
la traversarea camerei,

unde fiecare detaliu vizual,

de la mobilă la lungimea ţinutei,

sunt dictate de un sistem complex
de reguli şi proceduri?

Secole întregi, astfel de ritualuri
erau comune pentru nobilimea europeană.

Chiar dacă nu mai sunt la modă,

îi cunoștem elementele
sub o denumire cunoscută:

balet.

Baletul, din italiană „balletto”
sau micul dans,

provine din Italia renascentistă
fiind o combinare a dansului social

cu coregrafia
la întrunirile aristocratice.

Din multe puncte de vedere, era un mod
de a controla oamenii de la curte

deoarece impunea norme acceptabile
de comportament,

precum modul corect de a păşi,
de a se închina sau de a lua mâna cuiva.

Includea şi reguli
care dictau totul, de la veşminte

la locul unde puteau merge
sau aşeza în raport cu regele.

Cu timpul, studiul baletului a devenit
un element central al vieţii de curte

şi o bună stăpânire a acestor norme
putea determina succesul unui curtean.

Multe din aceste gesturi curtene pot fi
recunoscute în tehnica baletului modern.

Baletul a fost introdus
în Franţa în secolul XVI

de către Caterina de Medici,

soţia italiană a regelui Henry al II-ea.

Pe măsură ce festivităţile deveneau
mai luxoase, la fel a devenit şi dansul,

cu profesori de dans ce predau
pași complicați tinerilor nobili

şi elemente narative
ce oferă o temă unificatoare.

Atenția s-a schimbat
de la participare spre spectacol,

iar acesta a căpătat
o împodobire mai teatrală,

precum decoruri proiectate profesional

şi o platformă sau scenă
puţin înălţată, cu cortină și culise.

Însă în secolul XVII,
la curtea regelui Ludovic al XIV-lea,

baletul a fost adus la rangul
de artă pe care îl cunoaștem astăzi.

Însuşi Ludovic a luat lecţii de balet
din copilărie.

Primul său rol ca Apollo, zeul soarelui,
la vârsta de 15 ani,

a consolidat rolul central al baletului
din timpul domniei sale.

De asemenea, i-a adus
şi titlul de Regele Soare,

cu splendidul său
costum auriu şi cu coregrafia

ce promovau ideea
unui rege prin drept divin.

Ludovic a interpretat
80 de roluri mari în 40 de balete,

fie într-un rol principal maiestuos,

fie uneori în roluri mici
sau în mici comedii,

înainte de a-şi asuma
rolul de lider într-un final.

Practica baletul în fiecare zi,

precum și scrima şi echitaţia

iar prin exemplu său,

dansul a devenit o abilitate esenţială
pentru toţi domnii acelui timp.

Dar marea contribuţie a lui Ludovic
în balet nu a fost ca artist.

Fondarea Academiei Regale de Dans în 1661

a schimbat controlul baletului
de la breslele locale la curtea regală.

În calitate de director,

şi-a desemnat propriul profesor de balet
alături de care apărea în spectacol,

Pierre Beauchamp,

care a desemnat cele cinci poziţii
ale corpului ce sunt utilizate şi astăzi.

Prin colaborările sale
cu Jean-Baptiste Lully,

directorul Academiei Regale de Muzică

şi cu faimosul dramaturg Molière,

Beauchamp a contribuit la transformarea
baletului într-o mare artă.

Iar în 1669 a fost fondată
o altă academie de balet.

Baletul Operei din Paris rămâne și astăzi
cea mai veche companie de balet din lume.

Baletul a migrat
de la curtea regală spre teatru

şi a supravieţuit
revoluţiilor democratice şi reformelor

ce au urmat de-a lungul
secolului următor.

Odată cu apariţia mişcării romantice,

tema fanteziei şi a folclorului
au devenit motive comune.

Deşi influenţa baletului scădea în Franţa,

alte ţări precum Rusia,

vor juca un rol major
în dezvoltarea sa ulterioară.

Din fericire, astăzi mulţi dintre noi
nu trebuie să înveţe paşi complicaţi

doar pentru a socializa la o nuntă.

În schimb, putem merge la teatru
pentru a vedea profesioniştii

care îşi dedică viaţa
antrenamentelor riguroase

pentru a executa mișcări greu de imaginat
în zilele lui Ludovic al XIV-lea.